25,546 matches
-
dimineață, iubito, avem douăzeci de ani). i-a iubit întotdeauna pe Gonzalo și Enrique, primii ei copii. În viața ei a suferit de pe urma separărilor produse de cele două exiluri: primul față de copiii ei și apoi de țara sa. Volume de povestiri: Române: Non-Ficțiune: Piese de teatru: Scenarii: Traduceri:
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
Gane, în casele vornicului Alecu Forăscu din Fălticeni erau organizate întruniri și baluri ale unioniștilor moldoveni. Deși provenea din clasa marilor proprietari, Alecu Forăscu era un boier apropiat de țărani, recunoscut prin generozitatea sa. Scriitorul Ion Creangă îl prezintă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca pe un patriot apărător al limbii române și al obiceiurilor strămoșești, criticându-i permanent pe boierii tineri care și-au uitat originile, s-au îndepărtat de obiceiurile propriei țări și petreceau mai mult
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
dimineață, acela e mai mare în sat la ei, de-i horopsește și-i țuhăiește mai rău decât pe vite! Ciocoismul și străinii să trăiască, și las' pe dânșii, că ne scot ei la covrigi!””" Ion Creangă menționează în aceeași povestire că Alecu Forăscu a intervenit într-o ședință a Divanului Ad-hoc în care țăranul Ion Roată a fost tratat cu obrăznicie de un boier tânăr, afirmând că "„decât un bonjurist c-o mână de învățătură, mai bine un țăran cu
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
și datează, probabil, din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Vornicul Alecu Forăscu este menționat în mai multe opere literare românești, în principal în legătură cu activitatea sa unionistă. El este descris cu respect și duioșie de scriitorul Ion Creangă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca un boier generos, apropiat de țărani și păstrător al tradițiilor strămoșești. "„În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici; și mai bătrâni, și mai tineri
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
, subintitulat " Amintirile unui pescar cu undița", este un roman scris de Mihail Sadoveanu și publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București. Romanul este o rescriere în spirit proletcultist a câtorva povestiri pescărești din volumul "Împărăția apelor" (1928), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în stufărișul unei
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în stufărișul unei bălți, unde se refugiaseră anterior mai mulți răzvrătiți împotriva ordinii sociale capitaliste. Autorul adaptează povestirile pescărești ideologiei realist-socialiste, vrând să evidențieze susținerea populară de care s-ar fi bucurat mișcarea revoluționară de sorginte comunistă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Romanul a fost ecranizat, alături de alte proze sadoveniene, în filmul "Vacanță tragică" (1979), regizat de
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
dictonul popular. Pământul și animalele domestice răspund îndestulător nevoilor lui de harnă; munca se cheltuiește în alte direcții, în domenii diverse cu meșteșuguri nouă; vânatul și pescuitul au rămas o patimă, cum spun țăranii noștri.” Mihail Sadoveanu a scris câteva povestiri pescărești în anii '20 ai secolului al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Scriitorul rememora în cele 17 povestiri ale volumului începuturile uceniciei
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Sadoveanu a scris câteva povestiri pescărești în anii '20 ai secolului al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Scriitorul rememora în cele 17 povestiri ale volumului începuturile uceniciei sale în această breaslă veche. În povestirea „Pește de Moldova” el prezenta cum a deprins în copilărie patima pescuitului de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, care l-a dus pentru prima dată la pescuit
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Scriitorul rememora în cele 17 povestiri ale volumului începuturile uceniciei sale în această breaslă veche. În povestirea „Pește de Moldova” el prezenta cum a deprins în copilărie patima pescuitului de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, care l-a dus pentru prima dată la pescuit cu crâsnicul în bălțile umbrite de sălcii de pe malul Moldovei. Alte
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
de Moldova” el prezenta cum a deprins în copilărie patima pescuitului de la bunicul său, rotarul Gheorghe Ursachi din Verșeni, care l-a dus pentru prima dată la pescuit cu crâsnicul în bălțile umbrite de sălcii de pe malul Moldovei. Alte șase povestiri („Tovarăși de pescuit”, „Intrare în ostrov”, „Pierde-vară”, „Ploaie, la Nada Florilor”, „Îndeletnicirile insularilor mei”, „Pescuitul racilor și altele” și „Știuca”) constituiau un nucleu narativ de sine-stătător și se refereau la experiențele sale timpurii de pescar pe plavia (insula plutitoare) Nada
