25,771 matches
-
indeciși, petrec acel răstimp de așteptare anxioasă în care se pot afirma temperamentele instigatorilor. Mișcarea degenerează în efracție cu incendiere. Țăranii dau dovadă de instinctivă gingășie gonind iute vitele din foc: "vita muncește ca și omul și-i păcat să ardă". Toate momentele se vor regăsi la Rebreanu pe proporții grandioase. CALISTRAT HOGAȘ Calistrat Hogaș (1849-1917) e un profesor, deci un cărturar. Literatura lui e livrescă, fără a fi seacă, pedantă cu prospețime. Hogaș e paralizat de respect pentru clasici și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
statornicie. Tonul e fanfaron și teatral, insinuant și sentimental. Sentimentalismul, care a câștigat adeziunea publicului, este tratat într-un spirit estetizant violent. Poetul pune în fascinarea prin sentiment o grijă excesivă artistică, teatrală și comică oarecum, ca orice mistificație. El arde pentru iubită miresme otrăvitoare în trepieduri de argint, îi presară în pat garoafe și maci, stropește pernele cu parfum de brad și înfige într-o glastră trei ramuri verzi de lămâiță și un ram uscat de eucalipt. Dragostea urmează după
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai întorc. Există un hieratism minulescian, moștenit într-o măsură și de la Macedonski, nu lipsit de cabotinism, însă grațios tocmai pentru asta. Iser, care a ilustrat poemele, a înțeles foarte bine latura lui de estetism teribil. Într-un templu turcesc, ard în sfeșnice vechi de aramă trei lumânări de ceară, iahturile albe, roșii și negre ancorează simetric, după culori, în portul blond din nord debarcă marinari bruni din sud, un rege plînge-n cavou lăsând să-i pice lacrimi sonore pe bazalt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca un mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să te-mpuți pe picioare. Să-ți crească măduva, bogată și largă, Umflată-n sofale, mutată pe targă. Să nu se cunoască de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te arde puțin fiecare. Un ochi să se strângă și să se sugrume Clipind de-amăruntul, întors către lume. Celalt să-ți rămâie holbat și deschis Și rece-mpietrit ca-ntr-un vis. Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materială
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
setoși de vagabondaj, de intelectualitate și de mirosul crud al ierburilor, iar executații în șanț dintr-o poezie erau rude cu soldatul în putrefacție din Le dormeur du val: Din șanț executații privesc cu ochiul fix Spre stelele sublime ce ard în depărtare Și-n recile pupile sticlirile stelare Trezesc reflexe stinse de dincolo de Styx. Brăilean, deci apropiat de Bărăgan, poetul are, împreună cu toți muntenii, simțul eternității viguroase a câmpurilor, indiferente la gunoiul uman: Florile de pe câmpie le cosesc mitraliere Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație: Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara SoareluiMarelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din clădiri de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scânteie eteree. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealistic, expurgat de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mândrie de fată modernă, dar se vede că, femeie ca oricare alta, nu pricepe concepțiile libere ale camaradului seducător. Anișoara Odeanu scrie și versuri, delicate, întemeiate pe un feeric caligrafic: În care drum din Nord trece omul blond Cu plete arzând în amurgul de scrum al nopții polare, Ce urși morocănoși, adormiți sub zăpadă, S-au ridicat la cântecul lui în două picioare? ALȚI SCRIITORI TINERI Romanele și nuvelele lui Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie clar toate potențele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sat/ în timpul când poezia nu mai avea nici o putere./ [...] era timpul să vină întunericul cu pielea jupuită/ era timpul să vină noaptea plină de plăceri de fier înroșit/ pe mâini ca niște solzi/ era timpul să vină câinii și pisicile, arzând de vii printre alte animale” (Satul). Aceasta este „tema” - poate unică - a poeziei, pe care autoarea o acordează obsesiv și insistent, uneori împotriva amatorilor de „scamatorii [...] orientale”: „se înalță, din întuneric, o umbră./ pe treptele mele roșii se ascund niște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
