25,546 matches
-
în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie regilor ceea ce detestă în viața gloatei”. Potrivit lui Charles Baudelaire, trei teme
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie regilor ceea ce detestă în viața gloatei”. Potrivit lui Charles Baudelaire, trei teme majore sunt tratate în această povestire. În primul rând este
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie regilor ceea ce detestă în viața gloatei”. Potrivit lui Charles Baudelaire, trei teme majore sunt tratate în această povestire. În primul rând este vorba de ceea ce ar putea fi denumită „personificare multiplă”; a doua temă abordată se referă la moarte, așa cum se explică într-un articol academic publicat de University of Virginia. O ultimă temă tratată cu o atenție
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
un articol academic publicat de University of Virginia. O ultimă temă tratată cu o atenție deosebită este cea a consumului excesiv de alcool, asociat de cele mai multe ori în literatura de specialitate cu o otravă care distruge atât trupul, cât și voința. Povestirea "Regele Ciumă" a fost adaptată de Lübbe Audio în episodul 23 al seriei de teatru radiofonic "Edgar Allan Poe" și lansată pe DVD în anul 2007.
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
câteva note explicative și de o listă bibliografică. Închinare<br> Lămurire Partea I: Pe Pământ Partea a II-a: De la Pământ la Lună (Note de călătorie) Partea a III-a: Pe Lună Note explicative<br> Lucrări folosite (bibliografie) Autor de povestiri umoristice și de memorii, Henric Stahl a scris romanul "Un român în Lună", considerat ca una dintre lucrările de pionierat în literatura științifico-fantastică românească. Acest roman este prezentat ca un manuscris găsit despre explorarea spațiului cosmic: un ziarist dă din
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
de puțin, noianul de întrebări ce nu lipsesc a li se pune înainte”. Într-o recenzie a romanului publicată în 1915, cronicarul revistei ieșene "Viața Românească" remarca: „D. Stahl a vrut să devină un Flammarion al romînilor; a împletit o povestire fantastică cu cunoștinți de astronomie”. Au fost evidențiate următoarele calități ale romanului: ingeniozitatea și cursivitatea acțiunii, verva polemică și spiritul incisiv al autorului, ironia de bună calitate și caracterul instructiv al lecturii. "Un român în lună" este considerat „cel mai
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Tefilati” de riț conservativ s-a adăugat un pasaj special în cadrul rugăciunii „Shoméa Tefilá” sau „Birkat Hatzadikim” În anul 1988 Mișcarea Iudaismului Reformat american a publicat cartea „"Șase Zile de Distrugere"” a lui Elie Wiesel și Albert Friedlander care conțin povestirile unor supraviețuitori ai Holocaustului juxtapuse celor șase zile ale creației din cartea biblică a Facerii. Compozitorul și cantorul Daniel Gross,care slujește că hazan (cantor) al Sinagogii Adat Shalom din Farmington Hills, Michigan, a compus în anul 2009 o liturgie
Yom Hashoa () [Corola-website/Science/334427_a_335756]
-
a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în martie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat în concediu la mare și imposibilitatea sa de a putea valorifica adevărul aflat. Ea pune accent pe factorul divinație
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Ghicitor în pietre” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin Alexandrescu, „revelația destinului în întâmplări aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-un text publicat
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
cryptesthezia pragmatică a lui Charles Richet sau prin psihometrie poate fi o astfel de ipoteză. Academicianul Eugen Simion o asemăna într-o oarecare măsură cu nuvela satirică „Crima lordului Arthur Savile” (1887) a lui Oscar Wilde, personajele principale ale ambelor povestiri aflându-și prematur viitorul și încercând să se folosească de informația dobândită pentru a se sustrage destinului. Nuvela lui Wilde pune însă accentul pe obsesia creată de cunoașterea viitorului și pe dorința patologică de a provoca întâmplările prevăzute a avea
