27,128 matches
-
vesele ale oaselor sparte și supte. Oase/ Ce spală în valuri bulevardul,/ Cu zgomote asemănătoare țîrîiturilor unor greieri". Lectura din fundal, urmărind jocul aluziilor sau destructurarea semanticii și a sintaxei, în ciclul Daniel și Brunhilda, de exemplu, susține în parte lectura din prim-plan, unde poemul încearcă reabilitarea sensurilor creștine. Efectele unor asemenea împreunări ne duc cu gîndul, halucinant, la cărțile începuturilor noastre literare; la Cantemir, de pildă: - Nici nu-i povestisem bine lui moș cît putea fi de trăznit./ Cînd
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
împletește cu dezgustul și jignirea) la simboluri și sensuri creștine (Dumnezeu, Iahve, mărturisiri de credință și prigoniri, viziuni, îmbătrînirea și moartea care ne condamnă fără să ne dăm seama). Volumul reușește tocmai acolo unde cele două scriituri (corespunzînd celor două lecturi) își răspund și se echilibrează, iar sensul creștin este unul din cele posibile, nu singurul. O altă inovație pe care Daniel, al rugăciunii o aduce este posibilitatea de a citi cartea în secțiune transversală, un alt volum fiind astfel suprapus
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
București, 2002, 92 pag. Rațiuni obsesive Încercarea de restituire în limba română a scrierilor lui Alexandru Ciorănescu, cunoscut comparatist, istoric literar, lexicograf, se îmbogățește cu un nou volum beletristic, Paiață tristă, douăsprezece povestiri în traducerea Simonei Cioculescu. Prima impresie la lectură este a unor povestiri stranii și insolite, coșmaruri perfect articulate care nu-și dezvăluie devianța de la normele zilei decît după ce ai plonjat adînc în poveste, iar legile lumii ei îți scapă. Naratori aparent creditabili argumentează povestea cu o extraordinară atenție
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]
-
în materie de învățământ nu se poate obține? Și mai e ceva: singura învățare autentică este aceea care nu se încrede orbește în cuvântul tipărit; mai mult, care pune la îndoială totul, reacționând critic la fiecare rând. Aceasta înseamnă o lectură personală, concretizată în adnotări de tot felul. Manualul trebuie să fie pentru elev un obiect la fel de personal ca și periuța de dinți, să devină un jurnal al reacțiilor sale în materie de învățare, iar dacă, drept rezultat al acestei situații
D'ale manualelor by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14348_a_15673]
-
și, în compensație, un stil nud, comun, aproape stradal. În consecință, cititorul nu este surprins de licențiozități, de portativul înjurăturilor prea des întâlnite. Autorul dă impresia unei revolte contra artificialității prozei, a caracterului ei de convenție literară și solicită o lectură deschisă spectacolului tuturor încercărilor de a găsi o fantă optimă fluviului confesional. Spovedania aceasta "fără frontiere", "mazochistă" este făcută, mai totdeauna, sub imboldul unor "diavoli-la-purtător" care-l împing pe "panta băloasă" a povestirii irezistibile: "...mor să v-o zic și
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
lui Mircea Constantinescu este ambiția de a scrie lungul monolog într-o singură frază. Nu sunt prezente semnele de punctuație, așa că este necesar efortul de a fotografia textul și de a-l citi pe propoziții, pe unități de sens. Ritmul lecturii este impus de acest impediment. Verva ludică a autorului îl împinge spre construcții interesante de cuvinte: vinuluițuiciirachiuluipoamelorautomnale, marmuregresiifaianțe, fosteste etc. Stand-by este un document redactat între vara lui 1997 și iarna lui 1999. Dezvăluie culisele, mișcările murdare din spatele unei cortine
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
din brațe, cu șoapte de genul "ai înțeles?" și spre a-mi dovedi știința de carte și norocul meu că am nimerit lîngă ele. Deși ce se petrecea pe scenă se îndepărta, tot mai mult, de vagile ei reminiscențe de lectură topite în cultura de televizor. Regizorul Alexandru Dabija nu și-a propus giumbușlucuri, inovații asupra textului, translarea lui, cu ostentație, în actualitate. S-a păstrat în clasicitatea lui. A combinat, în alte doze, cantitățile de naivitate și parșivenie. într-un
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
a fost mai mult un monolog al profesorului în fața grupei de discipoli în care mai ales cele două românce țineau să se exprime, acompaniate de un dascăl de îndepărtată provincie europeană, am rămas totuși cu o lecție de finețe a lecturii și a expunerii rezultatelor ei. Ce n-am putut afla în sala de seminar am încercat să descopăr în timpul rezervat "consultațiilor" studențești, în biroul Profesorului. Răgaz, din păcate, prea scurt pentru incursiuni în adâncimea teritoriului vizitat, însă nu lipsit, totuși
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
