25,640 matches
-
de 45 de zile, în caz contrar acestea vor fi transformate în animale, la alegerea lor. Zilele de cazare în hotel pot fi mărite prin împușcarea cu tranchilizante a celor singuratici aflați în pădure. David (Farrell) este un bărbat care fuge din hotel și se alătură unui grup rebel de singuratici din pădure, unde flirtul și relațiile sexuale sunt interzise. Aici David va găsi dragostea adevărată (Weisz), ambii fiind miopi. Filmul se numește "" deoarece David a ales homarul ca animalul preferat
The Lobster () [Corola-website/Science/335294_a_336623]
-
să găsească un partener în timpul cazării la hotel. Conducătoarea singuraticilor (Seydoux) își dă seama că între cei doi există o relație romantică și o duce pe femeie în oraș unde i se face o operație care o orbește. Cei doi fug la oraș și David se hotărăște să-și scoată ochii cu un cuțit în toaleta unui restaurant. Filmul se termină cu femeia mioapă (acum oarbă) așteptându-l pe David... Producția filmului a costat 4 milioane de euro, filmările începând la
The Lobster () [Corola-website/Science/335294_a_336623]
-
adore. În relatarea lui Matei, astronomii urmează o stea până la Bethleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Bethleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret. sau popular Crăciunul este o sărbătoare creștină celebrată la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) în fiecare an. Ea face parte din cele 12 sărbători domnești
Nașterea Domnului () [Corola-website/Science/335292_a_336621]
-
el fură, cu ajutorul lui Hope, motorul "Big Chief", și se duce spre templul lui Deep Friah, un cultist al focului. La templu, Hope îl roagă pe Max să o găsească pe fiica sa, Glory (dublată de Madison Carlon), care a fugit în teritoriul ocupat de Buzzard. El refuză, la început, dar, în cele din urmă, acceptă, și călătorește spre Underdune. După ce o salvează din mâinile celor de la Buzzards, Max se reîntoarce la templu pentru a descoperi că Chumbucket, într-un moment
Mad Max (joc video) () [Corola-website/Science/335280_a_336609]
-
arată două exemplare ale discurilor lui. Ajunși la reședința Buckmans, Taverner acceptă oferta lui Alys de a lua mescalină, dar are o reacție violentă la drog. Când o găsește pe Aly întinsă pe podeaua băii - redusă la stadiul de schelet - fuge și apelează la ajutorul lui Mary Anne Dominic, o femeie pasionată de olărit. Alături de ea, universul începe să-și recapete vechea coerență, iar Taverner își descoperă înregistrările sale de succes la tonomatul unei cafenele. Lucrul îl încurajează să încerce din
Curgeți, lacrimile mele, zise polițistul () [Corola-website/Science/335319_a_336648]
-
care personajele din tablourile lui Goya reveneau la viață pentru a apăra orașul asediat Madrid. Piesă a avut premiera la "Piccolo Theatre" din Romă în 1973 și la Teatro María Guerrero din Madrid în 1977. După înfrângerea republicanilor ei au fugit la Paris prin Oran. Au trăit în Paris până la sfârșitul anului 1940, lucrând că traducători pentru radio-ul francez și crainici pentru emisiunile "Paris-Mondial" din America Latină. După ocuparea Franței de către germani au călătorit pe mare de la Marseille la Buenos Aires pe
María Teresa León () [Corola-website/Science/335376_a_336705]
-
un loc sfânt pentru manihei, formând aici o comunitate numeroasă ce a dispărut în cele din urmă din cauza persecuțiilor. În anul 489, centrul teologic și științific creștin nestorian de la Edessa a fost închis de către împăratul bizantin Zenon. Membrii săi au fugit în Imperiul Persan unde s-au stabilit la Nisibis. O parte dintre ei au plecat și la Gundeshapur împreună cu filozofii păgâni ce au fost izgoniți de la Atena de către Iustinian în anul 529. Împreună au pus bazele unei școli de cercetare
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
și se refereau la experiențele sale timpurii de pescar pe plavia (insula plutitoare) Nada Florilor, ascunsă în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor, unde se adunau zilnic un băiat mai mare pe nume Culai, moș Hau (fanaragiul orașului), moș Spânu (un grec fugit de prigoana turcilor și pripășit aici cu zece ani în urmă) și lelea Ileana (cunoscătoare a buruienilor de leac și a descântecelor). După preluarea puterii de către sistemul comunist, Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la propria versiune de realism la
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
opus scoaterii forțate la clacă și s-a refugiat în munți ca un haiduc după ce i-a amenințat pe logofeții domnești. El îl învață pe Iliuță datinile străbune și împotrivirea față de nedreptate. Tinichigiul Alecuț și tovarășii săi socialiști nu mai fug din calea nedreptății, ci încearcă de-a dreptul să lupte împotriva ei, urmărind să răstoarne orânduirea capitalistă și să instaureze o nouă orânduire bazată pe echitate socială. El nu ezită să-și pună libertatea și viața în primejdie pentru a
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
mai surprinzătoare. Coloane de alevini care abia atunci intrau în viața lacului, abia având forma speciei, cu punctul enorm al ochiului în mica lor transparență. Puzderie de alții mai mărișori evoluau cu instinctul primejdiei, învârtejindu-se într-o latură și fugind de umbra ghimpoasă a bibanilor sau de gura de balaur a știucii. Spre limpezimea fundului, carași cu reflexe de aur vechi, crapi bătrâni cu solzii ruginiți. Scoici, melci, lipitori și șerpi, întreaga faună fără număr, fiica mâlului primordial, se frământa
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
Râmnic” (în , Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită. În același timp, Habsburgii au ocupat toată Țara Românească până la terminarea războiului, iar domnitorul Nicolae Mavrogheni a fugit din București la 26 octombrie 1789.