lirismului, mijloacele predilecte ale poetei sunt definiția și paradoxul. Definind lucrurile, M. sugerează că relațiile dintre cuvinte sunt atât de imobile, încât ar putea fi creditate chiar cu consistența realului: „am o singură lege: credința în umbra și/ lumina care ard împreună pe zidul descoperit până la/ temelie. temelia este un dușman care s-a predat/ după ce a luptat până la ultima picătură de sânge./ un zid descoperit până la temelie este un cuvânt” (Parcul III). În schimb, paradoxul („îmi place ce îmi place
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Dan Petrescu și Alexandru Condeescu. La Fondarea M. L. R. a contribuit hotărâtor Perpessicius, care spunea că această instituție culturală „cată să fie altarul pe care flacăra verbului românesc, întrupat în cele mai frumoase opere ale scriitorilor, să continue să ardă, să lumineze și să încălzească”. Fondatorul a fost ajutat de numeroase personalități, între care Tudor Arghezi, Mihai Beniuc (atunci președinte al Uniunii Scriitorilor), Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Jacques Byck, Vladimir Streinu, Al. Dima, Dan Simonescu. A funcționat mai întâi în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288341_a_289670]
-
comercial, pentru ca la sfârșitul secolului să intre într-unul industrial, (...) și, până în 1918, să ajungă la un capitalism organizat cu marea finanță pe de o parte și cu statul pe de alta. Astfel că de la 1829 la 1918 România "a ars" toate etapele evoluției sociale și economice capitaliste"329. Dacă în Occident fenomenele istorice au o dezvoltare relativ îndelungată, îngăduind sedimentări și maturizări, în țara noastră arderea unor etape din procesul firesc de dezvoltare conduce la discordanțe, vicii mai vechi luând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pară de foc.", IX, 195; "vorba țiganului: ce-mi pasă mie că trăiește toată lumea, dacă mor eu.", IX, 499), fie prin încadrare diacronică a faptului particular în dimensiunile experienței și atitudinii colective, contextul paremiologic având valoare concluzivă ("Știut este: satul arde, baba...", IX, 129; Așadar sempre avanti! Ce dracu, ori caftan pân-în pământ ori ștreangul de gât.", IX, 119). Eminescu se detașează însă de model și sparge tiparul locuțiunii românești, al citatului savant sau al construcției unei zicători, prelucrând-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
obiectul discursului nu este altul decât discursul însuși în forma scrierii, transgresarea sa producând concomitent o depășire a sensului. Remarcabilă este metafora derridariană a incendiului pustiitor din La carte postale de Socrate à Freud et au-délà, în urma literelor sensurile fiind arse într-un incendiu universal al cuvintelor, scrierile luând forma unei corespondențe fără expeditor și fără destinatar. Astfel, textul nu mai este considerat depozitarul, garantul unui sens, la fel cum el nu mai posedă nici funcția de a mai trimite la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
particulare, dar nu secundare, sunt demne de luat în seamă unele mărturii ale contemporanilor. Ne referim, în acest context, la scurta observație a episcopului Toma din Split, care prezintă cu o deosebită claritate stilul predicării Sfântului Francisc, stil caracterizat prin ars concionandi, specific mai degrabă oratoriei politice ținută în limba poporului, și nu prin ars praedicandi, adică oratoria ce urmează normele predicării ecleziastice culte, în limba latină (FF 2252). De asemenea, avem însemnările lui Iacob din Vitry, care, în scrisoarea sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Hildesheim. Pe când era încă un secular, a fost mare predicator și imitator al perfecțiunii evanghelice. Deoarece în orașul său unele doamne, după ce au renunțat la orice podoabă, mergeau îmbrăcate modest să-i asculte predica, soții acestora au vrut să-l ardă pe rug ca pe un eretic. Dar a fost smuls din flăcări datorită maestrului Conrad și s-a întors la Paris. Mai târziu, traversând marea cu una dintre expedițiile organizate, a aderat la Ordin datorită predicării fratelui Elia, așa cum s-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Mai mult de atât, nu aș putea lua argumente din Sfânta Scriptură, fiindcă ei nu cred în Scriptură. Mai bine, să se facă un foc cu lemne din pădure. Eu voi intra în foc împreună cu înțelepții voștri; cei ce vor arde, vor fi o dovadă că legea lor e rea». Dar înțelepții sultanului s-au retras imediat, astfel că sultanul a început să zâmbească, spunând: «Nu cred că voi găsi pe cineva dispus să intre în foc cu dumneavoastră». Fericitul Francisc
