256,150 matches
-
independent de stările intermediare (curba formula 25) și există o funcție formula 26 astfel încât formula 27 Funcția este o "funcție de stare" a sistemului care se numește "energie internă". Ea este definită până la o constantă aditivă, care poate fi fixată alegând ca origine o stare de referință pornind de la care orice stare a sistemului să poată fi obținută printr-o transformare adiabatică. Într-o transformare "diatermică" (neadiabatică) lucrul mecanic depinde, în general, de stările intermediare, iar formula 30 Mărimea definită prin relația se numește "cantitatea de
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
există o funcție formula 26 astfel încât formula 27 Funcția este o "funcție de stare" a sistemului care se numește "energie internă". Ea este definită până la o constantă aditivă, care poate fi fixată alegând ca origine o stare de referință pornind de la care orice stare a sistemului să poată fi obținută printr-o transformare adiabatică. Într-o transformare "diatermică" (neadiabatică) lucrul mecanic depinde, în general, de stările intermediare, iar formula 30 Mărimea definită prin relația se numește "cantitatea de căldură" transferată sistemului (primită sau cedată) în
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
o constantă aditivă, care poate fi fixată alegând ca origine o stare de referință pornind de la care orice stare a sistemului să poată fi obținută printr-o transformare adiabatică. Într-o transformare "diatermică" (neadiabatică) lucrul mecanic depinde, în general, de stările intermediare, iar formula 30 Mărimea definită prin relația se numește "cantitatea de căldură" transferată sistemului (primită sau cedată) în cursul transformării. Rearanjând termenii, se poate scrie ceea ce, în cazul unei transformări infinitezimale, devine Relațiile (8) și (9) sunt expresii matematice ale
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
Așadar, lucrul mecanic și cantitatea de căldură sunt "forme ale schimbului de energie" între un sistem și lumea înconjurătoare. Măsurarea cantității de căldură face obiectul calorimetriei. Metodele calorimetrice deduc cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul de un sistem oarecare comparând starea sa inițială cu cea finală. Deoarece însă cantitatea de căldură schimbată depinde în general de stările intermediare, măsurătoarea poate fi univocă numai dacă procesul de măsurare e specificat în mai mult detaliu. În măsurători calorimetrice "la variabile de poziție constante
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
și lumea înconjurătoare. Măsurarea cantității de căldură face obiectul calorimetriei. Metodele calorimetrice deduc cantitatea de căldură schimbată cu exteriorul de un sistem oarecare comparând starea sa inițială cu cea finală. Deoarece însă cantitatea de căldură schimbată depinde în general de stările intermediare, măsurătoarea poate fi univocă numai dacă procesul de măsurare e specificat în mai mult detaliu. În măsurători calorimetrice "la variabile de poziție constante", lucrul mecanic efectuat de sistem este nul și cantitatea de căldură schimbată este egală cu variația
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de măsurare e specificat în mai mult detaliu. În măsurători calorimetrice "la variabile de poziție constante", lucrul mecanic efectuat de sistem este nul și cantitatea de căldură schimbată este egală cu variația energiei sale interne formula 37. Aceasta este o "funcție de stare" și variația ei este unic determinată de stările inițială și finală ale sistemului. În măsurători calorimetrice "la variabile de forță constante", cantitatea de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
În măsurători calorimetrice "la variabile de poziție constante", lucrul mecanic efectuat de sistem este nul și cantitatea de căldură schimbată este egală cu variația energiei sale interne formula 37. Aceasta este o "funcție de stare" și variația ei este unic determinată de stările inițială și finală ale sistemului. În măsurători calorimetrice "la variabile de forță constante", cantitatea de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
este o "funcție de stare" și variația ei este unic determinată de stările inițială și finală ale sistemului. În măsurători calorimetrice "la variabile de forță constante", cantitatea de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice formula 40 principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare, energia internă
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
sistemului. În măsurători calorimetrice "la variabile de forță constante", cantitatea de căldură schimbată se dovedește a fi egală cu variația unei alte funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice formula 40 principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare, energia internă, măsurabilă prin metode calorimetrice. În practică este preferată o altă variabilă, care exprimă cantitativ senzațiile familiare
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
funcții de stare, numită "entalpie", care este legată de energie prin relația: Existența schimbului de căldură arată că starea unui sistem termodinamic nu este complet caracterizată de variabilele mecanice formula 40 principiul întâi al termodinamicii indică existența unei noi variabile de stare, energia internă, măsurabilă prin metode calorimetrice. În practică este preferată o altă variabilă, care exprimă cantitativ senzațiile familiare de „cald” și „rece”. Este vorba despre "temperatură", care poate fi definită empiric pe baza unui experiment numit "contact termic". Fie două
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
