25,546 matches
-
fetelor, este dezvăluit cititorului că acestea sunt de pe o altă planetă. Povestirea este, de asemenea, plină de umor. În 2007 a fost nominalizată la Premiul Hugo pentru cea mai bună povestire și a câștigat Premiul Locus pentru cea mai bună povestire. Un film artistic britanico-american este programat a fi realizat de See-Saw Films în regia lui John Cameron Mitchell, cu un scenariu de Philippa Goslett și John Cameron Mitchell. Actorii principali sunt Elle Fanning, Alex Sharp, Nicole Kidman, Ruth Wilson și
How to Talk to Girls at Parties () [Corola-website/Science/335652_a_336981]
-
este un premiu acordat celei mai bune povestiri în engleză sau traduse în engleză și care a apărut anul anterior acordării premiului. Se acordă scrierilor care au sub 7000 de cuvinte, cele cu un număr mai mare de cuvinte se încadrează la Premiul Hugo pentru cea mai bună
Premiul Hugo pentru cea mai bună povestire () [Corola-website/Science/335646_a_336975]
-
poemul "Povestea antică" (1893), "Un singur cuvânt" (1903), piesele de teatru "Nevasta boierului"(1913),"Kassandra "(1903-1907)"În catacombe"(1905),"Cântec de Pădure"(1911) și altele. Mama ei, Olga Dragomanova-Kosach - scriitoare care a creat sub numele de Olena Pchilka (poezie și povestiri pentru copii de limbă ucraineană bine cunoscută în Ucraina), a fost un participant activ în mișcarea femeilor, antologie publicat "prima coroană". Tatăl ei, Peter A. Kosach - extrem de educat proprietar de pământ, care a iubit literatura și pictură. Primii ani au
Lesia Ukrainka () [Corola-website/Science/335670_a_336999]
-
Cucuzon =cuc) și Brehnacea, cei doi unchi ai domnului (Mihai și Constantin Cantacuzino), Blendăul (Șerban Greceanu, fratele cronicarului Radu Greceanu, traducătorul Bibliei în l. română), Hărețiul (Radu Golescu, mare comis), la care se adaugă și "împărăția peștilor", adică Imperiul Otoman. Povestirea începe cu "adunarea celor două monarhii" , ținută la 1703 la Arnăut-chioi, un sat de lângă Adrianopol, pentru alegerea domnului Moldovei, în locul lui Constantin Duca (Vidra), mazilit. Este ales domn al Moldovei Mihai Racoviță (Struțocămila). Vidra (Constantin Duca) se apără, ținând un
Istoria ieroglifică () [Corola-website/Science/335681_a_337010]
-
își întrerupe ascensiunea către Cer, ratând astfel împlinirea într-un spațiu transcendent. Nuvelele „” și „Incognito la Buchenwald...” și romanul "Nouăsprezece trandafiri" formează un ciclu, care-l are ca personaj principal pe Ieronim Thanase; cele trei scrieri se deosebesc de celelalte povestiri fantastice ale lui Eliade prin faptul că experiența supranaturalului este aici căutată deliberat. Într-o noapte de toamnă din anii '50, tânărul actor Ieronim Thanase pătrunde pe furiș, împreună cu Vladimir Iconaru (un licean pe care-l întâlnise pe stradă), în
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
în pod este întreruptă de sosirea neașteptată în casă a violoncelistului Manolache Antim (o rudă bătrână și mai îndepărtată a lui Ieronim), împreună cu noua sa elevă, Maria Daria Maria. Muzician excepțional remarcat de Pablo Casals, el citise în copilărie o povestire misterioasă care-i revelase caracterul sacru al artei și trăia obsedat de ideea că și-a ratat adevărata vocație, cântându-le oamenilor în loc să le cânte zeilor. Obsesia sa cu privire la acest aspect se reflectase și în viața sa sentimentală, iar fiecare
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa...” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
Simion) sau „tema teatrului ca mijloc de evadare din timp” (după cum considera criticul Alex. Ștefănescu). Teatrul dobândise în ultimele secole o latură socială pronunțată, fiind considerat tot mai mult o activitate profană. Mircea Eliade respinge această concepție prin cele trei povestiri care se referă exclusiv la activitatea teatrală și în care personajul comun, Ieronim Thanase, lansează o teorie a teatrului, care integrează ideile științifice ale autorului despre mituri, simboluri și sacralitate. Teatrul devine în această accepțiune un mijloc de cucerire a
