26,130 matches
-
conțin cicluri de șase atomi. Liganzii nesaturați formează combinații chelate cu cicluri de șase atomi deosebit de stabile. În cazul liganzilor aromatici sau cu legături duble conjugate, ciclurile de șase atomi sunt adesea mult mai stabile decât cele de cinci atomi. Stabilitatea combinațiilor complexe conținând liganzi polidentați crește la creșterea numărului de cicluri. 3.6.2 Partea experimentală 1. În trei eprubete, în care se găsesc câte 2 ÷ 3 cm3 soluție de sulfat de aluminiu Al2(SO4)3, clorură de zinc ZnCl2
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
SO) + 6 (Na + HO) = 2 Al(OH)3↓ + 3 (2 Na + SO) alb (Zn2 + 2 Cl) + 2 (Na + HO) = Zn(OH)2↓ + 2 (Na + Cl) alb (Fe3 + 3 Cl) + 3 (Na + HO) = Fe(OH)3↓ + 3 (Na + Cl) brun-roșcat 2. Stabilitatea mult mai mare a compușilor chelați decât a combinațiilor simple („mascarea” cationilor prin chelare) poate evidențiată și prin următoarea experiență. Într-o eprubetă se precipită ionul de plumb Pb2 sub formă de sulfat de plumb PbSO4 (alb) adăugând 1 ÷ 2
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
bis[picrolonato (-1)]calciu [{(NO2)C6H4- C3N2(CH3)(NO2)O}2Ca] (gălbui, insolubil în apă): </formula> gălbui 8. Sarea disodică a acidului etilendiaminotetraacetic (H4edta), notată EDTA, Na2H2edta și Na2H2Y, este folosită în analiza chimică la dozarea complexonometrică a ionilor polivalenți. Stabilitatea combinațiilor complexe formate depinde puternic de pH. Cele mai multe metale bivalente formează compuși chelați stabili cu EDTA în soluție bazică; astfel, combinațiile coordinative ale metalelor alcalino-pământoase cu EDTA se descompun la valori mai mici decât pH = 8. Există și cationi bivalenți
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
zincul, plumbul) ale căror combinații complexe cu EDTA sunt stabile în soluții destul de acide. Cele mai multe combinații chelate hexacoordinate ale metalelor divalente conțin două molecule de apă în sfera de coordinare. Ionii metalelor trivalente formează cu EDTA chelați care prezintă o stabilitate crescută ca urmare a numărului mai mare de inele pe care le pot închide cu acest ligand hexadentat. Cu toate acestea, în soluții alcaline, aceste metale pot fi precipitate ca hidroxizi; aceasta se datorează produsului de solubilitate foarte redus al
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
mai mare de inele pe care le pot închide cu acest ligand hexadentat. Cu toate acestea, în soluții alcaline, aceste metale pot fi precipitate ca hidroxizi; aceasta se datorează produsului de solubilitate foarte redus al hidroxidului ionului metalic și nu stabilității mici complexului. Principala aplicație a EDTA constă în determinarea durității totale a apelor (conferită de sărurile de calciu și de magneziu dizolvate în aceasta). În două eprubete se introduc câte 2 ÷ 3 cm3 soluție de clorură de calciu CaCl2 și
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
amoniacului NH3 în concentrație mare favorizează coordinarea sa la ionul de magneziu Mg2+. Reacția care are loc este următoarea: </formula> roz NOTĂ: Acest compus este folosit ca indicator al ionului de magneziu în volumetria complexonometrică. Compusul astfel format are o stabilitate limitată, întrucât ionul de magneziu Mg2+ nu are afinitate pentru atomul de azot. Din acest motiv, în timp (aproximativ 30 minute) sau prin acidulare cu câteva picături de acid clorhidric HCl, compusul pierde amoniacul din sfera de coordinare. Fiind un
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cu funcțiuni mixte, pot funcționa ca liganzi în combinațiile chelate doar aceia care au grupările funcționale dispuse în moleculă de așa natură încât să favorizeze închiderea cu ionul metalic central a ciclurilor de cinci sau șase atomi, care prezintă o stabilitate maximă. Printre acești liganzi se numără și α aminoacizii, care închid cu ionii metalici cicluri de cinci atomi, conform reacției chimice generale următoare: </formula> 4.6.2 Principiul metodei Ionul cupric Cu2+ formează cu ionul glicocolat un complex intern colorat
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
24) 5. STUDIUL PROPRIETĂȚILOR COMBINAȚIILOR COMPLEXE 5.1 Studiul compoziției compușilor coordinativi 5.1.1 Determinarea compoziției compușilor coordinativi prin metode spectrofotometrice 5.1.1.1 Considerații teoretice Studiul echilibrelor în soluție cu formarea de combinații complexe, de o anumită stabilitate, prin metode spectrofotometrice, ocupă un loc deosebit în ansamblul metodelor utilizate în acest scop. În general, acest studiu este posibil când un component al echilibrului prezintă o bandă de absorbție în domeniu vizibil-ultraviolet care nu se suprapune, în spectrul de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Determinarea compoziției compușilor coordinativi formați în sistemul CuCl22H2O - acid sulfosalicilic În sistemul de reacție CuCl2·2H2O - acid sulfosalicilic, în soluție apoasă, în funcție de pH-ul mediului de reacție, se formează complecși mononucleari de raporturi molare M:L diferite și cu stabilități diferite. Practic se va determina compoziția complexului format la pH = 5 și pH = 9. 5.1.1.3.1 Materialele necesare Clorură cuprică dihidratată CuCl2·2H2O Acid sulfosalicilic Acetat de sodiu CH3COONa Acid acetic CH3COOH glacial Clorură de amoniu NH4Cl