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
înțelepții sultanului s-au retras imediat, astfel că sultanul a început să zâmbească, spunând: «Nu cred că voi găsi pe cineva dispus să intre în foc cu dumneavoastră». Fericitul Francisc a replicat: «Vreau să intru eu singur; dacă eu voi arde, puneți acest lucru pe seama păcatelor mele; dacă nu voi arde, credința noastră creștină să fie acceptată». Sultanul a răspuns: «Nu aș îndrăzni să fac aceasta, însă mă tem că ai mei mă vor lapida. Totuși, eu cred că credința voastră
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
început să zâmbească, spunând: «Nu cred că voi găsi pe cineva dispus să intre în foc cu dumneavoastră». Fericitul Francisc a replicat: «Vreau să intru eu singur; dacă eu voi arde, puneți acest lucru pe seama păcatelor mele; dacă nu voi arde, credința noastră creștină să fie acceptată». Sultanul a răspuns: «Nu aș îndrăzni să fac aceasta, însă mă tem că ai mei mă vor lapida. Totuși, eu cred că credința voastră este bună și adevărată». Și de atunci a avut mereu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și mlădițele neesențiale ce nu fac rădăcini, după ce au fost scoși mărăcinii, via să producă ciorchini dulci și gustoși. Acei ciorchini care, după ce au fost purificați în teascul răbdării, vor putea fi transferați în crama veșniciei, după ce, asemenea focului, au ars în totalitate răutatea și dragostea răcită a multora, ce vor avea același sfârșit, așa cum au murit filistenii din cauza veninului poftelor pământești. 2. Iată, Domnul, pe când distrugea pământul cu apa potopului, l-a condus pe cel drept prin intermediul unei sărmane arce
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
terminarea stagiului de perfecționare, am organizat o recepție de rămas-bun. După ce a deschis cadourile din partea noilor săi asociați, el a rostit câteva cuvinte de despărțire echipei noastre. Au fost niște fraze de neuitat. „Am aprins o lumânare de la flacăra ce arde atât de puternic aici”, a spus el. „O voi veghea cu grijă până ce o voi putea pune În siguranță, la locul ei din noua casă, unde și alții se vor bucura de lumina și căldura ei.” Președintele acestei companii era
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Demetrio Marin (vezi, infra, Bibliografia selectivă). 2 Acest fapt a fost consemnat de istorici: "poetam Ovidium pro eo quod tres libellos amatoriae artis conscripsit exilio damnavit" cf. Aurelius Victor, Caes. 1.27. Vezi și S. A. Schlueter, Studies in Ovid's Ars Amatoria, University of Texas, 1975, și L. C. Spurlok, Morality in Ovid's Ars Amatoria, University of Iowa, 1975. 3 I. C. Baligan, "L'esilio di Ovidio" în Memoria dell'Academia delle scienze de Bologna, 7 (1958), pp. 1-30, și în Atti
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
istorici: "poetam Ovidium pro eo quod tres libellos amatoriae artis conscripsit exilio damnavit" cf. Aurelius Victor, Caes. 1.27. Vezi și S. A. Schlueter, Studies in Ovid's Ars Amatoria, University of Texas, 1975, și L. C. Spurlok, Morality in Ovid's Ars Amatoria, University of Iowa, 1975. 3 I. C. Baligan, "L'esilio di Ovidio" în Memoria dell'Academia delle scienze de Bologna, 7 (1958), pp. 1-30, și în Atti del Convegno... vol. I, 1959, pp. 49-54. 4 Sidonius Apollinaris, Carm., 23, 157-161
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
L'elegia autobiografica di Ovidio" (Tristia 4, 10) în Ovidiana, pp. 355 sg. 35. Idem, "L'evoluzione della sphragis della prime alle ultime opere di Ovidio" în Atti di Convegno..., pp. 173-203. 36. PIANEZZOLA, E., Conformismo ed anticonformismo politico nell' Ars Amatoria, estratto, Bologna, 1972. 37. PORT, W., "Die Anordnung in Gedichtbücheren augusteicher Zeit" în Philologus, 81 (1926), pp. 280-308 și 427-463. 38. RAHM, H., "Ovids elegische Epistel" în Antike und Abendland, 7 (1958), pp. 105-120. 39. REINACH, S., "Les compagnons
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]