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Cocor", prin care se apreciau și încurajau politicile de colectivizare. Romanul este publicat în 1949 și îi aduce lui Sadoveanu primul Premiu de Stat pentru proză. Scriitorul reia din volumul "Împărăția apelor" descrierea primei sale amintiri pescărești și cele șase povestiri despre experiența pescărească de la Nada Florilor, rescriindu-le potrivit ideologiei realist-socialiste. După mărturia fiicei sale, Profira, el visa de multă vreme scrierea acestei cărți „în nopțile-i de insomnie, ori stând pe malul unei ape, cu undița în mână”. Sadoveanu
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
transformat într-un profesor pensionar), precum și ale unor locuri (fântâna lui Cozma devine fântâna lui Cosma; Groapa Mânzului este redenumită Bulboana Mânzului), sunt eliminate sau modificate unele aluzii etnice (scândura pe care se trece pe plavie ce era furată în povestire de la Froim Bercovici este împrumutată în roman de la moară; moș Spânu este transformat din grec în armean), în timp ce unele expresii sunt schimbate (în secvența în care băiatul spune că face foc cu chibrituri, Culai îi răspunde brutal „Ești un prost
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
severi, ci ageri). Romanul a fost publicat în 1950 de către Editura Tineretului din București, cu titlul "Nada-Florilor". A fost reeditat în anul următor cu titlul schimbat "Nada Florilor", care a fost preluat și de edițiile ulterioare. Romanul "Nada Florilor" rescrie povestirile din volumul "Împărăția apelor" dintr-o perspectivă socială, integrând mediul acvatic vechi într-un cadru social mai bine precizat și adăugând un subiect politic. Biografia scriitorului se substituie ficțiunii epice, fiind completate astfel amintirile din volumul "Anii de ucenicie". Temele
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
sfârșitul chinuit al poetului socialist Solomon Cornea, nu au o suficientă forță literară și trec pe un plan secundar. Narațiunea sadoveniană se caracterizează printr-un stil predominant oral, asemănător cu cel al unui rapsod popular. Existența unui număr mare de povestiri ale oropsiților vieții prilejuiește un sentiment de retrăire a întâmplărilor evocate. Trecerea de la planul prezent la cel din trecutul evocat se realizează cu o economie de mijloace. Narațiunea se rupe adesea, trecându-se cu brutalitate din trecutul dramatic în cotidianul
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
1980; traducere de Galîna Berejna) și lituaniană ("Gėlių sala", Vaga, Vilnius, 1980; traducere de Petronėlė Česnulevičiūtė). Filmul "Vacanță tragică" regizat de cineastul Constantin Vaeni și lansat la 21 mai 1979 a fost inspirat din romanul "Nada Florilor" și din alte povestiri sadoveniene. Scenariul a fost scris de Constantin Mitru, cel care mai colaborase la scrierea scenariilor a trei filme inspirate din prozele lui Sadoveanu și regizate de Mircea Drăgan: "Neamul Șoimăreștilor" (1965, împreună cu Alexandru Struțeanu), "Frații Jderi" (1974, împreună cu Profira Sadoveanu
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
americani, mai puțin decât "" și filmul studioului Ghibli "Kaguya-hime no Monogatari" ("Povestea Prințesei Kaguya"). Revista "Variety" a catalogat debutul slab japonez drept "îngrijorător", având în vedere bine cunoscuta distribuție locală și faptul că filmul este bazat vag pe o celebră povestire japoneză. Tabloidul "Nikkan Gendai" a declarat că această performanță sumbră este probabil un rezultat al aversiunii față de interpretarea hollywoodiană a legendei Chushingura. În Statele Unite, filmul a avut încasări de 20,6 de milioane de dolari americani în primele cinci zile
Ronin: 47 pentru răzbunare () [Corola-website/Science/331578_a_332907]
-
Braun), programul satiric „Zehu ze”, „Itshe”, serialele "Florentin", "Johnny", "Pilpelim tzehubim" ("Ardei galbeni", în rolul unei profesoare severe de pian dintr-un kibuț din Arava). Ea a jucat și în multe filme artistice israeliene, ca de exemplu "Sipurey Tel Aviv" ("Povestiri din Tel Aviv" în rolul lui Madam Bonner), "Spasibo King George", "Shirat Hasirena" ("Cântecul sirenei"), "Hadvarim shemeahorey Hashemesh" ("Lucrurile din spatele Soarelui", în rolul unei surori medicale oncologice), co-productia franco-germano-israelo-română „Shlihuto shel hamemune al mashabez enosh” ("Misiunea directorului de resurse umane
