25,311 matches
-
față de bani, față de creșterea și dezvoltarea personală, prieteni și job; mai pesimiști În ceea ce privește viitorul țării și mai predispuși la anxietate, dureri de cap sau lipsa atracției sexuale. Datele furnizate de Rubinstein pot fi valoroase pentru formularea și testarea de noi ipoteze, având În vedere că nu au beneficiat de o foarte atentă și amănunțită analiză statistică. Totuși, după cum se poate observa, cultura consumului este o puternică forță socială. G. Ritzer (1995) subliniază că banii și puterea de consum reprezintă aspecte importante
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Lucian Blaga. Gândirea mitică este prezentă nu numai În poezie, ci și În concepția filosofică blagiană. În volumul „Geneza metaforei și sensul culturii”, publicat În 1937, Într-un capitol intitulat „Despre mituri”, unde se face o delimitare Între mit și ipoteza științifică, Lucian Blaga diferențiază ouă mari grupuri de mituri: 1. miturile semnificative; 2. miturile trans-semnificative. Miturile semnificative revelează, cel puțin prin intuiția lor, semnificații care pot avea și un echivalent logic. Miturile transsemnificative Încearcă să releveze ceva fără echivalent logic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
îl prezentăm prin mijlocirea lui Alvin J. So, acesta este format din întreprinzători autohtoni, nu din politicieni sau din consilierii occidentali. În consecință, clasa politică trebuie să investească în factorul uman, nu doar în infrastructurile economice. Pentru a-și verifica ipoteza, el a utilizat o metodă proiectivă - testul „povestirii”. Într-un cadru mai general de analiză el a utilizat, pentru testarea proiectivă, cântece populare, cărți umoristice, poeme, povești pentru copii, folosite în manuale publice, și a codificat gradul incidenței acelor elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ilustrat de teoriile modernizării și de sociologia și economia tranziției, este îmbrățișat de politicieni și de „analiști” în mod constant în toată perioada modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai încheiat sub forma teoriilor și ideologiei tranziției. Eșecul sau criza acestui „sistem de gândire” a îmbrăcat forma
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în Apus generează subdezvoltare în țările lumii a treia. În al doilea rând, munca din periferie încorporează mari impozite, a căror valoare este externalizată în schimburile cu metropola, fiind pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rolul Tokugawa Religion în decolarea capitalistă a Japoniei În Japonia industrializarea a fost promovată nu de industriași, meșteșugari sau comercianți, ci de clasa samurailor (au restaurat imperiul, au fuzionat un număr mare de întreprinzători și au pus bazele Japoniei moderne). Ipoteza de bază a lui Bellah este următoarea: poate fi implicat factorul religios și în cazul japonez (există analogii ale eticii protestante în religia japoneză)? Teza lui Bellah invocă funcția socială a religiei pentru a explica decolarea și apoi persistența dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care nu au reușit să încheie negocierile de aderare la timp. Conform prevederilor raportului de monitorizare publicat în octombrie 2005, în cazul în care nu se activează clauza de salvgardare, data de 1 ianuarie 2007 continuă să fie mențină ca ipoteză oficială de lucru privind aderarea României la Uniunea Europeană. S-au făcut deja pași și pentru începerea negocierilor de aderare cu Croația, Turcia și confederația Serbia-Muntenegru. În acest context, discuția despre modelul social european este un subiect extrem de actual. Studiul dimensiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Europene, și s-a referit inițial nu la obiective concrete de politică socială, cum ar fi fost de așteptat, ci la dialogul social dintre angajați și angajatori (C. Zamfir, 1995, p. 244). Această configurație a reprezentat un argument în favoarea validării ipotezei conform căreia măsurile cu caracter social au fost, inițial, promovate în Uniunea Europeană în umbra scopurilor economice considerate prioritare. Practic, Carta a marcat momentul de debut în cristalizarea eforturilor și preocupărilor statelor membre „pentru dimensiunea socială a politicilor comunitare în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
