25,496 matches
-
pierdute. Săgeata timpului e o cantitate de informație care se lasă peste mintea adormită a lectorului până ce în acesta se trezește cu acuitate moralitatea. Iată un exemplu ideal, descrierea dușurilor morții într-un lagăr de concentrare: La acest punct al povestirii aș vrea să-mi exprim o oarecare obiecție, ori rezervă. În cameră pacienții se îmbracă în final cu haine care, deși nu tocmai curate, sunt corect croite. Gărzile au obiceiul de a atinge femeile. Uneori evident ca să le ofere o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întâi eul interior, care vorbește despre trup ca despre "el", iar despre ființa întreagă a eroului ca despre "noi" ("ourself"). Către sfârșitul romanului, trupul vorbește el la persoana întâia și descrie povestea trecutului lui, care e, pentru el și pentru povestire, un viitor. Eul interior tânjește după iubire și nu prea înțelege mare lucru. Ar vrea să aibă un trup al lui, să facă ce-i place, în loc să depindă de "el". Acest "el" are controlul fizic. Poate face dragoste dar nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de bună voie, și se bucură din plin de petrecerea tovărășească de după el. Romanul este scris ca narațiune, fără pretenții de hibridizarea genurilor, fără imixtiunea lirismului ori încercări gen Desperado de a șoca lectura în toate chipurile posibile. E o povestire simplă, tradițională, cu urme clare de flux al conștiinței în modul cum sunt analizate perosnajele din interior, chiar dacă totul e relatat la persoana a treia, și fără multe incidente, lucru care ar trebui să ne dea de gândit. În poezie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reprezintă spațiul mental negativ ideal, care corespunde perfect dispoziției distopice de început de mileniu trei. Revenirea la o istorie coerentă, cu un oarecare suspans, se desparte net de James Joyce și Virginia Woolf. Huxley e un narator iscusit, ale cărui povestiri sunt însă împiedicate de viziunea lui ironică asupra personajelor și poveștilor lor. Huxley n-ar fi fost în stare pentru nimic în lume să se scufunde în lirism pentru a da la o parte incidentul, acțiunea. Pentru el romanul e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descoperim în situația stranie de a simpatiza un personaj pe care autorul l-a părăsit. Se atașează Huxley de Marx, John, Mustapha Mond? La fel de greu de spus ca și în cazul eroilor lui Ackroyd, Barnes sau Burgess. Undeva în drumul povestirii eroul e abandonat și rămâne o păpușă de cârpă. El are farmec doar atâta vreme cât autorul se servește de el pentru a demonstra o teză. Autorul Desperado are mereu ceva de demonstrat. Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se bazează tocmai pe această mândrie a lectorului de a supraviețui. Conflictul text-lector-autor se repetă la infinit și din el se naște noutatea Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă pentru lector că își va pierde tot ce are omenesc în el. Starea de spirit e deznădejdea. Povestirea însăși este fără speranță și prin urmare dezarmant de directă, lipsită de inventivitate verbală, ceea ce e extrem de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado. Din punct de vedere al tehnicii narative, Huxley alege tiparul coșmarului SF, iar autorul este omniscient. Povestirea e un semnal de alarmă pentru lector că își va pierde tot ce are omenesc în el. Starea de spirit e deznădejdea. Povestirea însăși este fără speranță și prin urmare dezarmant de directă, lipsită de inventivitate verbală, ceea ce e extrem de relaxant în Brave New World, după un roman ca Ulysses. Ape and Essence se complică, dar complicațiile Desperado abia încep. Tărâmul pustiu care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de valori materiale. Natura umană poate deveni un infern, ca în romanul The Unconsoled de Ishiguro. Oricum ar sta lucrurile, autorul Desperado luptă permanent cu un coșmar. Visele frumoase au apus. Ape and Essence este un scenariu inclus într-o povestire. Intertextualitatea începe cu Joyce și Eliot. Noutatea pentru autorii Desperado este că ei nu se hrănesc din alte texte, alte cuvinte, ci alte tehnici. Iată ce face ca epoca Desperado să fie o recapitulare a tuturor epocilor, tuturor tehnicilor. Huxley