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
de inițiere la care au acces: Violoncelistul Antim din această nuvelă este artistul ratat, conștient că a trădat idealul artistic. Pasionat de entomologie încă din adolescență (la fel ca și Eliade), el a citit pe la vârsta de 14-15 ani o povestire stranie care i-a schimbat viața, dar al cărei final nu și-l mai amintea. Era vorba de un faimos saltimbanc din Evul Mediu care a descoperit că arta fusese inventată în timpurile mitice pentru a-i distra pe zei
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
puține interpretări critice decât alte nuvele ale lui Eliade, printre cei care au analizat-o aflându-se Eugen Simion (în postfața „Nuvelele textului mitic”, la vol. Mircea Eliade, "În curte la Dionis", Ed. Cartea Românească, București, 1981), Nicolae Manolescu („Sărbătoarea povestirii”, în "România literară", anul XIV, nr. 31, 30 iulie 1981, p. 9) și Ioan Petru Culianu (în vol. "Studii românești. Vol. I: Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade", ed. a II-a, Ed. Polirom, Iași, 2006). Scrierile fantastice ale lui Mircea
Uniforme de general () [Corola-website/Science/335624_a_336953]
-
limba albaneză de Dionis Bubani, Ed. Enciclopedica, Tirana 1997 Timp de viață, timp de moarte. Texte cu și despre Ismail Kadare, Ed. Privirea, București 2006 ● Momente din istoria Albaniei. Culegere de studii și articole (vol. 1-2), Ed. Privirea, București 2013 ● Povestiri de pe Drin. Studii și articole de etnografie și folclor albanez, Ed. Privirea, București 2014 ● Bucătărie albaneză. 50 de rețete tradiționale, Ed. Privirea, București 2005 ● Cronică în piatră (Kronike ne gur), român, Ed. Univers, București 1983 ● Cetatea (Keshtjella), român, Ed. Univers
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
Ed. Privirea, București 2005 ● Cronică în piatră (Kronike ne gur), român, Ed. Univers, București 1983 ● Cetatea (Keshtjella), român, Ed. Univers, București 1987 ● O capitală în noiembrie (Nentori i nje kryeqyteti), român, Ed. Militară, București 1989 ● Aprilie spulberat (Prilli i thyer), povestiri, Ed. Univers, București 1990 ● Monstrul. Dosarul H (Perbindeshi. Dosja H), române, Ed. Univers, București 1999 ● Slujbașul de la Palatul Viselor (Nepunesi i pallatit te endrrave), român, Ed. Junimea, Iași 2000 ● Generalul armatei moarte (Gjenerali i ushtise se vdekur), român, Ed. Polirom
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
Humanitas (proiect 2018) ● Philip Lindsay, Regina Christina, român, Ed. Romhelion, Buc. 1994 ● Teodor Laço, Anul tristeții, român, Ed. Clio. Buc. 1997 ● Ermir Nika, Nori reci (în colaborare cu Luan Topciu), poeme, Ed. Privirea, Buc. 2008 ● Ramiz Gjini, Patria de zăpadă, povestiri, Ed. Privirea, Buc. 2009 ● Fahri Balliu, Panteonul negru, român, Ed. Vremea, Buc. 2009 ● Fahri Balliu, Arhitectul, român, Ed. Vremea, Buc. 2010 ● Gjekë Marinaj, Prizonierul absenței, poeme, Ed. Privirea, Buc. 2013 ● Misterul rugăciunilor, o antologie de poezie albaneză contemporană, Ed. Privirea
Marius Dobrescu () [Corola-website/Science/335696_a_337025]
-
Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Vogel (considerată de Monica Lovinescu și de Alex. Ștefănescu drept un corespondent literar al Anei Pauker), fiind forțat să scrie zeci de declarații. Personajul nu se intimidează și începe să relateze întâmplări stranii care continuă la nesfârșit, dând naștere altor povestiri cu alte personaje. Fărâmă se aseamănă cu Șeherezada, povestind permanent în tradiția orientală a celor "O mie și una de nopți" pentru a-și salva viața într-un moment dificil. Ofițerii de Securitate ignoră aspectele fantastice ale povestirilor lui Fărâmă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