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de combinare M:L. 5.1.1.4 Determinarea compoziției compușilor coordinativi formați în sistemul FeCl3 - acid sulfosalicilic În sistemul de reacție FeCl3 - acid sulfosalicilic, în soluție apoasă, se formează complecși mononucleari având raporturi molare M:L diferite și cu stabilități diferite în funcție de pH-ul mediului de reacție. Practic se va determina compoziția complecșilor formați la pH = 2 și la pH = 9. 5.1.1.4.1 Materialele necesare Clorură ferică FeCl3 Acid sulfosalicilic Glicocol H2N-CH2-COOH Acid clorhidric HCl 0,1
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de refracție se definește ca raportul între sinusul unghiului de incidență al razei i și de refracție al acesteia r: </formula> (5.1) Această metodă se poate folosi la studiul sistemelor cu formare de combinații complexe, în vederea determinării compoziției și stabilității acestora. În acest scop, se folosesc mai multe metode. Una dintre metodele cele mai folosite este cea a variațiilor continue. Se amestecă un volum (1-x) de soluție a speciei B (ion metalic de concentrație c) cu un volum x de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
conductilitățile molare ale acestora pe baza relației (5.8). Din valoarea obținută pentru fiecare combinație, se formulează concluzii privind numărul de ioni în care disociază compusul respectiv și se scriu echilibrele de disociere electrolitică în soluție apoasă. 5.2 Studiul stabilității compușilor coordinativi 5.2.1 Determinarea constantelor de stabilitate ale compușilor coordinativi prin metode spectrofotometrice 5.2.1.1 Considerații teoretice Cea mai importantă proprietate a combinațiilor complexe (și cea mai folosită) este stabilitatea acestora. Formarea unui compus coordinativ poate
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
Din valoarea obținută pentru fiecare combinație, se formulează concluzii privind numărul de ioni în care disociază compusul respectiv și se scriu echilibrele de disociere electrolitică în soluție apoasă. 5.2 Studiul stabilității compușilor coordinativi 5.2.1 Determinarea constantelor de stabilitate ale compușilor coordinativi prin metode spectrofotometrice 5.2.1.1 Considerații teoretice Cea mai importantă proprietate a combinațiilor complexe (și cea mai folosită) este stabilitatea acestora. Formarea unui compus coordinativ poate fi reprezentată, în general, prin procesul de echilibru: M
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în soluție apoasă. 5.2 Studiul stabilității compușilor coordinativi 5.2.1 Determinarea constantelor de stabilitate ale compușilor coordinativi prin metode spectrofotometrice 5.2.1.1 Considerații teoretice Cea mai importantă proprietate a combinațiilor complexe (și cea mai folosită) este stabilitatea acestora. Formarea unui compus coordinativ poate fi reprezentată, în general, prin procesul de echilibru: M + n L ⇄ MLn Constanta de stabilitate se definește scriind legea acțiunii maselor Guldberg-Waage pentru acest echilibru: </formula> (5.12) în care:{MLn} activitatea combinației complexe
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
spectrofotometrice 5.2.1.1 Considerații teoretice Cea mai importantă proprietate a combinațiilor complexe (și cea mai folosită) este stabilitatea acestora. Formarea unui compus coordinativ poate fi reprezentată, în general, prin procesul de echilibru: M + n L ⇄ MLn Constanta de stabilitate se definește scriind legea acțiunii maselor Guldberg-Waage pentru acest echilibru: </formula> (5.12) în care:{MLn} activitatea combinației complexe MLn; {M} activitatea ionului metalic M; {L} activitatea ligandului L. Reacțiile de formare și de disociere a combinațiilor complexe sunt, în
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
și constantele de echilibru aferente acestora. Pentru ultimul echilibru se poate scrie următoarea ecuație chimică: MLn-1 + L ⇄ MLn căruia îi corespunde constanta de echilibru având expresia: </formula> (5.15) Se observă cu ușurință că se poate scrie constanta globală de stabilitate ca un produs al constantelor intermediare de stabilitate: </formula> (5.16) Valoarea constantei de stabilitate este o măsură a concentrației relative a speciilor aflate în echilibru. Cu cât constanta de stabilitate a unei combinații complexe este mai mare, cu atât
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
echilibru se poate scrie următoarea ecuație chimică: MLn-1 + L ⇄ MLn căruia îi corespunde constanta de echilibru având expresia: </formula> (5.15) Se observă cu ușurință că se poate scrie constanta globală de stabilitate ca un produs al constantelor intermediare de stabilitate: </formula> (5.16) Valoarea constantei de stabilitate este o măsură a concentrației relative a speciilor aflate în echilibru. Cu cât constanta de stabilitate a unei combinații complexe este mai mare, cu atât va fi mai mare concentrația sa față de concentrațiile
