27,241 matches
-
legate de comanda armatei. Ramurile Forțelor de Apărare sunt armata, marina și forțele aeriene. Paza de coastă se află în subordinea ministerului de interne, dar poate fi incorporată în Forțele de Apărare în caz de necesitate. Finlanda are o economie mixtă deosebit de industrializată, producția pe cap de locuitori fiind egală cu cea a altor economii europene, cum ar fi Franța, Germania, Belgia sau Regatul Unit. Cel mai mare sector al economiei îl constituie serviciile, cu 66%, urmat de producția industrială și
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
În perioada ulterioară revoluției se înregistrează progrese reale în dezvoltarea serviciilor de telecomunicații, a serviciilor bancare și de asigurări, a serviciilor de consultanță în afaceri (CDIMM, Centrul Româno-American). La nivelul județului are loc o creștere spectaculoasă a numărului de firme mixte și a valorii capitalului investit. Raportându-ne la mărimea capitalului străin investit, după Coreea de Sud (care a investit în Daewoo Automobile Romania), cel mai mare volum de investiții provine, în ordine descrescătoare, din: Italia, Belgia, Austria, Germania, Elveția, Grecia, Israel. Populația
Craiova () [Corola-website/Science/296942_a_298271]
-
din satele Târgușorul Pașcani, Gară Pașcani, Fântânelele, Brătești, Sodomeni, Boșteni, Gâșteni, Topile, Valea Seaca, Contești, Blăgești și Lunca, având în total 10498 de locuitori ce trăiau în 2302 case. Funcționau în comuna 8 biserici ortodoxe și una catolică, șase școli mixte la Câscești, Lunca, Târgu Pașcani, Sodomeni, Topilele, Valea Seaca, o școală primară urbană mixtă CFR la Gară Pașcani și două școli rurale de cătun la Blăgești și Brătești, șase mori și o fabrică de săpun. Principalii proprietari de terenuri erau
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
Contești, Blăgești și Lunca, având în total 10498 de locuitori ce trăiau în 2302 case. Funcționau în comuna 8 biserici ortodoxe și una catolică, șase școli mixte la Câscești, Lunca, Târgu Pașcani, Sodomeni, Topilele, Valea Seaca, o școală primară urbană mixtă CFR la Gară Pașcani și două școli rurale de cătun la Blăgești și Brătești, șase mori și o fabrică de săpun. Principalii proprietari de terenuri erau moștenitorii colonelului Eugen Alcaz, care le achiziționase de la N. Rosetti-Roznovanu. Anuarul Socec din 1925
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
comună că reședința a plășii Pașcani din același județ, având 10.404 locuitori în satele Blăgești, Boșteni, Brătești, Fântânele, Lunca, Pașcani-Gară, Pașcani-Vatra, Sodomeni și Pașcani-Târg, comuna având un gimnaziu și patru școli primare una de băieți, una de fete, una mixtă a CFR și o alta mixtă a comunității evreiești precum și un atelier feroviar cu peste 1000 de angajați. În 1931, Pașcani a primit statut de comună urbană în cadrul județului Baia, având în administrare și comuna suburbana Topile. În 1950, Pașcani
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
din același județ, având 10.404 locuitori în satele Blăgești, Boșteni, Brătești, Fântânele, Lunca, Pașcani-Gară, Pașcani-Vatra, Sodomeni și Pașcani-Târg, comuna având un gimnaziu și patru școli primare una de băieți, una de fete, una mixtă a CFR și o alta mixtă a comunității evreiești precum și un atelier feroviar cu peste 1000 de angajați. În 1931, Pașcani a primit statut de comună urbană în cadrul județului Baia, având în administrare și comuna suburbana Topile. În 1950, Pașcani a primit statut de oraș raional
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
apoi socialiste sau comuniste (?) la 30 decembrie 1947, seminarul teologic a fost transformat în "școală medie de fete" (traducere din rusă a ceea ce era liceul), paralel cu vechiul liceu denumit "școală medie de băieți". Se vor face apoi școli medii mixte în anul 1956. Au mai existat și două școli de meserii. După dezvoltarea industrială a orașului au mai apărut alte cinci licee industriale, un liceu pedagogic și unul sanitar, culminând cu anii '90 prin dezvoltarea și a învățământului superior, „Universitatea
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
mutat aici de la Focșanii Munteni) și avea o populație de 13.134 de locuitori. Ca unități de învățământ, în oraș funcționau gimnaziul V. Boerescu, deschis în 1889, precum și 2 școli primare urbane de băieți, 2 de fete, o școală rurală mixtă și două școli private. Alimentarea cu apă punea probleme, deoarece râul Râmnicul Sărat care curgea pe lângă oraș avea apă sărată, nepotabilă. Apa de băut era adusă prin conducte de la Răducești și era distribuită prin intermediul a 12 cișmele. Din punct de
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
