27,128 matches
-
Gheorghe Grigurcu În fața paginilor de critică ale lui Ilie Constantin, reunite într-o culegere selectivă, sub un titlu de sugestie a intimității, Lecturi împreună nu putem a nu ne pune, iarăși, chestiunea devenită oțioasa a raporturilor dintre poezia și critica exercitate în economia aceleiași personalități. Nu mai sîntem, din fericire, în momentul, scolastic, din acest punct de vedere, al anilor ^60-^70, cînd
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
la scrierea ei, uimitor. Cercul - obsesia în versurile lui - poate fi emblemă profilului sau liric: în orice punct ți-ai opri ochiul, întîlnești aceeași stare de spirit, aceeași lume, aceeași înălțime ideatica, aceleași personaje în aceleași locuri. Actul însuși al lecturii e diferit în cazul lui: poți citi poemele în ordinea inversă celei din sumar, poti întrerupe atenția pe mari porțiuni fără a pierde mult - și nu facem nici un reproș pentru asta - regăsindu-te la capătul absenței parcă în același loc
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
țîșnire, metamorfoza, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adîncime, un univers eliberat de origini și de nostalgie". Frumoasă încoronare a ipotezei aplicate lui Mircea Ivănescu, căruia i se relevă o atît de neașteptată valentă rimbaldiană! Ilie Constantin, Lecturi împreună (Pagini critice, 1967-1973), Editura Libra, București, 1998, 269 pag., preț nemenționat
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
nude, totul ar fi poate de o incontestabila autenticitate la nivel psihologic, dar sumar sub raport artistic și insuficient ca proiect cultural. Conștientă de acest risc, pictorița merge însă mult mai departe și blochează din capul locului orice tentativă de lectură exclusivă în perspectiva existențiala. Ea își bandajează cultural expresionismul, îi temperează asperitățile, îi pune în surdina gravitatea și dizlocă patetismul din locurile în care el ar putea deveni strident. Între artist și privitor se naște acum o complicitate ciudată în cadrul
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
mult mai rar decît se crede numit talent, e confundată cu tot soiul de compuneri. Cu exceptia adolescenților și a nebunilor ce ignoră sau sparg filtrele culturale prin intensitatea cu care trăiesc poezia, pentru restul aspiranților la titlul de poet catalizatorul lecturilor are un rol major, astfel încît se poate vedea limpede unde s-au oprit cu bibliografia sufletele sensibile dornice să se confeseze public. Dacă în aceste cenacluri de provincie există cu adevarat spirit critic, un nivel intelectual superior în curajul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17670_a_18995]
-
reprobative - la cărțile ce descriau, calvarul din subterană lume a închisorilor comuniste din România (D-sa se referea mai ales la Închisoarea noastră cea de toate zilele). Doamna Ruxandra Cesereanu (România literară 28/^^99, p. 3) analizează în special fenomenul lectură. "Cititorul român" ia prea puțin în seamă faptul că se gaseste "față în față cu Gulagul "românesc" (vinovate să fie "proastă difuzare" a cărților și "tirajele confidențiale"?). Bineînțeles, atenția ne este "distrasa" de alte preocupări... Ceea ce trebuie adăugat, la aceste
Memorie si Istorie by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17655_a_18980]
-
novatoare; drept care cel mai bătrîn festival de film al lumii, rafinatul festival al filmului de autor își propune acum, în mod declarat, să surprindă prin tinerețe (deci nonconformism, deci deschidere spre modernitate, deci pofta de a riscă). La o simplă lectură, repertoriul viitoarei competiții pare excepțional. Descoperi, în concurs, de plidă, patru regizori foști învingători la Cannes sau la Berlin: Mike Leigh (Topsy-Turvy), Jane Campion (Holy Smoke), iranianul Abbas Kiarostami, chinezul Zhang Yimou. Sau, tot în competiție, descoperi prezenta, ca regizor
Vine Venetia! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17683_a_19008]
-
-l reprezintă, simplificator, pe Nicolae Balotă, se configurează imaginea unui erou al culturii. Lumină pe care o ține peste noapte aprinsă în camera lui de lucru, într-o țară scufundata în întuneric, simbolizează tocmai formă să de luptă, care este lectură. Tinerețea ascetica și studioasa a lui Mircea Eliade a fost de multă vreme mitologizata. Despre tânărul Nicolae Balotă nu se știa însă până deunăzi aproape nimic, desi l-a caracterizat același efort titanic de cunoaștere. Și nu este vorba, nici