sistem care satisface aceste condiții se numește "termostat"), pe când al doilea trebuie să-și adapteze temperatura la aceea a primului fără a i-o modifica apreciabil (un astfel de sistem se numește "termometru"). Ținând cont de existența unei variabile de stare termică, pe lângă cele mecanice, și alegând ca nouă variabilă temperatura, mai intuitivă și mai ușor accesibilă măsurătorii decât energia internă, relațiile (2) devin ele se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
sistem se numește "termometru"). Ținând cont de existența unei variabile de stare termică, pe lângă cele mecanice, și alegând ca nouă variabilă temperatura, mai intuitivă și mai ușor accesibilă măsurătorii decât energia internă, relațiile (2) devin ele se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
pe lângă cele mecanice, și alegând ca nouă variabilă temperatura, mai intuitivă și mai ușor accesibilă măsurătorii decât energia internă, relațiile (2) devin ele se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
intuitivă și mai ușor accesibilă măsurătorii decât energia internă, relațiile (2) devin ele se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
2) devin ele se numesc ecuații de stare "termice". Relația (6), completată și ea cu variabila temperatură, devine ecuația de stare "calorică" Termodinamica nu poate stabili forma acestor "ecuații de stare" (sau "ecuații caracteristice"), care determină complet proprietățile sistemului în stări de echilibru termodinamic. În aplicații, ele sunt determinate experimental. Mecanica statistică le poate calcula, în principiu, dacă este cunoscută structura microscopică a sistemului. Studiul schimbului de căldură între sisteme s-a dezvoltat din necesitatea practică de a îmbunătăți funcționarea mașinilor
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
transformări elementare și crescând numărul lor, se obține la limită o transformare ciclică reversibilă în care se schimbă căldură cu termostate ale căror temperaturi variază continuu. În această limită egalitatea lui Clausius (18) devine unde integrala în spațiul variabilelor de stare se calculează de-a lungul unei curbe închise formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
reversibilă în care se schimbă căldură cu termostate ale căror temperaturi variază continuu. În această limită egalitatea lui Clausius (18) devine unde integrala în spațiul variabilelor de stare se calculează de-a lungul unei curbe închise formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
În această limită egalitatea lui Clausius (18) devine unde integrala în spațiul variabilelor de stare se calculează de-a lungul unei curbe închise formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală: Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității lui Clausius (19): Utilizând
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală: Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității lui Clausius (19): Utilizând noțiunea de entropie, se poate
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală: Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității lui Clausius (19): Utilizând noțiunea de entropie, se poate da o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii: În ecuațiile caracteristice (12) și
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și starea finală: Aplicând același raționament în cazul unei transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității lui Clausius (19): Utilizând noțiunea de entropie, se poate da o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii: În ecuațiile caracteristice (12) și (13), transcrise acum
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
transformări ireversibile, se obține, pe baza inegalității lui Clausius (19): Utilizând noțiunea de entropie, se poate da o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii: În ecuațiile caracteristice (12) și (13), transcrise acum în scara termodinamică de temperatură, variabilele de stare independente sunt temperatura și variabilele de poziție. Dar alegerea variabilelor independente utilizate pentru caracterizarea stărilor de echilibru poate fi schimbată, după necesitățile problemei; acest lucru se realizează în termodinamică printr-o schimbare simultană de variabile independente și de funcție numită
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
poate da o formulare generală principiului al doilea al termodinamicii: În ecuațiile caracteristice (12) și (13), transcrise acum în scara termodinamică de temperatură, variabilele de stare independente sunt temperatura și variabilele de poziție. Dar alegerea variabilelor independente utilizate pentru caracterizarea stărilor de echilibru poate fi schimbată, după necesitățile problemei; acest lucru se realizează în termodinamică printr-o schimbare simultană de variabile independente și de funcție numită "transformare Legendre". Efectuând o transformare Legendre asupra perechilor de variabile formula 100 sau/și formula 101 se
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
proceselor de evaporare și condensare. Noțiunea de sistem termodinamic poate fi lărgită, pentru a include astfel de fenomene în care masele componentelor sistemului se modifică. Fie un sistem cu formula 124 componente, de mase variabile formula 125 care se adaugă variabilelor de stare. Alegând ca potențial termodinamic entalpia liberă, aceasta va fi o funcție formula 126 Relațiiile (31) trebuie completate pentru a ține cont de noile variabile: unde Funcțiile formula 131 definite în (35) se numesc "potențiale chimice" ale componentelor respective. În acest formalism masele
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]