251,740 matches
-
Timișoara & Invest S.A., ci „sprijinirea" efectivă a acestei firme pentru redresarea financiară, împrejurare dovedită și de faptul că, după încetarea finanțării de către Consiliul Local Timișoara și Consiliul Județean Timiș, în anul 2011 S.C. Politehnica 1921 Știința Timișoara & Invest S.A. a intrat în insolvență, în lipsa sumelor necesare desfășurării în continuare a activității. Datoriile restante erau cunoscute de factorii de decizie din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, atât la data semnării contractului de asociere, cât și la momentul semnării actelor adiționale de prelungire a acestuia
DNA: Primar al municipiului Timișoara, trimis în judecată by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101237_a_102529]
-
din Cluj-Napoca. Florin Chilian: Mai rau. Șeful dumneavoastră... Nu, apropo de femei, ca vorbeam mai devreme. Cât, cât este oră la dumneavoastră la cabinetul parlamentar? Cât tre' să plătească un om? Vorbim de femei că... Aurelia Cristea: Eu cred că intrăm într-o zonă pe care dumneavoastră o duceți în derizoriu, ceea ce... Florin Chilian: Nu, vorbeam despre... Și acum citez dintr-un ministru care vorbea despre cum au grijă c******e despre, de copiii lor care devin golani? (făcând referire la
Scandal monstru între inițiatoarea legii antifumat și Florin Chilian. CNA și PRO TV, implicate: Să mă sărutați în cur by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/101242_a_102534]
-
de insurgenți albanezi, aflați sub comanda lui Bajram Curri, Hasan Prishtina, Mehmet Pashë Dërralla, Riza bej Gjakova și Idriz Seferi, s-au unit sub comanda lui Isa Boletini și s-au îndreptat către Üsküb (Skopje), capitala vilayetului Kosovo, unde au intrat fără a întâmpina nici o rezistență și au ocupat orașul. Deoarece revolta națională s-a răspândit pe întreg teritoriul provinciei Kosovo și în mare parte a nordului ei, au fost trimise trupe împotriva rebelilor, care s-a retras în munți, dar
Idriz Seferi () [Corola-website/Science/336024_a_337353]
-
Părinții săi, Raymond și Eartle Evans, s-au mutat în South Philadelphia împreună cu cei trei copii ai lor. La vârsta de opt ani, Ernest Evans a format un mic grup ("street-corner harmony group") cu care cânta în stradă. După ce a intrat la liceu, a luat lecții de pian la "Settlement Music School". Adesea își distra colegii de clasă interpretând hiturile din acea perioadă, îndeosebi cele ale lui Jerry Lee Lewis, Elvis Presley și Fats Domino. Unul dintre colegii și prietenii lui
Chubby Checker () [Corola-website/Science/336046_a_337375]
-
său cu Dee Dee Sharp, "Slow Twistin'" (1962), a ajuns pe locul 3 în topurile din SUA. De asemenea, "Limbo Rock" a ajuns pe locul 2, în toamna anului 1962, acesta fiind ultimul single al lui Chubby Checker care a intrat în "Top Ten Hit". El a continuat să se situeze în Top 40, cu alte single-uri, până în 1965, dar schimbările din gustul publicului au dus la ieșirea lui din topuri. A petrecut o mare parte din restul anilor '60
Chubby Checker () [Corola-website/Science/336046_a_337375]
-
acel moment încă parte a Imperiului Otoman) și în ajunul Războaielor Balcanice din 1912 a plecat (ca mulți alți aromâni din Grecia) în România, unde s-a înscris în Academia Comercială din București, unde a și absolvit. Când România a intrat în primul Război Mondial, în 1916, Diamandi s-a oferit voluntar în serviciul militar, servind ca ofițer. Nu este încă clar dacă a fost trimis de armata română în Albania , unde pe vremea aceea, țara a fost sub tutelaj italian
Alcibiade Diamandi () [Corola-website/Science/336050_a_337379]
-
captată din râul Mureș. După moartea lui Martinuzzi domeniul a fost preluat de generalul Giovanni Battista Castaldo, iar ulterior de reprezentanți ai principelui Andrei Báthory. Între 1575-1578 castelul este condus de Ștefan Báthory și Cristofor Báthory, iar după 1578, castelul intră în posesia Margaretei Mailath. În 1614 proprietatea a trecut în posesia principelui Gabriel Bethlen, care a comandat ample acțiuni de consolidare. Planurile arhitecturale au fost elaborate de Giacomo Resti, membru notabil al unui grupu important de arhitecti din nordul Italiei
Castelul Martinuzzi () [Corola-website/Science/336054_a_337383]
-
Istanbul. La mijlocul secolului al XIX-lea erau peste 400 de preoți ortodocși în Bosnia și Herțegovina; a fost un moment de reînnoire a prosperității Ortodoxiei din această țară. În 1920, după Primul Război Mondial și crearea Regatului Iugoslaviei, zona a intrat din nou sub autoritatea religioasă a Bisericii Ortodoxe Sârbe reunite, sub patriarhul Dimitrije.