Am legat apoi numeroase prietenii cu oameni ca Harald Weinrich - care era șeful Departamentului de Lingvistică de aici - exista atunci un departament de Lingvistică, ceea ce nu mai e cazul acum... Ați avut contacte și cu Școala de la Praga? Pe planul lecturilor, desigur, căci oamenii Școlii de la Praga încetaseră în acel moment să aibă influența pe care o avuseseră la început... Au fost lucruri scrise, însă nu contacte directe, cel puțin în cazul meu... Lecturi, însă, da... Dar cu Jakobson... Cu Jakobson
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
și cu Școala de la Praga? Pe planul lecturilor, desigur, căci oamenii Școlii de la Praga încetaseră în acel moment să aibă influența pe care o avuseseră la început... Au fost lucruri scrise, însă nu contacte directe, cel puțin în cazul meu... Lecturi, însă, da... Dar cu Jakobson... Cu Jakobson, da, - adică a fost de la început o problemă de... luptă, pe plan internațional... Căci am ajuns repede la concluzia că analizele sale erau ineficiente, adică modul său de abordare, metoda sa, nu putea
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
unei scriituri care funcționează în raport cu ceea ce a fost scris într-un loc sau altul, nu neapărat cu un orizont foarte larg. Există o interferență continuă între cel puțin două texte, de fapt între o mulțime de texte. Intertextualitatea este o lectură inevitabilă, care a fost ignorată în mod sistematic de către cititorii tradiționali, pe vremea când între operele literare nu se concepeau decât raporturi de influențare - iar intertextualitatea nu are nimic de-a face cu ideea de influență. Influența e o filiație
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]
-
se bucure efectiv de fiecare frază, indiferent dacă e realistă, ironică, reflexivă, ascunde un mic simbol, spune o parabolă, un subtil panseu ori ascunde o metaforă fină excelent strecurată în text. O povestire ca Iubitele profesorului te poate opri din lectură minute bune. Semnele literaturii adevărate sunt prea multe pentru a putea fi arătate. De aceea am ales (cu greu) să nu citez nimic. Tudor Octavian - Oameni normali - schițe și povestiri, Editura Curtea Veche, București, 2000, 272 p. Zeci de cărți
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
într-un minuscul disc pe care-l poți purta în buzunarul cămășii cu mânecă scurtă până la aspectul ,,ecologic" al acestui sistem de distribuție. Neajunsurile nu pot fi însă ignorate. Primele două, și cele mai mari, ar fi legate de disconfortul lecturii pe monitor și dependența de un calculator fie el și minusculul (și deocamdată greu de procurat) PALM. În plus, nu știm mai nimic despre drepturile de autor, cum se aplică și dacă acest sistem este mai avantajos pentru autori. Alte
Despre oameni în o mie de situații by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15568_a_16893]
-
C. Rogozanu Jurnalul este una dintre obsesiile lui Eugen Simion. Și, după lectura celor trei volume ale sintezei Ficțiunea jurnalului intim, poate fi numită o "obsesie benefică". Eugen Simion analizează jurnalele cu instrumente aparte (teorie literară, mai ales franceză, mai ales Barthes și Genette) încă din anii '70. Este un exeget de mare
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
oameni de știință. Limitarea la "jurnalul literar", un caz particular al jurnalului, subminează teoretizările de orice fel, inclusiv literare. "Orice jurnal intim este o pendulare între două imagini: una ce ni se oferă și alta pe care o deducem, iar lectura jurnalului nu e în fapt decât încercarea de a pune în acord aceste două fantasme care se ascund una după alta", scria E. Simion într-un număr din Caiete Critice (1986) dedicat jurnalului. Criticul susține această idee în continuare. îi
Despre jurnal în o mie de pagini by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15570_a_16895]
-
care se realiza comunicarea între "scriitori" și public în cultura română veche, prin intermediul predosloviilor. Pornind de la reevaluarea practicilor scrisului, respectiv ale cititului și de la reconsiderarea relațiilor dintre ele, autorul încearcă să schițeze "o primă pagină dintr-o posibilă istorie a lecturii în spațiul românesc". Demonstrația sa nu se limitează la aria unui singur domeniu, ci apelează la instrumente interpretative variate, de la diversele teorii ale "lectorului inclus în text", la cercetările asupra lectorului empiric, de la studiul mentalităților și al "duratei lungi" la
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
dintre două lumi diferite, reușind, în cele din urmă, să pună în valoare un "personaj" absent pînă acum din istoriile literare: cititorul. În acest scop sînt descrise cîteva din principalele mecanisme prin care, de-a lungul cîtorva secole, "cartea și lectura au pătruns tot mai mult în practicile cotidianului, modificînd mentalitățile și făcînd să circule ideile", sînt demontate strategiile textuale prin care autorul încearcă să-și înzestreze cititorul cu codurile necesare (o particularitate importantă fiind reprezentată de vădita predominanță, în epocă
