25,091 matches
-
Evlavia medievală intră, de pildă, într-un discurs ce transpune un portret de ctitor valah, într-o predică franciscană adresată păsărilor ori în imaginarea „părerilor de rău” ale asinului ce l-a purtat pe Hristos, a „cântării” Pământului sau a „glasului” Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul. Alături stă pietatea însoțită de simț gospodăresc a omului de rând (sursa de inspirație pare să fi fost „diata” lui Anton Pann), pentru ca să vină la rând sfâșierea modernă, alternând negațiile, „demistificările”, anxietățile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
în „Junimea literară” din 1929. La începutul anilor ’30 devine animatorul grupării Iconar, al editurii și mai târziu al revistei omonime (1935-1938), toate fiind forme de promovare a tinerei literaturi bucovinene. Este, din 1938, vicepreședinte al Societății Scriitorilor Bucovineni. La „Glasul Bucovinei” e prim-redactor, iar la „Argonaut”, „Fișier”, „Buna Vestire”, „Suceava” face parte din redacții. În 1937 se mută la București, iaru un an mai târziu revine la Cernăuți. Din 1941, va fi cenzor la Ministerul Propagandei. Primul volum de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
1943 (în colaborare cu Al. Olaru și Vlad Mușatescu); A. J. Cronin, Doamna cu garoafe, București, 1943 (în colaborare cu Vlad Mușatescu); Luigi Pirandello, Deseară se improvizează, București, f.a. Repere bibliografice: Liviu Rusu, Elementul morții în poezia lui Mircea Streinul, „Glasul Bucovinei”, 1935, 4 477; G. Călinescu, Cronica literară, ALA, 1935, 745, 1936, 789; Perpesicius, Opere, VIII, 70-84, 153-157, IX, 195-204, X, 164-167; Vasile Posteuca, Romanul bucovinean, CL, 1940, 2; Miron Radu Paraschivescu, O carte excepțională: „Drama Casei Timoteu”, TIL, 1941
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
Ierusalim pentru a invita populația să nu asculte de Ezechia și să se supună regelui Asiriei înainte de a fi prea târziu (2Rg 18,17-35; 19,9b-13; cf. 18,14 unde Ezechia ia inițiativa). Prima oară, mesagerii regelui se adresează cu glas tare întregii populații, în special oficialilor de la curte (18,17-18). A doua oară, regele primește o scrisoare (19,14). Cele două mesaje sunt aproape identice: regele Asiriei invită la supunere și amenință că atacă dacă regele nu-i acceptă condițiile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cititorul său să nu „absolutizeze” nici o opinie pentru a căuta „adevărul” în întregul și dincolo de toate versiunile, într-o confruntare ce aduce o neîncetată corectare a părerilor parțiale. Biblia nu este, pentru a continua pe aceeași linie, un ziar intitulat „Glasul lui Dumnezeu”. Glasul lui Dumnezeu se face auzit prin toate vocile omenești care răsună în Biblie, într-un concert când armonios, când disonant, deoarece calea care conduce la adevărul simfonic final este lungă și poate trece prin momente de cvasi-cacofonie
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu „absolutizeze” nici o opinie pentru a căuta „adevărul” în întregul și dincolo de toate versiunile, într-o confruntare ce aduce o neîncetată corectare a părerilor parțiale. Biblia nu este, pentru a continua pe aceeași linie, un ziar intitulat „Glasul lui Dumnezeu”. Glasul lui Dumnezeu se face auzit prin toate vocile omenești care răsună în Biblie, într-un concert când armonios, când disonant, deoarece calea care conduce la adevărul simfonic final este lungă și poate trece prin momente de cvasi-cacofonie. Dumnezeu, pentru a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat sau doar mâhnit de derapajele, fără număr parcă, ale timpului contemporan. SCRIERI: Indiile galante, Timișoara, 1993; Celălalt tărâm, Timișoara, 1994; Glasuri lângă leagănul meu, Timișoara, 1996; Nicăieri, Timișoara, 1998; Imperiul de praf, Timișoara, 2000; Băi, profesore..., Timișoara, 2001; Ieșind din vis puțin îngândurat, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Radu Enescu, Prezențe editoriale bihorene, F, 1985, 4; Cornel Ungureanu, Debutanții, O, 1994, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
și Vasile Netea, care în 1943 devine redactor responsabil. Din 1942 publicația își modifică subtitlul în „Revistă literară”. În articolul-program, Act de prezență, semnat Sarmis, se afirmă intenția ca revista să fie „o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului însingurat), Ion Ojog (Împrimăvărare în duminică), Ștefan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește s-ar putea subintitula „pagini din Antologia rușinii”, documentarul Fenomenul Pitești ar constitui un capitol esențial dintr-o virtuală Antologie a sadismului (sintagma aparține autorului). Fenomenul analizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