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
întreprins un pelerinaj în Țara Sfântă. Prima oprire a fost la Monte Cassino și apoi în cenobiul din Valleluce, unde l-a întâlnit pe celebrul abate sfântul Nil, un mare învățător oriental. Nil aparținea ritului grec și, împreună cu călugării săi, fugise din Calabria pentru a se sustrage din calea arabilor din Sicilia și fusese primit de călugării de la Montecassino, care i-au dat împrumut mănăstirea din Valleluce aproape de Cassino. O dată cu trecerea timpului, nu putea să-și permită să ia în ordinul
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
făcut să orbească în cele din urmă. Brandolini, era membru al nobilimii florentine și îl numea pe Alfonso "adolescentul nefericit". Încă din copilărie este afectat de criza prin care trecea dinastia sa. În timpul ocupației franceze, tatăl său este nevoit să fugă în Sicilia unde a murit. Alfonso luptă pentru întoarcerea pe tron a fratelui său vitreg, Ferdinand al II-lea de Neapole, care moare la un an după urcarea pe tron. Lui Ferdinand îi urmează la tron Frederic I de Neapole
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
XII-lea, regele Franței, Charlotte d' Albret. Vestea căsătoriei lui Cesare o bucură pe Lucreția, dar Alfonso este preocupat de alianța Papei cu francezii, inamici ai familiei de Aragon.. Franța plănuiește să invadeze Neapole. Simțindu-se amenințat la Roma, Alfonso fuge în secret la Genazzano, lăsând-o singură pe Lucreția, care este însărcinată în luna a șasea. Papa, exasperat, trimite trupe să-l caute, dar nu este găsit. Ajuns la Genazzano, îi scrie Lucreției, cerându-i să vină la el. Dar
Alfonso de Aragon () [Corola-website/Science/331548_a_332877]
-
absolvit Sorbona (la vremea respectivă, academie catolică-ecleziastică), ca Licențiat (B.A.) și Maestru în arte (M.A.) în 1452, la vârsta de 21 de ani. La 24 de ani, într-o gâlceavă de bețivi a ucis un preot și a fugit din Paris. Amnistiat în ianuarie 1456 de regele Carol al VII-lea a revenit la Paris dar, după un an, ca urmare a participării la jefuirea colegiului Navara a fost întemnițat la Châtelet, de unde a evadat și a fugit iar
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
a fugit din Paris. Amnistiat în ianuarie 1456 de regele Carol al VII-lea a revenit la Paris dar, după un an, ca urmare a participării la jefuirea colegiului Navara a fost întemnițat la Châtelet, de unde a evadat și a fugit iar din Paris pentru șase ani de vagabondaj Prin decembrie 1457 - ianuarie 1458 Villons s-a aciuit la Blois, la curtea "prințului-poet" ducele Charles d'Orléans care i-a acordat protecția și i-a cuprins trei balade într-un manuscris
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
a aciuit la Blois, la curtea "prințului-poet" ducele Charles d'Orléans care i-a acordat protecția și i-a cuprins trei balade într-un manuscris de-al său dar răzvrătítului poet i-a repugnat comoda viață de la curte și a fugit spre noi aventuri. După ce s-a alăturat bandei coquillarzilor, Villon a fost închis la închisoarea Meung-sur-Loire, de unde a fost grațiat de regele Louis XI. Revenit la Paris, spre sfârșitul lui noiembrie 1462, poetul s-a văzut implicat, deși pasiv, într-
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
bărbier (în acele vremuri bărbierii foloseau și ca felceri) din apropiere, pentru a fi tratat și pansat, dar preotul, care fusese transportat la spital, a sucombat cam la o săptămână după internare. Pentru a nu-și lua riscuri, Villon a fugit din Paris, spre locul de origine a familiei sale, Bourbonnais și a fost condamnat în contumacie. În ianuarie 1456 regele Carol al VII-lea și-a petrecut un concediu la curtea sa din localitate, ocazie folosită de poet pentru a