datelor de recensământ sau obținute prin intermediul chestionarului în ceea ce privește venitul, accesul la pământ, relațiile de putere locale ș.a.m.d. Cercetătorii familiarizați cu comunitățile-țintă pot să ajute la formularea unor întrebări de chestionar relevante, să interpreteze anomalii și să ofere noi ipoteze. Ei pot, de asemenea, să descrie constrângerile reale asupra producției, vânzării sau accesului la credit, câteva ingrediente de bază în proiectele de dezvoltare axate pe comercializare și pe creșterea legăturilor cu piețele naționale și internaționale. Un alt avantaj al cercetării
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Suportul acordat pentru ajutarea celorlalte grupuri este relativ uniform, excepție făcând familiile monoparentale și copiii neîngrijiți de familie. De altfel, se consideră că familiile monoparentale și tinerii căsătoriți merită cel mai puțin ajutor din partea statului (figura 2). Se confirmă, astfel, ipoteza lansată, cea a suportului redus pentru ajutoarele acordate familiilor formate dintr-un singur părinte. În fapt, atitudinea populației României este orientată într-o direcție similară cu cea semnalată în studiile realizate în țările vest-europene. Este vorba despre un suport crescut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai reduse ca intensitate. România înregistrează o diferență de 59 de puncte procentuale, a treia ca mărime după Polonia și Malta. Fără a da o măsură exactă a modului de relaționare cu rudele, respectiv cu prietenii, cifrele par să susțină ipoteza unei diferențe mai mari în spațiul ex-comunist între capitalul social relațional de tip bonding și cel de tip bridging, în comparație cu democrațiile vestice. O importanță mult disproporționată a familiei în raport cu prietenii conduce la dezvoltarea unor relații mai superficiale din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care încurajează sau împiedică oamenii să se angajeze în inițiative comunitare în România sau chiar să le conducă. Absența datelor statistice face interpretarea de aici tentativă. Informația factuală susține totuși unele dintre argumentele modelelor resurselor și rețelelor, furnizează susținere pentru ipoteza „activismului latent”, este indiferentă la modelul culturalist și respinge teoria culturii de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aici tentativă. Informația factuală susține totuși unele dintre argumentele modelelor resurselor și rețelelor, furnizează susținere pentru ipoteza „activismului latent”, este indiferentă la modelul culturalist și respinge teoria culturii de clasă. Clasa nu contează O consecință importantă a analizelor este respingerea ipotezei habitusului sau a culturii de clasă. Subiecții din toate cele trei categorii de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de bază sunt distribuiți omogen din punctul de vedere al originii lor sociale, ceea ce face neplauzibilă teza potrivit căreia orientarea către activismul social sau leadership ori, invers, pasivitatea și retragerea sunt specifice ethosului unei clase sau al alteia. Dacă această ipoteză găsește susținere în Occident, cum poate fi explicată respingerea ei în cazul nostru, fără a apela la eventuale erori metodologice? O explicație simplă pentru rezultatul nostru este răsturnarea radicală a sistemului de stratificare socială din România operată de comuniști, care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apartenența la organizații și leadership-ul și activismul actual nu este stabilită încă. Ambele direcții de cauzare pot fi presupuse. Rezultatele aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
superioare - precum admiterea în UTC încă din clasa a VIII-a - erau condiționate de deținerea unor calități de activist și de conducător, coroborate desigur cu o serioasă cantitate de conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune. Evident că această aptitudine a fost stimulată prin apartenență și recompensată prin promovare. Rezum, formulând ipoteza că apartenența la organizații comuniste a depins și de prezența unor calități care prezic astăzi disponibilitatea pentru implicarea în acțiuni comunitare. Promovarea în aceste organizații, pe de altă parte, a solicitat aptitudini care astăzi pot fi asimilate leadership-ului. Cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