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
o particularitate importantă fiind reprezentată de vădita predominanță, în epocă, a codurilor extraliterare - religios, ideologic ș.a.m.d.). De asemenea este remarcat rolul copiștilor în circulația cărții, în modernizarea relațiilor culturale și în eliminarea treptată a monopolului cărților religioase. Astfel, lectura ajunge încetul cu încetul, să își schimbe regulile, cititorii sînt îndemnați să caute în carte "foloase sufletești", sau pur și simplu, citind să petreacă "momente de zăbavă." Iar de pe la 1830, o dată cu "romanțul", intră în scenă cititoarele, "aceștii simțitoare și drăgălașe
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
Viața contelui de Comminj... Cartea lui Mircea Vasilescu este acompaniată de o Addenda ("unde autorul aceștii cărți cedează ispitei de a-i da chip și contur iubitului cetitoriu al epocii vechi") și de o substanțială bibliografie. Mircea Vasilescu - Iubite cetitoriule...- lectură, public și comunicare în cultura română veche, Editura Paralela 45, București, 2001, 188 de pagini Epoca romanțului Tot teză de doctorat a fost, inițial, și cartea Ioanei Drăgan despre romanul popular din România, în secolul al XIX-lea. Într-un
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
oprește cercetarea lui Mircea Vasilescu, ci de un fenomen simptomatic pentru majoritatea comentatorilor mai tineri ai fenomenului literar. În ciuda diferențelor metodologice și teoretice, persistă totuși un anumit aer de familie, detectabil, mai întîi, în accentul pus pe dimensiunea socială a lecturii, în preocuparea pentru mentalitățile publicului cititor și pentru valențele comunicative, tranzitive, ale actului literar. O asemenea deplasare de accent impune, în ultimă instanță, problema revizuirii conceptului însuși de literatură (și a celui mai larg, de cultură), în spiritul permisivității și
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
ci la efectul pe care-l au asupra cititorilor. Exemplul tipic de efect negativ au devenit romanele cavalerești care i-au sucit mințile lui Alonso Quijano, făcînd din el Don Quijote. Despre efectele pozitive, se vorbește mai rar. Ele implică o lectură 'bună". Corectă, adică. Lucru nu tocmai obișnuit, oricît ar părea de curios. Un caz foarte caracteristic de astfel de lectură găsim într-un eseu al lui Kundera despre Rabelais. E vorba acolo de celebra răzbunare a lui Panurge, respins de
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
au sucit mințile lui Alonso Quijano, făcînd din el Don Quijote. Despre efectele pozitive, se vorbește mai rar. Ele implică o lectură 'bună". Corectă, adică. Lucru nu tocmai obișnuit, oricît ar părea de curios. Un caz foarte caracteristic de astfel de lectură găsim într-un eseu al lui Kundera despre Rabelais. E vorba acolo de celebra răzbunare a lui Panurge, respins de doamna visurilor sale. Scena se petrece într-o biserică, unde, în timpul slujbei, Panurge îi adresează femeii teribile obscenități și, cum
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
în izbe pe care deseori le acoperă zăpada, fără multe legături cu lumea exterioară și, în orice caz, nu cu altă lume decît aceea a Imperiului, monotonă, repetitivă, fără mari evenimente. În restrînsul lor univers pătrund, la un moment dat, lecturile Olgăi, o aristocrată în vîrstă, trăită la Paris pe la începutul secolului XX și ajunsă ca atîția alții în Extremul Orient, și un film de spionaj cu Belmondo. Ambele, rodul celui mai pur hazard. Stupidul film dă complet peste cap viața
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
de ori. Îl știu pe de rost. Visează în spiritul lui. Și, dacă, pînă la urmă, evadează, ajungînd, toți, peste mări și țări, unul dintre ei, scriitor de benzi desenate, asta se datorează în enormă măsură irezistibilelor tentații din film. Lecturile Olgăi joacă același rol. Recunoaștem, între ele, madeleina lui Proust care, muiată în ceai, redeșteaptă trecutul, pe tante Léonie și restul. În cărțile bătrînei doamne strălucește același Occident mirific, civilizat, bogat, cu femei și bărbați frumoși și eleganți, care se
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]
-
prin cărți, nu prin arme. Istoria l-a confirmat. Romanul lui Makine îl susține o dată mai mult. În tot lagărul comunist, lucrurile stăteau la fel. Cartea occidentală punea regimurilor comuniste același tip de probleme: de ceea ce s-au temut - o lectură 'bună" - n-au scăpat. O lectură 'bună" este una care primește din carte sugestii de progres, de înnoire, de deschidere. Indiferent de valoarea literară, o carte devine obiect de lectură 'bună", dacă trezește în om simțămîntul libertății și demnității lui
Puterea artei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15581_a_16906]