26,679 matches
-
700 km ², iar populația sa este de 4.3 milioane de locuitori. În prezent este membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizației Mondială a Comerțului, Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea de Alegerea Democrat, și GUAM Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică. Țara dorește să adere la NATO și Uniunea Europeană. "Articol principal: Istoria Georgiei" Ținutul actual al Georgiei a fost populat încă din paleoliticul mediu. În secolul al VI-lea î.Hr. a luat ființă statul georgian de vest, Colchis
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
Eduard Șevardnadze și-a dat demisia din funcția de președinte pe 23 noiembrie 2003 în timpul pașnicei Revoluții a Trandafirilor. Președintele interimar a fost purtătorul de cuvânt al parlamentului Nino Burjanadze. Pe 4 ianuarie 2004 Mikhail Saakașvili, conducător al Mișcării Naționale - Democrații (MND) (fosta "Mișcarea Națională Unită"), a câștigat alegerile presidențiale și și-a început mandatul pe 25 ianuarie. Noi alegeri parlamentare s-au ținut pe 28 martie iar MND și-a asigurat marea majoritate a mandatelor (cu circa 75% din voturi
Georgia () [Corola-website/Science/302360_a_303689]
-
perioada 1923-1928 și 1931-1937, fost deținut politic condamnat de două ori la inchisoare de regimul comunist și decedat în anul 1972. Didiliuc Maria - eroina martir a Revoluției din anul 1989 (București, 24 decembrie), luptătoare pentru libertate, neînfricata apărătoare a valorilor democrației.. Bojoi Ion - Profesor Universitar Doctor Facultatea de geografie a Universități “Alexandru Ioan Cuza” , a publicat numeroase lucrări de specialitate. Cucu Mihai - general în rezervă, veteran de război, fost profesor la Academia Militară, autor de lucrări militare, membru al Asociației Naționale
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
Fără să vreau, mi-au ajuns la ureche fel de fel de zvonuri, teorii, ipoteze, știri contradictorii... Astfel, tot felul de întrebări m-au frământat pe drum: Va mai deveni România o țară respectată pe Planetă, o țară prosperă, o democrație stabilă? Slabe speranțe! Până în anul 1989 și mulți ani după, vina „rămasului în urmă” față de țările libere ale Europei era dată pe sistemul comunist, impus de URSS, cu acceptul țărilor care au câștigat războiul. Aproape toată lumea era de acord. Dar
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
Britanii la Comunitatea Europeană aduce noi partide. Congresul Socialist extins s-a desfășurat la Bonn și a creat "Confederația partidele socialiste ale Comunității Europene". Congresul a adoptat, de asemenea, o rezoluție privind politica socială, inclusiv dreptul la muncă, securitatea socială , democrația și egalitata în economia europeană. În 1978, Confederația Partidelor Socialiste a adoptat primul Manifest Comun pntru alegeri. Acesta s-a axat pe mai multe obiective, printre care cele mai importante fiind asigurarea dreptul la muncă decentă, lupta contra poluării, abolirea
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
Acest stat era unul dintre cele mai mari și mai bine populate din Europa medievală, și pentru mai bine de două secole a dus războaie victorioase împotriva cavalerilor teutoni, rușilor moscoviți, otomanilor și suedezilor. Sistemul politic al țării, denumit deseori democrație nobiliară sau Libertatea de Aur, era caracterizat prin reducerea prin lege a puterii monarhului în favoarea Seimului controlat de șleahtici (nobilime). Acest sistem a fost un precursor al democrației și monarhiei constituționale ca și a federalismului. Cele două state care formau
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
teutoni, rușilor moscoviți, otomanilor și suedezilor. Sistemul politic al țării, denumit deseori democrație nobiliară sau Libertatea de Aur, era caracterizat prin reducerea prin lege a puterii monarhului în favoarea Seimului controlat de șleahtici (nobilime). Acest sistem a fost un precursor al democrației și monarhiei constituționale ca și a federalismului. Cele două state care formau federația erau în mod oficial egale. este cunoscută pentru cea de-a doua constituție scrisă în lume, cât și pentru toleranța religioasă relativă, în ciuda influenței bisericii catolice în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
mai existase un regim politic asemănător, și interesant este faptul că ambele republici se mai numeau și " Serenisima Republică". În vreme ce țările europene erau conduse către centralizare, monarhie absolutistă și războaie dinastice și religioase, federația polono-lituaniană se bucura de descentralizare, federalizare, democrație, toleranță religioasă și pacifism, (în condițiile în care Seimul vota de obicei împotriva planurilor regale de război). Acest sistem unic își avea rădăcinile în victoriile șleahticilor în luptele sociale și cu monarhia. De-a lungul timpului, șleahta a cumulat suficiente
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