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
măsură de Imperiul Bizantin și Bulgaria. Doclea și-a dobândit independența de Imperiul Bizantin în 1042. În următoarele decenii și-a extins teritoriile, anexând Rascia și Bosnia, după care deasemenea, a fost recunoscută că regat. Puterea să a început să intre în declin, la sfârșitul secolului al XI-lea, iar ]n 1186, a fost cucerit de Ștefan Nemanja și încorporată în teritoriile Sârbești. Noile pământuri alipite, numite Zeta pe atunci, au fost conduse de către dinastia sârbă Nemanjić. După ce Imperiul Sârb s-
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
Belgrad. Unele ținte din Muntenegru au fost bombardate de către forțele NATO în timpul Operațiunii Forțelor Aliate în 1999, desi importantă acestor atacuri nu a fost semnificativă. În 2002, Șerbia și Muntenegru a ajuns la o nouă înțelegere despre cooperare și a intrat în negocieri cu privire la statutul viitor al Republicii Federale Iugoslavia. În 2003, federația Iugoslavă a fost înlocuită cu o uniune statală mai descentralizata, numită Șerbia și Muntenegru. Statutul uniunii dintre Șerbia și Muntenegru a fost subiectul referendumului cu referire la independență
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
2006, Parlamentul Muntenegrean a declarat independența Muntenegrului, confirmând, formal, independentă Muntenegrului. Șerbia nu a făcut nici o obiecție. Relațiile dintre Șerbia și Muntenegru s-au înrăutățit pe 6 septembrie 2007 după ce conducerea muntenegrului a interzis Mitropolitului Bisericii Sârbești, preotul Filaret să intre în țară. Situația s-a agravat și mai tare când un ministru sârb a numit Muntenegru ca fiind un "semi-stat", determinând Podgorica să solicite scuze și să înainteze un protest către guvernul Șerbiei. Prim-ministrul sârb, Božidar Đelić, a trimis
Istoria Muntenegrului () [Corola-website/Science/336056_a_337385]
-
regele nu poate domni fără și mai presus de lege"”; „"toți oamenii sunt egali în fața legii"”. După moartea lui Valdemar al II-lea, în 1241, și până la urcarea la tron al lui Valdemar al IV-lea, în 1340, imperiul a intrat într-un declin general, datorat luptelor interne și supremației Ligii Hanseatice. Competiția dintre fiii lui Valdemar al II-lea a avut ca efect pe termen lung separarea sudului Iutlandei de imperiu, acele teritorii devenind ducate/comitate vasale, semi-independente. Pe timpul domniei
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
Aceste evenimente au avut ca rezultat încheierea perioadei de înflorire pentru Danemarca, și începerea războiului naval danezo-britanic. Controlul britanic asupra drumurilor navale între Danemarca și Norvegia s-a dovedit a fi dezastruos pentru economia uniunii, iar în 1813, Danemarca-Norvegia a intrat în faliment. Congresul de la Viena a cerut destrămarea uniunii danezo-norvegiene, fapt confirmat de Tratatul de la Kiel din 1814. Danemarca-Norvegia sperase pentru scurt timp să refacă uniunea scandinavă în 1809, dar aceste speranțe au fost spulberate atunci când adunarea națională a Suediei
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
1809, dar aceste speranțe au fost spulberate atunci când adunarea națională a Suediei a respins aducerea lui Frederic al IV-lea al Danemarcei în locul lui Gustav al IV-lea Adolf, preferând să ofere coroana lui Carol al XIII-lea. Norvegia a intrat într-o uniune cu Suedia, care a durat până în 1905. Danemarca și-a păstrat coloniile Islanda, Insulele Feroe și Groenlanda. În afară de coloniile nordice, Danemarca a avut teritorii în India (Tranquebar) între 1620 și 1869, pe coasta de aur daneză (Ghana) între
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
născut în familia unui clerici din micul sat Chargali, situat în provincia muntoasă Pshavi din estul Georgiei. A absolvit cursurile Seminarului Pedagogic din Gori în 1882, unde a devenit un apropiat al activiștilor populiști georgieni (termenul rus "narodniki"). El a intrat apoi ca student fără bursă la Facultatea de Drept a Universității St. Petersburg (Rusia) în 1883, dar a revenit în Georgia în anul 1884 din cauza constrângerilor financiare. Aici a găsit un post de profesor de limba georgiană. El a devenit
Vaja Pșavela () [Corola-website/Science/336060_a_337389]
-