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
MLn-1 + L ⇄ MLn căruia îi corespunde constanta de echilibru având expresia: </formula> (5.15) Se observă cu ușurință că se poate scrie constanta globală de stabilitate ca un produs al constantelor intermediare de stabilitate: </formula> (5.16) Valoarea constantei de stabilitate este o măsură a concentrației relative a speciilor aflate în echilibru. Cu cât constanta de stabilitate a unei combinații complexe este mai mare, cu atât va fi mai mare concentrația sa față de concentrațiile speciilor din care se formează. Interpretarea datelor
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
cu ușurință că se poate scrie constanta globală de stabilitate ca un produs al constantelor intermediare de stabilitate: </formula> (5.16) Valoarea constantei de stabilitate este o măsură a concentrației relative a speciilor aflate în echilibru. Cu cât constanta de stabilitate a unei combinații complexe este mai mare, cu atât va fi mai mare concentrația sa față de concentrațiile speciilor din care se formează. Interpretarea datelor referitoare la stabilitatea combinațiilor complexe s-a făcut, în general, prin corelarea lor cu unele mărimi
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
măsură a concentrației relative a speciilor aflate în echilibru. Cu cât constanta de stabilitate a unei combinații complexe este mai mare, cu atât va fi mai mare concentrația sa față de concentrațiile speciilor din care se formează. Interpretarea datelor referitoare la stabilitatea combinațiilor complexe s-a făcut, în general, prin corelarea lor cu unele mărimi ale ionului metalic (sarcina, raza, potențialul de ionizare, electronegativitatea), ca și unele mărimi caracteristice liganzilor (sarcina, momentul de dipol, bazicitatea, proprietatea de a forma chelați). Determinarea exactă
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
a făcut, în general, prin corelarea lor cu unele mărimi ale ionului metalic (sarcina, raza, potențialul de ionizare, electronegativitatea), ca și unele mărimi caracteristice liganzilor (sarcina, momentul de dipol, bazicitatea, proprietatea de a forma chelați). Determinarea exactă a constantei de stabilitate termodinamică este destul de dificilă, în special pentru sistemele în care coexistă mai multe specii complexe. Aceste constante se pot determina pe următoarele căi: 1. prin determinări în soluții foarte diluate, astfel încât coeficientul de activitate să aibă, practic, valoare unitară; 2
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în special pentru sistemele în care coexistă mai multe specii complexe. Aceste constante se pot determina pe următoarele căi: 1. prin determinări în soluții foarte diluate, astfel încât coeficientul de activitate să aibă, practic, valoare unitară; 2. prin determinarea constantelor de stabilitate stoechiometrice și extrapolare la diluții infinite; 3. prin calcularea coeficientului de activitate, pe baza considerațiilor teoretice (teoria Debye-Hückel poate fi folosită doar pentru ioni simpli și la o tărie ionică redusă). În practică, însă, se preferă să se obțină valori
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
considerațiilor teoretice (teoria Debye-Hückel poate fi folosită doar pentru ioni simpli și la o tărie ionică redusă). În practică, însă, se preferă să se obțină valori precise ale constantelor stoechiometrice, obținute în aceleași condiții experimentale, care oferă informații importante asupra stabilității relative a sistemelor similare. Acestea pot fi determinate, de asemenea, prin calcularea concentrațiilor speciilor la echilibru. Metodele de determinare a constantelor de stabilitate se aplică în mod diferențiat în funcție de complexitatea sistemului studiat, de numărul compușilor coordinativi aflați în echilibru. 5
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
se obțină valori precise ale constantelor stoechiometrice, obținute în aceleași condiții experimentale, care oferă informații importante asupra stabilității relative a sistemelor similare. Acestea pot fi determinate, de asemenea, prin calcularea concentrațiilor speciilor la echilibru. Metodele de determinare a constantelor de stabilitate se aplică în mod diferențiat în funcție de complexitatea sistemului studiat, de numărul compușilor coordinativi aflați în echilibru. 5.2.1.2 Materialele necesare Clorură ferică FeCl3 Acid sulfosalicilic Glicocol H2N-CH2-COOH 0,1 N Acid clorhidric HCl 0,1 N Cilindru gradat
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
λ = 500 nm. 5.2.1.4 Interpretarea rezultatelor Se reprezintă grafic dependența extincției de compoziția procentuală a sistemului, la cele două concentrații considerate. Se obține un grafic precum cel din fig. 5.1. În acest caz, calculul constantei de stabilitate se bazează pe construirea a două curbe Jobb (1 și 2), utilizând metoda variațiilor continue a soluțiilor izomolare. Ducând o paralelă (p) la abscisă, aceasta intersectează curbele 1 și 2 în punctele M și N, cărora le corespund concentrațiile în
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]