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
care voia să fie rege (titlu original: "The Mân Who Would Be King") este un film american și britanic din 1975 în Technicolor regizat de John Huston. Scenariul este scris de Huston și Gladys Hill și se bazează pe o povestire omonima de Rudyard Kipling. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Sean Connery, Michael Câine, Saeed Jaffrey și Christopher Plummer (ultimul în rolul scriitorului Kipling). Filmul prezintă povestea a doi ofițeri retrași din armată britanică care urmăresc să ajungă regi
Omul care voia să fie rege (film) () [Corola-website/Science/335097_a_336426]
-
ajungă regi ai Kafiristanului din estul Afganistanului. La începutul anilor 1954, Humphrey Bogart și-a exprimat dorința de a juca într-o ecranizare a "The Mân Who Would Be King" și a purtat discuții în acest sens cu John Huston. Povestirea originală a fost publicată inițial în "The Phantom Rickshaw and other Eerie Tales" (Volumul 5 al "Indian Railway Library", de către A. H. Wheeler & Co din Allahabad în 1888). Povestea este inspirată de isprăvile lui James Brooke, un englez care a
Omul care voia să fie rege (film) () [Corola-website/Science/335097_a_336426]
-
alb al statului Sarawak din Borneo; și de călătoriile aventurierului american Josiah Harlan, căruia i s-a acordat titlul permanent de Prinț al Ghorului și urmașilor săi. Conține o serie de mai multe alte elemente reale cum ar fi localizarea povestirii în Kafiristan aflat în estul Afganistanului și aspectul european al majorității locuitorilor acestuia (poporul Nuristani); iar finalul este modelat după întoarcerea capului decapitat al exploratorului Adolf Schlagintweit din Kaxgar. Maurice Jarre a realizat muzică acestui film și a invitat muzicieni
Omul care voia să fie rege (film) () [Corola-website/Science/335097_a_336426]
-
(; ), este o entitate supranaturală mitică și protagonist al romanului epic clasic chinezesc "Călătorie spre Vest" (), scris în timpul Dinastiei Ming (1368 - 1644) și bazat pe evenimente din timpul Dinastiei Tang (618-907), povestiri și adaptări populare. În roman, maimuța născută dintr-o piatră, dobândește puteri supranaturale prin practici taoiste. După o revoltă împotriva Împăratului de Jad este închisă sub un munte de către Buddha. În schimbul eliberării sale acceptă să-l însoțească pe călugărul pelerin
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
plăceri. La încheierea poveștii, Sinbad marinarul îi face hamalului Sinbad un cadou de o sută de piese de aur, și îi poruncește să se întoarcă a doua zi ca să audă mai multe despre aventurile sale. În a doua zi de povestire a lui, Sinbad marinarul spune cum a crescut neliniștea vieții sale, deoarece o irosea în petreceri și timp liber, și a plecat din nou pe mare, „obsedat de gândul de a călători spre lumea bărbaților pentru a vedea orașele și
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
coperta noii ediții ce păstra ISBN-ul ediției din 2004 o reproducere a afișului filmului "L'Auberge rouge", lansat în 2007, film al cărui subiect nu are nimic în comun, cu excepția titlului, cu nuvela lui Balzac. „Hanul roșu” este o povestire în ramă, în care naratorul inițial prezintă un banchet parizian, la care unul din invitați, bancherul Hermann, relatează celorlalți oaspeți o poveste. În ciuda poveștii senzaționaliste relatate de Hermann și a atmosferei dramatice a nuvelei, opera literară balzaciană este considerată în
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
este un film românesc din 1967, format din trei povestiri cinematografice distincte a căror acțiune se desfășoară în București. Cele trei părți sunt scrise și realizate de trei regizori diferiți, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de atestare documentară a orașului. Cele trei părți ale filmului sunt următoarele: Filmul