unor puncte strategice și de control al unor lagăre. Un acord pentru recunoașterea dreptului României asupra Basarabiei, mediat de francezi între delegația condusă de Ion I. C. Brătianu la Conferința de Pace și guvernul amiralului Kolceak, a făcut ca Legiunea să intre sub ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia, pentru a lupta la apărarea căii ferate transsiberiene. Astfel de la sfârșitul lunii mai 1919 până la începutul lunii februarie 1920, soldații români s-au implicat, cu succes, în luptele duse cu partizanii ruși în
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a ardelenilor și bucovinenilor, formată din Octavian Goga, Ion Nistor și Leonte Moldovan. La 14 iunie 1917 pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române s-a înființat, la sugestia acestei comisii , "Biroul A. B. (ardeleni bucovineni)". În atribuțiile acestuia au intrat atât ținerea evidenței voluntari înrolați, cât și recrutarea și primirea altor voluntari din Rusia. Conducerea biroului a fost asigurată de către maiorul A. Romalo din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată, inițial, "Diviziei de grăniceri" - redenumită, din 24 ianuarie 1918, Divizia a 16-a și a redevenit, iarăși, la 1 februarie 1918, Corp subordonat direct Marelui Cartier General al Armatei Române. În componența acesteia a intrat și un al treilea regiment, numit "III „Avram Iancu”" - comandat de locotenent-colonelul David (cu baza la Deleni). Fiecare dintre cele 3 regimente a fost alcătuit din câte 3 batalioane de instrucție și din câte un batalion de marș. La 16
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
la Irkutsk la sfârșitul anului 1918, pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. În drum spre est, românii s-au dezangajat de frontul Războiului Civil Rus și au avansat spre marea liberă. Sosiți însă în cantonament, voluntarii au intrat în conflict cu colonelul Kadlec. Într-un atare situație, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Siberia a Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pe ofițerul ceh, insistând ca acesta să conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
soldați. Pe data de 26 ianuarie 1919, respectivul "Corp de Voluntari" s-a transformat într-o "Legiune a Voluntarilor din Transilvania și Bucovina", care ar fi urmat să acționeze în conformitate cu ordinele Misiunii Militare Franceze din Siberia. În structura acesteia au intrat 3 batalioane: I „Horia” comandat de maiorul Kitchano, II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
II „Mărășești” comandat de maiorul Nosek și III de , o companie de , o școală de grenadieri și o companie de Stat Major condusă de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de către sublocotenentul Manilich. Șef de Statul Major a fost numit maiorul Dubinin. În compunerea fiecărui batalion au intrat patru companii de infanterie, o companie de mitraliere, o unitate de legătură și o companie de depozit. În dotarea Batalionului I au intrat 2 mașini blindate. Dintre cei 5.000 de voluntari încartiruiți inițial la Irkutsk, doar 2.000 au dorit să rămână în noua unitate. Ceilalți fie s-au repatriat în grupuri mici, fie s-au reîntors ca prizonieri în lagăre, aceștia
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
unei forțe de 800 de bolșevici, dintre care 150 erau călăreți. Confruntările au durat mai multe zile, au depășit limitele sectorului românesc și au necesitat cooperarea cu gărzile albe. Situația a devenit între timp dificilă, deoarece trupele poloneze - primele care intraseră în contact cu bolșevicii, au fost împinse înapoi, 500 de letoni au fugit și cehoslovacii au refuzat să lupte pregătindu-se de repatriere. Cu toate acestea, "Legiunea Română" a declanșat sub comanda lui Kadlec o amplă operațiune în plină iarnă
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a fost folosit mai târziu în diferite scopuri, fiind transformat în seminar teologic, iar în apropiere s-a construit biserica Sf. Adalbert (Sf. Vojtěch). În anii 1902 - 1903 toate clădirile acestui complex, inclusiv biserica, au fost demolate. Casa Municipală a intrat de două ori în istoria statului cehoslovac: aici a fost proclamată la 28 octombrie 1918 independența Cehoslovaciei și tot aici, în timpul Revoluției de Catifea din noiembrie 1989, a avut loc prima întâlnire a guvernului comunist cu reprezentanții Forumului Civic condus
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]