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Mircea Eliade, la care predomina spiritul științific în tot ce întreprindea, inclusiv în modul riguros și eficient de a se construi pe șine, la Nicolae Balotă conta mai mult decât orice, în anii adolescenței și tinereții sale, o beatitudine a lecturii, cu atat mai greu de înțeles cu cât era practicată (trăită) într-un climat de grotesca austeritate proletara. La treizeci de ani, Nicolae Balotă este fericit cu cărțile sale (uneori multumindu-se doar să privească în extaz cuvintele, să știe
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figură umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Judecarea clarvăzătoare a epocii Tânărul Nicolae Balotă ne devine uneori antipatic, din cauza unui fel de voluptate amorala cu care se deda lecturii. El pare adâncit în lectură că o albină în floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perinda prin cameră (și prin viață) nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatica și să se impună că oameni cu
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
ale lui Arcimboldo în care figură umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Judecarea clarvăzătoare a epocii Tânărul Nicolae Balotă ne devine uneori antipatic, din cauza unui fel de voluptate amorala cu care se deda lecturii. El pare adâncit în lectură că o albină în floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perinda prin cameră (și prin viață) nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatica și să se impună că oameni cu conștiința. Rămân umbre grațioase (sau
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatica și să se impună că oameni cu conștiința. Rămân umbre grațioase (sau agasante, când încep să vorbească de căsătorie), partenere efemere într-un joc care procura plăceri inferioare celor oferite de lectură. Aceasta nu înseamnă că autorul jurnalului rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă în jurul lui, în România comunistă. Dimpotrivă, după cum reiese din însemnările pe care și le face aproape zilnic, el observa atent, obsesiv, transformarea țării într-o imensă închisoare. Nimic
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
iresponsabil al altor intelectuali cu o pregătire similară față de o ideologie sau alta. Nici fervoarea mistica (sau teologica) a lui Nicolae Balotă nu explică întru totul infailibilul sau discernământ politic. Înclinam să credem că, mai curând, însuși cultul sau pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabila cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturbă actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
mai curând, însuși cultul sau pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabila cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturbă actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele obișnuirii cu râul: "Amenințarea continuă și anxietatea permanentă se tocesc. Nu mai suntem răniți continuu de ceea ce ar trebui
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
și experimentata în anii ^80. Mircea Cărtărescu răsuflă ușurat când constată că cenaclul Facultății de Litere, față de care la un moment dat se simțise străin, începe să semene cu concepția să despre această instituție: "Au apărut și serile faste, cu lecturi fulminante și surprizele, dar mai ales a aparut acel "team spirit", acea coerentă de atitudine, de gândire, aproape aș spune de ideologie artistică fără de care un cenaclu e numai o șezătoare. S-a format o ierarhie și o distribuție de
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
dus patruzeci de ani pe evrei prin deșert să ajungă la porțile Țării Făgăduinței, ca urmașii urmașilor, cei ce credeau în Dumnezeul lui, să fie puși, la urma/,/să o cucerească prin sângele lor"). Sigur, toate acestea, desi supărătoare la lectură, pot fi uitate (sau imputate, la o adică, ca argumente pentru un refuz încăpățânat sau un discurs distructiv "par excellence"). Lucrul care mă întreb dacă și-ar fi aflat cu adevarat rostul este mult prea precisă ancorare în concret a
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
De relevat factura lor resemnata, care îmbină asprimea erei geologice cu spectrul delicat al amintirii "copilului iubit" ce-a fost odinioară și care nu încetează a se caută în algiditatea climei livrești, îmbunate doar de umbra complice, prelinsa din primele lecturi, a lui Robinson. A unui Robinson însă "scos din priză", aidoma unei jucării stricate. Întrucît conștientizează gratuitatea (id est absurdul) mărețului peisaj oceanic și constată decesul "ceasului amiezii", al acelui ceas pe care demonia îl face să se spargă precum
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