conflict cu Suedia, culminând cu războiul cunoscut ca Potopul (1648), unul dintre evenimentele care a marcat sfârșitul Epocii de Aur și a declanșat declinul statului federal. Revolta lui Zebrzydowski (1606-1607) a marcat o creștere substanțială a puterii magnaților și transformarea "democrației șleahtice" în "oligarhia magnaților". Sistemul politic al uniunii a devenit sensibil la intervențiile externe, de vreme ce deputații Seimului mituiți de diferite puteri străine au început să-și folosească dreptul la liberum veto pentru blocarea oricăror încercări de reformă. Astfel de acțiuni
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
acestea. În anul 1942 are loc prima reuniune a organizației umbrelă a mișcării de partizani Consiliul Antifascist de Eliberare Populară a Iugoslaviei (AVNOJ) în orașul Bihaci, din nord-estul Bosniei (zonă cu populație majoritar musulmană) în care se proclamă sprijinul pentru democrație, drepturile grupurilor etnice, respectul pentru proprietatea privată și dreptul la inițiativa economică privată, conturându-se astfel viitoarele principii ale socialismului titoist. A doua reuniune a Consiliului are loc în noiembrie 1943, în Bosnia Centrală, în orașul Jajce adoptă o serie
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
î.Hr.) pe tronul Spartei orizonturile s-au întunecat iarăși de valurile armatelor persane. Noile pregătiri de invazie ale lui Xerxes I, urmașul lui Darius I, au întrecut orice închipuire, stârnind o panică paralizantă în toată lumea greacă. Cu toate că Sparta era ostilă democrației din Atena, statul grec cu cea mai mare putere militară, s-a văzut nevoită să realizeze o înțelegere cu aceasta. Conducerea lacedemoniană a calculat că o eventuală înfrângere a Atenei într-un nou război cu perșii, cel de al doilea
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
au devenit tributare Marelui Regat persan. În anul 501 î.Hr. ionienii se răscoală, sprijiniți de Atena. Darius hotărăște să pedepsească Atena, iar în 490 î.Hr. trimite o flotă puternică sub comanda lui Datis și a lui Artaferne. Atenienii tocmai restabiliseră democrația prin reformele lui Clistene, dar aristocrații și partizanii Pisistrazilor, nemulțumiți, s-au aliat cu perșii și, după ce aceștia au părăsit Eubeea, tiranul răsturnat Hipias i-a condus pe perși la Maraton. În fața amenințării de invazie a perșilor, atenienii i-au
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
și gloria alergătorului care a adus vestea victoriei la Atena. Semnificația acestei bătălii câștigată de Atena este multiplă: Orașul a izbutit să scape de soarta nemiloasă care a lovit Eretria și de reinstaurarea tiraniei lui Hippias, sosit odată cu perșii; prestigiul democrației sclavagiste ateniene a crescut dându-i curajul să se afirme ca una din constituțiile cele mai bine organizate din lumea contemporană; o consecință imediată a fost începutul fundrii așa numitului imperiu maritim, atenian, începută printr-o neizbutită expediție împotriva insulei
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
atunci în componența Imperiului Rus). A fost exmatriculat din școala din Vilnius pentru "activități revoluționare". A intrat în rândurile organizației marxiste cunoscute cu numele de Partidul Social Democrat Lituanian în 1895 și a fost fondatorul în anul 1900 al Social Democrației Regatului Poloniei și Lituaniei. Și-a petecut cea mai mare parte a tinereții în diferite închisori țariste. A fost arestat pentru activități revoluționare în 1897 și 1900, a fost exilat în Siberia și a evadat de fiecare dată. A fugit
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
importantă diferență era aceea că, în timp ce în cele mai multe țări europene nobilimea pierduse puterea în favoarea monarhului absolutist, în Polonia a apărut un proces invers: nobilimea a căpătat de fapt mai multă putere în defavoarea monarhului, iar sistemul politic a evoluat către o democrație parțială, și până la urmă, către anarhie. Nobilimea poloneză era de asemenea mult mai numeroasă decât nobilimea din alte țări europene, formând 8 -10% din populație, iar în zonele mai sărace ale țării, (de exemplu în Mazowsze, zona din jurul Varșoviei), aproape
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
decât cea din alte țări, fiind scutită de tensiunile interne și de dezintegrare, fenomene care au caracterizat Revoluția Franceză, de exemplu. Fiecare șleahtic avea o influență importantă în politica națională, uneori mai importantă decât cea de care se bucură cetățenii democrațiilor moderne. Între 1652 și 1791, orice șleahtic putea anula orice hotărâre a unei sesiuni a Seimului (parlamentul național) sau sejmikului (parlamentul local) prin exercitarea dreptului individual la liberum veto, cu excepția hotărârilor luate în ședințele seimurilor confederate sau a seijmikurilor confederate
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