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin a enumera lucruri de care habar n-avem și ne face să ne simțim vinovați de neștiința noastră, ca și cum am avea obligația să fim în cunoștință de cauză, să știm cartea înainte chiar de a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime conturări enigmatice. Romanul crește astfel în noi ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vrea s-o acceptăm fără să cârtim, dar o relectură a romanului ne arată că pasivitatea nu e înțeleaptă dacă vrem să ne apropiem de adevăr. Relectura aduce amănuntele în prim plan și scoate și mai tare în evidență ironia povestirii. A reciti, în cazul lui Ishiguro, e la fel de interesant ca și a citi pentru prima oară. E poate mai chinuitor, suntem mai nerăbdători să dăm de miezul istoriei, care a trecut neobservat datorită faptului că atenția ne-a fost abătută
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e mânios și ne înspăimântă deruta lui. La sfârșitul cărții, Ono ne privește încrâncenat. Roata episoadelor e la început amețitoare. Amestecul e elaborat și merge chiar mult mai departe decât mergeau procedeele Fluxului conștiinței. Atmosfera e mai presus decât intriga. Povestirea se împarte în mici fragmente impecabile, care pot părea minuscule, dar au o semnificație uriașă pentru povestitor. Avem sentimentul că înaintăm printr-o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
zilei încheiate, tot așa cum ne-au străpuns sufletul rămășițele zilei. Confuzia este modul principal de dezvăluire a personajelor. Cel mai adesea personajele se ratează unul pe altul, ceea ce vrea să spună că nimeni nu descifrează pe nimeni. șerpuind printre ființe, povestirea abia mai suflă, curiozitatea se ascute până devine insuportabilă. Aducerea aminte este esențială în romanele lui Ishiguro. Drumul duce de la faimosul pictor care putea lansa sau distruge o carieră (Ono le-a făcut pe ambele) la bătrânul pictor uitat, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dileme, a fi acuzat fiindcă afost cineva, sau a fi un nimeni căruia i se cruță viața. Chiar dacă istoria lui Ono se dezvăluie pe bucăți, durerea lui e constantă. Avem în față o carte tragică. O carte lentă, care luminează povestirea cu încetinitorul. Încetineala are în mare parte ca motiv intensitatea trăirilor închise în lumea plutitoare a lui Ono. Călătorim printr-o lume chinuită. Ono ține din toate puterile la reputația lui ca pictor, chiar dacă trebuie să se dezică de ea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o școală de călugărițe cu internat, iar mai târziu la școala de fete din Salisbury. La paisprezece ani, scriitoarea s-a dispensat de serviciile școlii și a fost pe rând dădacă, telefonistă, funcționară, stenografă, ziaristă, ba a publicat și scurte povestiri în ziarele africane. La nouăsprezece ani s-a măritat cu primul ei bărbat, Frank Charles Wisdom, cu care a avut foarte curând un fiu și o fiică. Și-a păsit familia după doar câțiva ani și după încă un an
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să se proiecteze pe ecran. David Lodge începe prin a le radiografia gândurile în manieră Joyceană. Către sfârșit își schimbă maniera și alege o intrigă à la Hardy, cu presimțiri și coincidențe. Romanul nu are o intrigă unitară. Există o povestire în prim plan, cea a lui Clare și Mark (fosta aspirantă la călugărie și tânărul care decide să se facă preot tocmai când fata se așteaptă cel mai puțin), înconjurată de un curcubeu de incidente, fragmente din alte povești lipite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e drum lung și insuficient explicat. Mark rămâne un mister, într-un roman altfel destul de confortabil. Romanul e agreabil, bine istorisit, cu eroi conturați. Textul își creează o lume a lui. O lume banală, liniștitoare, cât se poate de tradițională. Povestirea fragmentată în episoade, care sunt fiecare străfulgerări de gânduri, se datorează probabil faptului că Lodge a început cu un pumn de nuvele care, la un moment dat, se intersectează oarecum forțat. Pentru un începător e o carte fermecătoare, care învăluie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