la nord de oraș. Comuna era formată numai din satul de reședință, cu o populație totală de 1804 locuitori ce trăiau în 316 case și 8 bordeie. În comuna Oltenița Rurală existau o biserică cu hramul „Sfântul Nicolae”, o școală mixtă cu 27 de elevi și o moară cu aburi. Anuarul Socec din 1925 consemnează pentru Oltenița același statut de comună urbană reședință a plășii Oltenița, și o populație de 6341 de locuitori. Comuna Oltenița Rurală avea în compunere satele Oltenița
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
cult armenești din perioada medievală: Mănăstirea Zamca și Biserica Sfântul Simion (sau Turnul Roșu). Legătura între aceste două monumente istorice este realizată de Strada Zamca, unde se află cimitirul armenesc al orașului și Capela Pruncul (1902). Zamca este un cartier mixt (blocuri și case) și este împărțit în: Cartierul Areni este poziționat între George Enescu (la vest), zona centrală (la est) și Zamca (la nord), pe locul unde mai demult se afla oborul orașului. Cartierul a fost construit între anii 1960
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
pentru practicarea turismului montan. În anul 1864 prin Legea Administrației Locale s-a înființat Comuna Comănești formată din 7 cătune cu 3486 locuitori. Conform Dicționarului geografic din anul 1895 în Comănești funcționau 5 biserici ortodoxe, 1 biserică catolică, 2 școli mixte, o fabrică de cherestea cu aburi, mai multe fierăstraie de apă, 4 izvoare cu apă minerală, cărbuni și ozocherită. Începând cu sfârșitul secolului XVIII, orașul a fost domeniul familiei de boieri Ghica, care și-au menținut prezența în zonă până la
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
era o comună rurală în plasa Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Comănești, Lunca-Asău, Asău, Podina, Șupanu, Leloaia și Gura Ciobănușului, având în total 3486 de locuitori ce trăiau în 915 case. În comună funcționau două școli mixte cu 51 de elevi (dintre care 7 fete) una deschisă la Comănești în 1866 și una deschisă în 1890 la Asău și cinci biserici (la Comănești, Șupanu, Leloaia, Asău și Lunca Asău), iar principalii proprietari de pământ erau D. Ghica
Comănești () [Corola-website/Science/296996_a_298325]
-
era alcătuită din satele Lucăcești (reședința), Valea Arinilor, Tazlău, Chiliile, Asău și Gârlele, cu o populație totală de 2833 de locuitori. Existau și aici 16 fierăstraie de apă, 14 fabrici de petrol, o fabrică de cherestea cu aburi, două școli mixte (la Lucăcești și Valea Arinilor) și cinci biserici (una în fiecare sat cu excepția satului Gârlele). Comuna Văsâești avea în compunere satele Văsâești, Leorda, Vermești, Urminișu (Hângani) și Șipoteni, având în total 1911 locuitori; aici erau o școală mixtă deschisă în
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
două școli mixte (la Lucăcești și Valea Arinilor) și cinci biserici (una în fiecare sat cu excepția satului Gârlele). Comuna Văsâești avea în compunere satele Văsâești, Leorda, Vermești, Urminișu (Hângani) și Șipoteni, având în total 1911 locuitori; aici erau o școală mixtă deschisă în 1885 la Văsâești și patru biserici (una în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 consemnează trecerea comunei Moinești în rândul comunelor urbane, având 4950 de locuitori și fiind reședința plășii Comănești. Comuna Valea Arinilor își schimbase denumirea în
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
Rodnei și patru în Munții Maramureșului. Această rezervație pare a constitui biotopul optim pentru cocosul de munte, aici găsindu-se cea mai mare populație din țară. Rezervatia Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele din Munții Maramureșului are statutul de rezervație, geologică și botanica, mixtă. Ea a fost creată pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar și specie foarte rară pentru țara noastră, legată de existență condițiilor de mlaștină eutrofa. De un interes științific deosebit se bucură și stâncăriile calcaroase din acest perimetru. Rezervatia mixtă
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
1945, în planurile de învățământ ale gimnaziilor unice a orelor de sport și de ansamblu sportiv a fost profitabilă pentru sportul slobozean, această măsură generând amenajarea unor săli de gimnastică la parterul farmaciei Cupali (1950) și, apoi, la Școala medie mixtă, primul liceu (actuala Școală Nr.3). Cele mai importante personalități ale lumii sportive slobozene din acea vreme au fost profesorii Gheorghe Nedelcu și Octavian Domnișoru, cei care din anul 1953 vor participa la amenajarea stadionului orășenesc (același și azi). Primele
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