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
și un al doilea, de la avocatul întocmit de acesta, Pierre Fournier („Semincerul” - 165, „Testamentul” - 1030) - o scrisoare de grațiere cu care s-a putut reîntoarce în Paris (Pinkernell lansează și supoziția unei posibile inervenții a "Coquillarzilor"), de unde a trebuit să fugă din nou după ce a participat la jefuirea Colegiului Navarre Conform cu Gert Pinkernell, nu au rămas date precise despre scrierea literară a lui Villon din această perioadă dar este posibil că atunci au fost scrise unele dintre baladele cuprinse ulterior în
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
pe care o iubea și care i-a refuzat avansurile <poem> "Puis qu’el ne me veult impartir" "Sa grace, il me convient partir.", (Le Lais, octetul VI, 44-45) </poem> și de teama consecințelor jafului, poetul a evadat și a fugit din Paris, posibil, spre Angers, ("„pentru a evita aceste pericole/ este mai bine pentru mine, cred, să abandonez./ Adio!, mi-am luat calea spre Angers.”") <poem> "Pour obvier à ces dangers" "Mon mieulx est, ce croy, departir" "Adieu ! Je m
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
cred, să abandonez./ Adio!, mi-am luat calea spre Angers.”") <poem> "Pour obvier à ces dangers" "Mon mieulx est, ce croy, departir" "Adieu ! Je m'en vois à Angers." (Le Lais, octetul VI, 41-43) </poem> Se știe că el a fugit din Paris și că a avut o rudă călugăr într-un schit de lângă orașul Angers, la care s-ar fi putut refugia, deși Villon va pomeni în Marele Testament de un hotel pe numele de "Lyon d’Angiers", dar există
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
Navarra și evadarea din Châtelet, Villon a fost prins și reîncarcerat în această temniță, s-ar părea, pe un motiv minor: participarea pasivă la o altercație al cărui responsabil principal a fost un anume Rogier Pichiart, care a izbutit să fugă cu ajutorul unor călugări franciscani. Alți trei arestați cu această ocazie au fost eliberați, dar asupra lui Villon apăsau antecedentele care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
aluziile la personaje și fapte cunoscute lor dar, nu și nouă, ne îngreunează înțelegerea sensului, nonsensului și dublu-sensului care abundă în poeme. Villon a scris această colecție cu intenția de a lăsa în urma sa, un gaj, un memento, înainte de a fugi din Paris, în urma jafului Colegiului Navarra, pentru a nu fi dat uitării de prieteni. În această operă de debut se întrezărește viitorul "„Stil villonian”" din marile sale creații ulterioare . Versurile villoniene, scrise într-un ritm și o rimă impecabile, au
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
numărătoare va fi cel care va miji (va închide ochii și va număra până la 10 sau 20 sau oricât se pun jucătorii de acord). Se stabilește locul unde se mijește (un copac, un zid, etc.). 3. Restul jucătorilor trebuie să fugă și să se ascundă cât mai bine, înainte să termine numărătoarea cel care mijește. 4. Când ajunge la sfarsitul numărătorii, cel care a mijit strigă tare: “Cine nu e gata, îl iau cu lopata!” semnalând faptul că pleacă în căutarea
De-a v-ați ascunselea () [Corola-website/Science/331570_a_332899]
-
tare: “Cine nu e gata, îl iau cu lopata!” semnalând faptul că pleacă în căutarea celorlalți. 5. Misiunea celui care a mijit este să se plimbe și să îi găsească pe ceilalti (este de ajuns să îi vadă) și să fugă înapoi la locul de mija să îi scuipe (a scuipa = a strigă pe nume pe cel văzut și locul unde era ascuns). Dacă cel care a mijit nu se îndepărtează de locul de mija, ceilalți strigă “Plimba ursul că ruginește
De-a v-ați ascunselea () [Corola-website/Science/331570_a_332899]