De trei ori București () [Corola-website/Science/335246_a_336575]
-
în acest roman, iar ceea ce conține el mai strălucitor face să regretăm și mai mult abuzul pe care Balzac l-a făcut aici cu darurile și cu talentul lui. Ce operă anapoda! Iată unde ajunge Balzac îmbinând sub același titlu povestiri scrise la diverse epoci, și alcătuind cărți de vânzare, pentru editorul său, din toate paginile pe care le-a presărat în dreapta și-n stânga. În asemenea momente, el nu mai e nimic altceva decât un negustor. E, ca și Dumas-tatăl
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
dedicat cântecul "Chemistry Tonight" (scris împreună cu Kirsty MacColl) compozitoarei, după moartea acesteia, în anul 2000. Au urmat câteva înregistrări mai puțin cunoscute, inclusiv un duet din 2002 cu cântărețul de operă Filippa Giordano în "Barcarolle" din opera lui Jacques Offenbach, Povestirile lui Hoffmann, dar și cântecul "The Sun Will Shine Again", scris de fostul membru Deep Purple Jon Lord și înregistrat în 2004. "Barcarolle" se poate găsi doar în ediția japoneză a albumului lui Giordano, "Rosso Amore", în timp ce "The Sun Will
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
plan extern, ea a fost primit în Société des Auteurs Dramatiques și în Académie Féminine des Lettres. Regimul condus de Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război mondial i-a interzis activitatea publicistică pe motiv că era „evreică”. În afară de povestiri scurte și romane, ea a scris multă literatură pentru copii, precum și o biografie romanțată a lui Dimitrie Cantemir, "Între pană și spadă" (1963). "30 de zile în studio" (1933) a fost printre primele cărți de reportaje din țară, și, de
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
ziarului "Igaz Szó", la care a lucrat peste 20 de ani. S-a pensionat pe motiv de boală în 1976, înainte de a avea vârsta legală. Scrierile sale au fost traduse în limbile română, rusă, sârbă și germană. Trei volume de povestiri ("Conștiința", 1953, "Rugina", 1955; "Torpila", 1958) și patru romane ("Prima zăpadă", 1962; În fum și în lumină", 1963, "Sub rădăcini", 1966; Omul coborât pe pământ", 1967) au fost traduse în limba română de Mihnea și Kati Fuiorescu, Nicolae Crișan și
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
de Mihnea și Kati Fuiorescu, Nicolae Crișan și Constantin Olariu. În fum și în lumină" a fost tradus în limba germană (1963), " Prima zăpadă" în limba sârbă (1964) și "Sub rădăcini" în limba rusă (1972). A tradus opere literare (romane, povestiri, publicistică) ale mai multor scriitori români: Francisc Munteanu, Remus Luca, Lucia Demetrius, Ion Băieșu, Tudor Arghezi, Marin Preda, George Călinescu, Mihail Sebastian, Aurel Mihale, Laurențiu Fulga, Gala Galaction, I. A. Brătescu-Voinești, Paul Georgescu, Mircea Horia Simionescu, Aurel Dragoș Munteanu, Ionel
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
de însemnări de călătorie „Asien im Krieg” (Asia în război) cu subtitlul „Drei Monate im mohammedanischen Osten” (Trei luni în estul mahomedan) homedan). În 1932 a publicat la Editura „Moravetz” din Timișoara volumul „Weitere Verlustlisten” ( Noi liste de pierderi), scurte povestiri despre destine tragice în timpul războiului. În limba maghiară Kastriener a publicat pe paginile ziarului „Temesvári Hírlap” însemnări despre istoria ținuturilor natale. În anii 1929-1931 a fost autorul unei rubrici intitulate „Emlékezés a régi Temesvárra” - „Amintiri din Timișoara de altă dată
Samuel Kastriener () [Corola-website/Science/335358_a_336687]
-
în anii 1950 și 1960. A tradus în limba română comedia "Olympia" (1967) de Ferenc Molnár, "Tetemrehívás" (1974) de Lajos Mesterházi, "Mi, szemüvegesek" (1974) de Klára Fehér, romanul documentar "Dóra jelenti..." al lui Sándor Radó. Între anii 1982-1986 a selectat povestiri scrise de István Örkény, Erzsébet Galgóczi și Ferenc Karinthy pentru un volum de literatură maghiară publicat de editura Horizont.
Tibor Molnár (jurnalist) () [Corola-website/Science/335338_a_336667]