inclus în primul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Frumos avea statut de comună urbană, reședință a plășii Cârligătura din județul Iași, având 4585 de locuitori. În oraș funcționau trei biserici ortodoxe românești, una lipovenească, un spital, o școală mixtă, o farmacie și un birou telegrafo-poștal. Anuarul Socec din 1925 îl consemnează cu același statut, având 4467 de locuitori. Spre sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, zona orașului a fost scena bătăliilor de la Târgu Frumos, unele dintre ultimele lupte
Târgu Frumos () [Corola-website/Science/297042_a_298371]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, Dărmănești avea statut de comună rurală, făcea parte din plasa Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Dărmănești, Lapoș, Plopu, Păgubeni și Poiana Uzului, cu 3968 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 41 de elevi deschisă în 1864 la Dărmănești, cinci biserici ortodoxe (două la Dărmănești și câte una în celelalte sate cu excepția satului Păgubeni) și una catolică la Dărmănești, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Al. B. Știrbei, Eug
Dărmănești () [Corola-website/Science/297039_a_298368]
-
Șerbănești-Podurile, reședința plaiului Ialomița-Dâmbovița, județul Dâmbovița. Comuna Șerbănești-Podurile fusese recent formată, în 1886, prin unirea comunelor Șerbănești și Podurile; comuna Șerbănești avea în compunere satele Șerbănești, Miculești și Diconești, cu 2000 de locuitori. Aici funcționau două biserici și o școală mixtă. Comuna Podurile a venit cu satele Podurile de Sus, Podurile de Jos, Malurile și Pucioasa, cu 2300 de locuitori. Ea avea două biserici, șase mori de apă, 3 școli mixte și instituțiile de administrare a plaiului. Pe teritoriul actual al
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
2000 de locuitori. Aici funcționau două biserici și o școală mixtă. Comuna Podurile a venit cu satele Podurile de Sus, Podurile de Jos, Malurile și Pucioasa, cu 2300 de locuitori. Ea avea două biserici, șase mori de apă, 3 școli mixte și instituțiile de administrare a plaiului. Pe teritoriul actual al orașului mai funcționa pe atunci în același plai și comuna Bela, cu satele Bela, Nistorești și Broștenii Noi având în total 1100 de locuitori. Și aici existau o moară de
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
Țăndărei avea statut de comună rurală și făcea parte din plasa Ialomița-Balta a județului Ialomița. Ea era formată din satele Țăndărei, Strachina, Cotul-Iepure, Valea Tronii, Câineasca și Nicolești, cu o populație de 2900 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Țăndărei, cu satele Țăndărei, Strachina și Mihail Kogălniceanu, cu o populație totală de 4431 de locuitori, ca reședință a plășii Țăndărei a aceluiași județ. În 1931, satul Mihail Kogălniceanu s-a
Țăndărei () [Corola-website/Science/297037_a_298366]
-
Comarnicul era o comună rurală, formată din 9 cătune: Comarnic(Vatra Satului), Poiana, Ghiosești, Podul Vârtos, Podul Neagului, Posada, Podul Lung, Podul Corbului și Secăria totalizând 4365 de locuitori, și aflată în plaiul Peleșul din județul Prahova. Avea o școală mixtă din 1865, în 1892 învățând acolo 161 de copii (din care 35 de fete); două biserici (una în Comarnic, zidită de familia Bibescu în 1815, și una în Podul Neagului zidită de logofătul Pârvul Cantacuzino și de tatăl său, în
Comarnic () [Corola-website/Science/297044_a_298373]
-
umede cu ierburi înalte din "Molinio-Holoschoenion"; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis"); Pajiști aluviale din "Cnidion dubii"; Pajiști sărăturate de tip mediteranean ("Juncetalia maritimi"); Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Stepe ponto-sarmatice; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
România. În economia municipiului activitatea dominantă este industria prelucrătoare. La sfârșitul anului 2000, în municipiu activau 23 843 de firme cu capital privat, 56 cu capital de stat, 31 regii autonome și filiale ale acestora și 115 societăți cu capital mixt. Nivelul investițiilor străine în Cluj-Napoca se cifrau la aceeași dată la 156,06 milioane dolari capital străin subscris, însă, ținând seama și de patrimoniul firmelor, active, fond de comerț, capital rulant și valoarea afacerii, acesta se ridică la circa 450
Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/296743_a_298072]
-
nu există garnizoane sau baze militare pe insulă. Anguilla deține o mică poliție marină de 32 de angajați. Majoritatea populației (90%) este de culoare neagră, adică descendenții sclavilor aduși din Africa. Albii constituie 4% din populație iar cei de rasă mixtă alcătuiesc 6%. 72% din populație se consideră anguillieni iar 28% nu (2001). Cei care nu sunt anguillieni sunt originari din Statele Unite, Regatul Unit, Sf. Kitts și Nevis, Republica Dominicană, Jamaica și Nigeria. Religiile dominante din Anguilla sunt anglicanismul, metodismul și penticostalismul
Anguilla () [Corola-website/Science/296829_a_298158]