lor: O neobosită obsesie de a vedea cu agerimea ochiului și a arăta cu degetul indignării orice formă de totalitarism, de orice culoare, de ieri și de azi. Un cult critic - acceptați vă rog acest paradox al "cultului critic" - al democrației, cel pe care îl au unii oameni, unii dintre noi care am venit în democrație mult după ce deveniserăm maturi în absența ei. Democrația are firește cusururi, ca orice act omenesc, dar nu există nici o altă formă valabilă de a le
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
indignării orice formă de totalitarism, de orice culoare, de ieri și de azi. Un cult critic - acceptați vă rog acest paradox al "cultului critic" - al democrației, cel pe care îl au unii oameni, unii dintre noi care am venit în democrație mult după ce deveniserăm maturi în absența ei. Democrația are firește cusururi, ca orice act omenesc, dar nu există nici o altă formă valabilă de a le corecta decît cele ce rezultă din chiar principiile ce o statutează. Un neabătut simț al
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
de ieri și de azi. Un cult critic - acceptați vă rog acest paradox al "cultului critic" - al democrației, cel pe care îl au unii oameni, unii dintre noi care am venit în democrație mult după ce deveniserăm maturi în absența ei. Democrația are firește cusururi, ca orice act omenesc, dar nu există nici o altă formă valabilă de a le corecta decît cele ce rezultă din chiar principiile ce o statutează. Un neabătut simț al apărării minorităților de presiunea sau abuzul sau prostia
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
politic, Sofocle n-a arătat totuși priceperea, deși a ocupat funcții în stat în timpul lui Pericle . El n-a reușit să se adapteze tuturor meandrelor vieții politice a Atenei și să-și găsească un loc stabil în evoluția conflictului dintre democrația sclavagistă și grupurile aristocratice conservatoare. În tinerețe, Sofocle a înclinat spre acestea din urmă, simpatizând cu gruparea reacționară a lui Cimon, ca apoi să adere la politica lui Pericle. Spre sfârșitul vieții sale Sofocle a oscilat din nou, ajungând să
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
etc. Înflorirea vieții social-culturale a Atenei a făcut din aceasta unul dintre cele mai importante centre economice, politice și culturale. Astfel, o parte a cetățenilor, care aveau înclinații spre cugetare și artă, se puteau dedica filosofiei, literelor, sculpturii, etc. Conducătorii democrației ateniene, dornici să ducă faima cetății lor, au stimulat dezvoltarea teatrului tragic, teatru cu un vădit rol educativ. Spectacolele, care se țineau în aer liber, erau urmărite de zeci de mii de spectatori, așezați pe treptele unui vast amfiteatru. Periodic
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
fiind sărbătoriți ca niște eroi. Cei trei mari tragici ai secolului al V-lea î.Hr. au cunoscut în nenumărate rânduri bucuria victoriei la aceste întreceri. Eschil a obținut de 13 ori premiul I, Sofocle (a cărui operă este oglinda apogeului democrației sclavagiste) de peste 20 de ori, iar Euripide de 4 ori. Cetățenii Atenei - care l-au onorat cu importante funcții politice și militare, îl cinsteau pe Sofocle în mod deosebit pentru înaltul său spirit cetățenesc. Amintirile tiraniei mai stăruiau în mintea
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
meritul de a fi descoperit resursele poetice și emoționale ale tragediei, rafinamentul și măiestria tehnica ale lui Sofocle au reprezentat standardele după care a fost judecată această formă literară începând din secolul al V-lea î. Hr. Dacă Pericle a ridicat democrația sclavagistă pe culmile ei cele mai înalte pe plan politic și militar, în opera lui Sofocle se desăvârșește oglinda literară a acestui apogeu, se întrupează în chip fidel năzuințele politice, concepțiile morale, juridice, religioase etc. ale democrației sclavagiste. Ca un
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
Pericle a ridicat democrația sclavagistă pe culmile ei cele mai înalte pe plan politic și militar, în opera lui Sofocle se desăvârșește oglinda literară a acestui apogeu, se întrupează în chip fidel năzuințele politice, concepțiile morale, juridice, religioase etc. ale democrației sclavagiste. Ca un omagiu adus însemnătății operei lui Sofocle, cetățenii Atenei l-au ales strateg (conducător militar), în acestă calitate participând la o expediție împotriva insulei Lemnos. În crearea tragediilor, Sofocle se inspiră din aceleași izvoare ca și Eschil; ca
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]
-
era exercitată rotativ la fel ca sistemul de prezidenție rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Cu excepția președinților de state, a statelor germanofone și a oficialilor europeni, cei mai mulți membri ai Consiliului European au titlul sau apelativul de „Prim Ministru” datorită faptului că democrațiile parlamentare sunt predominante în Europa. Cu toate acestea, în țările lor de origine pot avea titluri sau apelative informale diferite, ca de exemplu cea de „Președinte al Guvernului” sau „Ministru de stat”. Președintele Consiliului European și Președintele Comisiei sunt membrii
Consiliul European () [Corola-website/Science/302503_a_303832]