și acum agonizează în așteptarea unei legi, care să-i schimbe fațadă. Revista, negreșit, nici ea nu mai viază. De trei luni, poate patru, se fac pregătiri pentru Viața Românească, cedata de Suchianu. A fost un numar de ședințe, cu lecturi de manuscrise, cu dezbateri. Dintre cei vechi Al. Rosetti, Camil Petrescu, Cicerone Theodorescu, Sorin Graur, eu - dintre cei noi: N. Moraru, Zaharia Stancu, Ion Călugăru, D.I. Suchianu, L. Răutu dimpreună cu Miron Constantinescu și G. Gabor, scriitor ungur, dela Cluj
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
care se cufunda în fotoliu cu un volum de versuri de Wordsworth (oare există asemenea cititori?) sau cu un roman de Kafka, nu cu ultima novela feministă a lui Alice Walker. Pentru acest cititor obișnuit, fundamentalmente definit prin pasiunea de lectură, redactoarele erau obligate să construiască un aparat critic la volumul lui Bloom. Multe referințe la Emerson, Wordsworth, Chaucer, Milton, Wallace Stevens vor fi probabil obscure pentru lectorul obișnuit. Nu am stat să le verific pe toate, dar multe dintre titlurile
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
altcineva mai există?). Nimeni, vor recunoaște probabil unii (mai ales angliștii, evident); foarte mulți se vor revoltă, la fel de probabil, alții. În definitiv, ceea ce propune Harold Bloom nu este un canon în sensul neapărat valorizant al termenului, ci un parcurs de lectură, o imensă traiectorie în literatura occidentală, totul a la Harold Bloom. Demonstrația lui se străduiește să ne convingă că toți ceilalți scriitori din canon (Dante, Chaucer, Cervantes, Montaigne, Moliere, Milton, Samuel Johnson, Goethe, Jane Austen, Wordsworth, Whitman, Emily Dickinson, Dickens
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Whitman, Emily Dickinson, Dickens, George Eliot, Tolstoi, Ibsen, Freud, Proust, Joyce, Virginia Woolf, Kafka, Borges, Neruda, Pessoa, Beckett) plutesc cumva în magma de idei și prototipuri create de Shakespeare. Uneori, demonstrația își atinge scopul, alteori categoric nu. Dar idiosincrasiile de lectură ale lui Harold Bloom, cele care îi permit să îl descopere și redescopere pe Shakespeare pretutindeni, sînt, cu toate acestea, seducătoare. Cel mai serios și dezamăgit reproș pe care i l-aș putea face lui Bloom (dincolo de logică uneori vicioasa
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
cărți fundamentale pentru peisajul intelectual contemporan, Contingenta, ironie și solidaritate a lui Richard Rorty, la Editură All. O carte tradusă bine, atent, cu multă precauție și competența în domeniul filozofiei, de către Corina Sorana Stefanov, care s-a străduit să înlesnească lectură (dificilă dată fiind la noi noutatea teoretică și conceptuală a studiului rortian) cititorului român prin note pertinente. Apreciez enorm, după gafele sinistre ale Dianei Stanciu în traducerea lui Bloom, faptul că în volumul lui Rorty citate din poezie americană care
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
aceea de personalitate multiplă, a dilemelor identitare la toate nivelurile imaginabile. Indiferent însă de vremea în care trăim, primordialitatea individului este o axioma în teoria lui Bloom pentru că ea îi permite o opoziție importantă: aceea dintre sinele solitar, cufundat în lecturi și vrăjit de sonetele shakespearene, pe de-o parte, și societatea cu ideologiile ei în vogă, cu agenda ei schimbătoare, cu dedesubturile politice trecătoare, pe de altă parte. Cei ce atacă stabilitatea canonului sînt, toți, urmașii lui Antonio Gramsci, si
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
chip deplorabil. Tot ce ne poate oferi canonul este o bună folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei forma finală este confruntarea individului cu propria mortalitate. E mult, e puțin? E pur și simplul tot. La aceasta axioma a lecturii că privilegiu al solitudinii (care are o tradiție onorabilă și îndelungată; la urma urmelor se știe că ivirea esteticii e legată indestructibil de toposul mănăstirii ca loc de reflecție, contemplare și venerare), Rorty răspunde cu o altă axioma. Cea a
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]
-
ideile acestuia) mai mult decît o face Bloom cu el, sau decît i-ar permite raționamentele constitutive ale teoriei sale să o facă. În comunitatea liberală a lui Rorty, cu alte cuvinte, îl voi regăsi pe Bloom. Dar în solitudinea lecturii pe care o proslăvește Bloom nu văd cum l-aș regăsi pe Rorty. Tocmai de aceea, relativismul, mi se pare mie, e mai cuprinzător, mai putin reductiv, și deci mai capabil să ne îmbogățească acel eu solitar care e mitul
SINGUR ÎN MULTIME by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18124_a_19449]