la Liceul „Carmen Sylva” din Cernăuți și apoi la Hotin, fiind îndepărtat, de câteva ori, din învățământ și arestat din cauza activității legionare. Afirmația potrivit căreia P. ar fi organizat „echipe ale morții”, lansată sub presiunea Securității de Radu Gyr (în „Glasul patriei”,1964), nu se confirmă. Nu este mai puțin adevărat că ținuta sa înflăcărată, participarea în costum național la manifestările legionare, folosirea versului în scop agitatoric au creat în epocă imaginea unui luptător fervent, iar aceasta l-a însoțit pretutindeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
relații de prietenie cu Traian Chelariu și cu profesorul Ion I. Nistor, directorul publicației; de asemenea, cu sociologul Traian Brăileanu, în casa căruia se inițiază în 1935 revista „Iconar”. Mai colaborează cu versuri la „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Buna Vestire”, „Glasul Bucovinei”, „Gazeta gospodarilor”. Mircea Streinul îi publică un grupaj de poeme în antologia Poeți tineri bucovineni (1938). Primul volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
ca un rug”. Poetul se definește și aici „băiatul drumului”, ca și în prozele publicate în „Calendarul «America»”, începând din 1952. Sensul căutărilor privește întoarcerea, răscumpărarea și datoria asumată față de un trecut răvășit de o istorie bolnavă: „Mă cheamă, mamă, glas din pământ,/ Mă cheamă mormintele, fagii;/ Mă dor anii pribegi, m-apleacă desagii./ Aș vrea să mă-ntorc cu iuțeală de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
fagii;/ Mă dor anii pribegi, m-apleacă desagii./ Aș vrea să mă-ntorc cu iuțeală de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu,/ Cum se ridică din morți neamul meu;/ Spre-altarul Tău, din lumi mai înalte,/ Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Novac, „Cântece din fluier”, „America”, 1962, 24; Ion Velicu, „Poeme ghivizii”, „America”, 1962, 92; Nicolae Novac, „Catapeteasmă bucovineană”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; N.A. Gheorghiu, Cronica poeziei, „Ființa românească”, 1964, 2; Radu Gyr, V. Posteucă - un cimpanzeu al faunei legionare, „Glasul patriei”, 1964, 3; I.G. Dumitriu, Cărțile exilului, „Revista scriitorilor români”, 1966, 5; Nicolae Cârja, „În marea și-n mormintele din noi”, „Drum”, 1968, 4; Ioan A. Mirea, Drumul iconarilor, „Drum”, 1973, 1-2; Mircea Popescu, Prinos fratelui Vasile, „Drum”, 1973, 1-2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
GLAS TÂNĂR, revistă apărută la Râmnicu Sărat, lunar (din 1937, trimestrial), din 23 februarie 1932 până în mai 1939. Este redactată de elevii N. Protopopescu, Ovidiu Constantinescu, Emil Furnică, A. Roșescu, sub conducerea lui Stelian Cucu, directorul Liceului „Regele Ferdinand”. În afara redactorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287289_a_288618]
-
invazia sovietică. În 1934 editează la Plaiul Cosminului, în colaborare cu Neculai Pavel, revistă gândiristă „Plai”. M. a debutat cu versuri, probabil în 1928, la „Revista tinerimii” (Dorohoi). Va colabora la „Voința școalei”, „Orion”, „Junimea literară”, „Convorbiri literare”, „Însemnări”, „Înnoiri”, „Glasul Bucovinei” ș.a. Versurile, adunate în volumele Învolburări (1933), Luminișuri (1936) și Diamante albe și negre (1938), se încadrează în mișcarea iconaristă bucovineană prin fragmentarea de tip modern a imagisticii și printr-o peisagistică citadină inspirând melancolie. În colaborare cu Neculai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288283_a_289612]
-
Adevărului 1. Acești factori l-au predestinat mult prea adesea pe istoric unui rol politic. În maniera sa evocatoare, Nicolae Iorga punea aceste cuvinte pe seama apărătorului națiunilor mici care a fost Edgar Quinet: "Ori de cîte ori mi-am înălțat glasul, am încercat să susțin cauza națiunilor slabe sau pe cea a națiunilor care speră să învie. Este adevărat, am murit cu asemenea cuvinte pe buze. Dar acum sînt îngropat în Italia, la Veneția, în Polonia, alături de unguri și români. Dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Gârleanu și Iosif ca să ducă la țară "noua credință". La Iași, liberalii și junimiștii aflați în opoziție s-au unit împotriva guvernului și au demonstrat pe