atât în calitate de victime ale contingențelor, cât și în calitate de agenți. În această secțiune propun un model multi-nivel al variației activismului pe baza rezultatelor din secțiunile anterioare coroborate cu propozițiile din teoriile de referință. Unele dintre relațiile din acest model sunt simple ipoteze, care așteaptă încă testarea. Activiștii și liderii se manifestă în aceste două calități doar în contexte de mobilizare care sunt situații structurate de factori aflați în afara controlului individual. Microcontextul de mobilizare pentru acțiune colectivă este, în mod tipic, produsul unor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puțin speculative, ale funcționaliștiilor sau conflictualiștilor, rămân studiile empirice realizate pe eșantioane consistente în diverse țări din Europa Occidentală. Cercetările empirice (Jencks, Boudon, Goldthorpe, Bowles, Gintis și alții) au demonstrat că, în cazul unor țări precum SUA, Marea Britanie sau Franța, ipoteza meritocratică este falsă, chiar în înțelegerea noțiunii de merit ca nivel de școlarizare dobândit. Astfel, studiile întreprinse de autorii citați au arătat că pozițiile sociale de destinație ale indivizilor la nivel agregat diferă într-o măsură semnificativă chiar în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de distanța socială dintre populația majoritară și populația de romi. Distanța socială considerabilă care desparte ansamblul societății românești de populația de romi este potențată de decalajele socioeconomice, dar și de o serie de prejudecăți și stereotipuri perpetuate în timp. Principala ipoteză a analizei care urmează este următoarea: în școlile cu o pondere ridicată de elevi romi calitatea educației e mai scăzută comparativ cu ansamblul sistemul. Altfel spus, școlile cu o majoritate de elevi romi sunt, din punctul de vedere al calității
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
școlare ale elevilor), dar și de input (resurse materiale și umane). În cele ce urmează, voi continua cu analiza rezultatelor școlare, apoi voi evalua resursele materiale și cele umane implicate în educația elevilor romi din școlile segregate. Pentru a verifica ipoteza propusă, am ales acei indicatori care ne permit o perspectivă comparativă a rezultatelor școlare din școlile cu o majoritate de elevi romi cu ansamblul sistemului. Indicatorii după care vom aprecia rezultatele școlare sunt următorii: prezența la examenul de capacitate; promovabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
calitative folosesc metode de cercetare precum interviul sau observația fără o măsurare formală a fenomenelor analizate. O altă metodă specifică cercetărilor calitative este studiul de caz. Cercetările calitative sînt adesea folosite înaintea derulării cercetărilor cantitative, fiind surse pentru lansarea unor ipoteze ce vor fi verificate, sau ulterior, ca metode de validare a rezultatelor obținute. O delimitare mai clară între cele două aspecte discutate - cantitativ versus calitativ - poate fi făcută și în funcție de metodele de cercetare folosite. În general, studiile care au la
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
o cercetare teoretică sau fundamentală, iar dacă este vorba despre o problemă practică, concretă, cercetarea ce se va întreprinde va fi una aplicativă. În activitatea de cercetare, această problemă, născută dintr-o situație educativă, va fi formulată sub forma unei ipoteze, pe care cercetătorul urmează să o verifice prin întregul itinerar al cercetării sale. Așa cum arăta Claude Bernard, amintitul părinte al cercetării experimentale moderne, „cercetarea poate verifica ipoteza de la care pornește la drum prin două feluri de date/fapte, observate anterior
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
această problemă, născută dintr-o situație educativă, va fi formulată sub forma unei ipoteze, pe care cercetătorul urmează să o verifice prin întregul itinerar al cercetării sale. Așa cum arăta Claude Bernard, amintitul părinte al cercetării experimentale moderne, „cercetarea poate verifica ipoteza de la care pornește la drum prin două feluri de date/fapte, observate anterior și provocate experimental”. În primul caz, este vorba despre cercetări bazate pe observația sistematică a situației - în cazul nostru, educative -, pe metode documentare, pe anchetă ș.a.m.
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
și formulăm concluziile care se vor impune. În cel de-al doilea caz, noi sîntem cei care provocăm faptele să se producă, procedăm prin urmare experimental - nu trebuie să uităm că faptele vor fi produse/se vor produce în funcție de o ipoteză elaborată de noi - în primul caz, am putea spune că ipoteza se impunea oarecum de la sine. În formularea concisă a lui Dumitru Muster (1985, p. 13): Aceste două feluri de date posibile în cercetare corelează cu două tipuri de teme
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]