Rozina Cambos () [Corola-website/Science/331629_a_332958]
-
a Falling Star") este un roman science fiction scris de John Brunner. Cartea este o versiune mult mai lungă și substanțial diferită a romanului "The 100th Millennium", publicat în 1959 de Ace Books, care - la rândul său - avea la bază povestirea "Earth Is But a Star", apărută în numărul 29 din iunie 1958 al publicației "Science Fantasy". Creohan, un astronom amator, descoperă pe cer o stea albastră care se apropie de Pământ. După calculele sale, traiectoria acestea o va purta atât
Să prinzi o stea căzătoare () [Corola-website/Science/331647_a_332976]
-
Ivanovici. Acesta, mai bine zis o serie de articole despre călătorie, au apărut sub genericul „Recorduri Bărbătești, Recorduri Femenine” în numerele 431, 432, 433, 435 și 436. De asemenea, în presă au apărut articole ca „De vorbă cu aviatoarea Burnaia - povestirea unui raid îndrăzneț” sau „Cum a decurs raidul aviatorilor Irina Burnaia - Petre Ivanovici”. Însă multe articole din ziare prezentau raidul cu ostilitate. În capitolul „Fierbe cazanul satanei” din cartea sa, "Aripile mele", Burnaia menționează acuzațiile absurde ale acestora că ar
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Neil deGrasse Tyson, inspirat în tinerețe de Carl Sagan. Printre producători sunt desenatorul, scenaristul, producătorul, regizorul și actorul Seth MacFarlane și de Ann Druyan, văduva lui Carl Sagan și co-creatoarea serialului original. Seria urmează vag formatul de treisprezece-episoade și abordarea povestirii, din "" original, incluzând elemente cum ar fi: "Corabia imaginației", dar informațiile sunt actualizate față de serialul din anii 1980, adăugând tehnica grafică și animația modernă generată prin computere, îmbogățind narațiunea. Serialul a avut premierea internațională pe data de 9 martie 2014
Cosmos: Odisee în timp și spațiu () [Corola-website/Science/331671_a_333000]
-
(1893) (titlu original "Can Such Things Be?") este un volum de povestiri al scriitorului american Ambrose Bierce. Cartea a fost reeditată în 1910 cu un conținut care diferă semnificativ de prima ediție. Întrebat odată de patronul său, William Randolph Hearst - avid colecționar de statui, opere de artă, cărți, tapiserii și bunuri imobiliare
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
dumneavoastră, dar în depozitul minții mele. Le pot scoate de acolo ca să le arăt într-o clipă. Sunt portabile, domnule Hearst, și nu consider că e cazul să le expun pe toate deodată.” Prima ediție a volumului cuprindea 21 de povestiri. Această ediție fost publicată în 1910 cadrul seriei de 12 volume "The Collected Works of Ambrose Bierce". "Science-Fiction: The Early Years or The Guide to Supernatural Fiction" al lui Bleiler precizează anul 1909, dar e posibil ca acest an să
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
Collected Works of Ambrose Bierce". "Science-Fiction: The Early Years or The Guide to Supernatural Fiction" al lui Bleiler precizează anul 1909, dar e posibil ca acest an să reprezinte data cumpărării drepturilor de publicare de către editură. Noua ediție elimină 9 povestiri din precedenta și adaugă alte 30. În ciuda acestei diferențe majore, "The Encyclopedia of Science Fiction" o consideră o versiune extinsă a ediției din 1893. Noua versiune conținea 42 de povestiri, dar unele reeditări ulterioare le-au eliminat pe ultimele 18
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
cumpărării drepturilor de publicare de către editură. Noua ediție elimină 9 povestiri din precedenta și adaugă alte 30. În ciuda acestei diferențe majore, "The Encyclopedia of Science Fiction" o consideră o versiune extinsă a ediției din 1893. Noua versiune conținea 42 de povestiri, dar unele reeditări ulterioare le-au eliminat pe ultimele 18. Traducerea românească are la bază aceste ediții prescurtate. Un călător se trezește în mijlocul unui enigmatic eveniment supranatural care implică o femeie moartă și soțul ei asasin și care-i va
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
a publicat o adaptare în bandă desenată de șase numere a romanului, începând cu numărul din aprilie 2010. În numărul din octombrie/noiembrie 2005 al revistei "Fantasy and Science Fiction", Beagle a publicat o continuare a romanului, intitulată "Two Hearts". Povestirea, în care apar patru personaje principale ale romanului, a fost inclusă în antologia "The Last Unicorn", publicată în 2007. "Two Hearts" a câștigat premiul Hugo și premiul Nebula pentru cea mai bună nuveletă a anului. La sfârșitul lunii decembrie a
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]