străzi. Drept urmare, a fost înființată "Frăția bunilor români", în tradiția lui Bălcescu, "ca să dea glas românilor fără glas sau drepturi: țăranii"171. Iorga scotea în evidență că "Frăția" fusese fondată "întru apărarea limbii și literaturii române și a înaltelor interese ale poporului român, care trebuie considerate ca alcătuind o unică ființă spirituală"172. În timpul întrunirilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca să ducă la țară "noua credință". La Iași, liberalii și junimiștii aflați în opoziție s-au unit împotriva guvernului și au demonstrat pe străzi. Drept urmare, a fost înființată "Frăția bunilor români", în tradiția lui Bălcescu, "ca să dea glas românilor fără glas sau drepturi: țăranii"171. Iorga scotea în evidență că "Frăția" fusese fondată "întru apărarea limbii și literaturii române și a înaltelor interese ale poporului român, care trebuie considerate ca alcătuind o unică ființă spirituală"172. În timpul întrunirilor de la Iași i-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
răspuns, explicîndu-i că este conștient de tot ce se petrecea și că revoluția rusă deschisese porțile în fața anarhiei. Germania va profita cu siguranță de situație. Era conștient de marile defecte ale guvernului Brătianu, dar, și aici Iorga și-a ridicat glasul ca și cum ar fi vrut să fie auzit acolo unde se săpau tranșeele: Dar nu-mi pasă cine poartă stindardul țării noastre; nu văd decît steagul și doar steagul țării noastre îl apăr"95. Lui Iorga i se oferea o mare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai bine sau avertiza asupra evenimentelor ce urmau să se producă decît istoricul. Acesta coboară din trecut în prezent. Spre deosebire de politicieni, istoricul veritabil nu este animat de pasiuni și interese meschine și sordide. În ceea ce privește literatura, el trebuie să-și folosească glasul împotriva "modelelor" lansate de imitarea dezastruoasă a modei scriitorilor care urmează exemple ce nu-și au rădăcina în mediul natal. Istoricul trebuie să le amintească permanent tuturor că arta și literatura nu sînt altceva decît manifestările națiunii. Este datoria sa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cuvînt cu cuvînt: Cred într-Unul Dumnezeu, Cred într-O Patrie, Cred într-O Dreptate Divină Eternă, Cred în Învierea Ungariei. Amin! În timpul manifestațiilor sau a competițiilor sportive, oratorii se refereau întotdeauna la teritoriile "smulse" Ungariei, iar mulțimea răspundea cu glas tare: Mindent Vissza! ("Vrem totul înapoi!"). Centrul acestor acțiuni era guvernul sponsorizat de Liga Revizionistă, care avea filiale în toate satele. Istoricii și geografii maghiari jucau un rol important. Banii veneau atît din surse publice cît și de la particulari. Corespondența
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
liderii laburiști următori o evitaseră) i-a consolidat enorm autoritatea - ca și tentativa nereușită a IRA Provizorie de a o asasina În mijlocul grevei. Thatcher, ca toți marii revoluționari, avea noroc la dușmani. Aceștia i-au permis să se erijeze În glasul unic al amărâților frustrați și jupuiți de fisc, pe care ea venea să-i elibereze după zeci de ani de domnie a intereselor mascate și a paraziților subvenționați care profitau de generozitatea plătitorului de impozite. Economia britanică s-a ameliorat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dramaturg Eugène Ionesco afirma că țara lui de origine este pe cale „să iasă pentru totdeauna din Europa, ceea ce Înseamnă să iasă din istorie”. și nu era o preocupare nouă: În 1972, reflectând la istoria sumbră a țării, E.M. Cioran dădea glas unui complex frecvent Întâlnit la români: „Ce m-a deprimat cel mai tare a fost harta Imperiului Otoman. Privind-o, am Înțeles trecutul nostru și tot restul”6. Românii - ca și bulgarii, sârbii și alții care au motive solide să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenită celebră, regăsită în toate bistrourile franceze și nu numai, o dată pe an, în cea de-a treia joi a lunii noiembrie: "Noul Beaujolais a sosit ! A început din nou sărbătoarea vinului nou, atât de contestată de o serie de glasuri potrivnice distracției și voiei bune, dar revigorată în secret de o mulțime de petrecăreți neobosiți. Unde sunt balurile și carnavalurile de altădată care înveseleau mahalalele franțuzești? Au fost distruse și expuse ca simple suveniruri, amintind de vremurile bune de odinioară
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]