literatură engleză la Universitatea din Londra (mai precis, în august 1955). Mărturisește de asemenea că a fost profund influențat de Graham Greene, pe care l-a studiat îndeaproape la masterat, după ce îl admirase "în anii modelatori ai adolescenței și tinereții". Povestirea e la persoana întâia. Eroul principal e într-un capitol proaspăt recrut, iar în următorul mai are puțin până la eliberare. Titlul e un vers dintr-un cântec hazos care nu se adeverește, fiindcă tot romanul e despre armată: Ginger ești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la Mike, care era un permanent reproș, așa cum se afla închis în celula lui din temniță. Prin urmare, eroul principal al romanului e de fapt Mike, studentul mediocru, omul care-și distruge propria viață. Jon își botează fiul tot Michael. Povestirea încearcă să schițeze un gen de neastâmpăr care nu e ușor de înțeles. Ni se spune doar că Mike n-o să-și afle niciodată menirea sau liniștea. Fiindcă e într-o ureche. Nu știm ce vrea să zică povestitorul prin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
experiență în spate. Cartea are intrigă, atmosferă, personaje și chiar o vagă tentativă de a oferi un final. Timothy Young crește într-o Anglie postbelică mizeră, de unde sora lui, Kate, reușește să scape angajându-se ca secretară în armata americană. Povestirea e obsedată de sex și război. Începe cu bombardarea Angliei și se încheie cu imaginea lui Tim fericit în căsnicie, dar urmărit de o veche teamă de moarte. Romanul e scris la persoana a treia, din punctul de vedere al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
World (1984), "O idilă universitară", continuă în aceeași tonalitate. Coincidențele se țin lanț. O lume de conferințe universitare, aventuri amoroase, intrigi. Persse McGarrigle, din Dublin, participă la o conferință în Rummidge și se îndrăgostește de Angelica Pabst. Suntem în 1979. Povestirea ne duce în Italia, Franța, Olanda și America. Angelica are o soră geamănă, care e prostituată de lux. Urmărind-o cu disperare pe Angelica, Persse o găsește pe sora ei și e uluit. În finalul romanului aflăm că ambele fete
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate și încheiem pe nota de împăcare, cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o intensitate inimitabilă. De la sentimentul de libertate ratată în copilărie (episodul saniei pe zăpadă în munți), la ratarea iubirii în imaginea fetei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ochi care se dezaprobă, dar se și simte triumfător. Miracolul s-a repetat, nu contează a câta oară. Unele poeme au o narațiune și limbajul e cel al prozei, ignorând total intensitatea poeziei. Alte poeme concentrează sensul și nu folosesc povestirea. From the Demolition Zone (Din aria de demolări) e un astfel de poem cu o teză de demonstrat. El compară literatura cu un medic care pansează răni, pune diagnostice, "ne ascultă inimile" cu stetoscopul, ne radiografiază, ne ia pulsul, care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fel de prelungire a realului. Poeta continuă: S-au întâmplat atâtea, m-aș putea gândi la nesfârșit. Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria, în sensul de povestire, e în mintea poetei și e pentru mintea cititorului. E în primul rând vorba de o povestire, nu numai de o simplă stare de spirit: Ca muzica pe pagină care trebuie cântată și auzită, chiar dacă doar de un singur om
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Derulez iar istoria și ascult vocile din trecut. E mereu ceva nou de schimbat. Și visele mele ajung perfecte. Istoria, în sensul de povestire, e în mintea poetei și e pentru mintea cititorului. E în primul rând vorba de o povestire, nu numai de o simplă stare de spirit: Ca muzica pe pagină care trebuie cântată și auzită, chiar dacă doar de un singur om, cuvântul, expresia aceasta, poemul, nu există până ce nu-l citești. (Until You Read It, Până ce nu-l
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
principal... DL. Out of the Shelter a fost un roman izvorât din primul meu contact real cu cultura americană și cu Europa continentală, pe când aveam 16 ani. Privind în urmă, cred că e mult prea aproape de propria mea experiență (nu povestirea, ci decorul), așa că e o carte oarecum limitată, dar onestă. Cred că mai toți romancierii scriu din propria experiență în operele de tinerețe, iar apoi, când o "epuizează", se refugiază în gândire. LV. Ai un gen de critică la care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]