naștere altor povestiri cu alte personaje. Fărâmă se aseamănă cu Șeherezada, povestind permanent în tradiția orientală a celor "O mie și una de nopți" pentru a-și salva viața într-un moment dificil. Ofițerii de Securitate ignoră aspectele fantastice ale povestirilor lui Fărâmă, căutând să descopere informații referitoare la acte de spionaj sau comploturi cu tentă politică. Există o incompatibilitate între cele două categorii de personaje (povestitor și anchetatori), fiecare înțelegând lumea în modul lui: sacru și, respectiv, profan. Unii anchetatori
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
pământ în timpul întâmplărilor biblice, metamorfozată în urma unui blestem. Un alt element mitologic prezent în nuvelă este puterea magică a întineririi biologice pe care o posedă Marina și care va mai apărea în nuvelele „Les trois Grâces” și „Tinerețe fără tinerețe”. Povestirile lui Fărâmă au un caracter fantastic atenuat de prezența unor numeroase elemente extrase din fabulosul folcloric sau magic. Finalul enigmatic al nuvelei contribuie la revenirea la o stare fantastică, aducând personajul parcă printr-o buclă temporală într-un cadru asemănător
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
academicianul Eugen Simion, care considera că „Pe strada Mântuleasa...” este o scriere cu mai multe fire epice, „o capodoperă de limbaj aluziv”, „cea mai complexă dintre narațiunile lui Eliade”. Criticul sus-menționat evidenția caracterul parabolic al scrierii; nuvela este compusă din povestiri care acaparează textul și suprapun un sens fragmentar mitic peste sensul realist inițial existent la început. Bătrânul învățător este comparat cu Șeherezada atât ca stil narativ (povestea care pare să nu aibă sfârșit), cât și ca motivație (nararea unor întâmplări
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
așezări din Epoca Bronzului târziu. (Naaman). Tradiția abrahamică mai leagă locul și de nomazi și unii cercetători i-au atribuit o legătură cu Keniții. Acestia ar fi ocupat orașul pentru multă vreme (Smith), Hever fiind un clan kenit (Kraeling). În povestirea invaziei triburilor ebraice , Hebron este menționat ca fiind unul din două centre controlate de canaaniți și conduse de cei trei fii ai lui Anak.(bney yelidey Haanak)(Naaman). Unii cercetători au văzut în acest nume o origine nesemitică, tradiție a
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
14:13-14,15:13-14 - lui Caleb. Orașul însuși, cu câteva pășuni adiacente, a fost alocat lui Caleb (Iosua 21:3-12, Cronici 6:54-56), care i-a izgonit pe cei trei uriași - Sheshai, Ahiman și Talmai - care conduceau cetatea. Mai târziu, povestirea biblică îl arată pe regele David domnind la Hebron vreme de circa șapte ani. Aici au venit la el bătrânii Israelului pentru ca el să lege o alianță în fața lui Elohim și să-l ungă rege al Israelului (unit) (Gottwald, citând
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
sasanidă.(Salaville 1910) Se pare că Hebronul a fost una din ultimele localități care au fost cucerite de arabi în secolul al VII-lea, fără a se lovi de rezistență, și de aceea el nu este menționat în niciuna din povestirile tradiției cuceritorilor arabi. . Tradiția musulmană atribuie lui Solomon construirea sanctuarului (Hayyez, ulterior Maqam) Patriarhilor. După ce a luat orașul, cuceritorul Ierusalimului, califul Omar ibn Al Khattab a dat voie evreilor să se întoarcă și să construiască o mică sinagogă în perimetrul
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
cărții a fost realizată de BBC Radio 4 și difuzată pentru prima dată în Marea Britanie în martie-aprilie 1995, cu o distribuție din care făceau parte Jamie Glover (Ben-Hur), Samuel West și Michael Gambon. Succesul lui "Ben-Hur" a încurajat publicarea altor povestiri istorice romantice petrecute în antichitate precum "The Gladiator: A Tale of Rome and Judea" (1870) de G. J. Whyte-Melville, "Barabbas" (1901) de Marie Corelli și "Titus, A Comrade of the Cross" (1897) de Florence Morse Kingsley. Alte romane au adaptat
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF. În 2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun roman cu "Atavic", iar în 2016 premiul pentru cel mai bun roman cu "ERAL" și premiul pentru cel mai bun volum de povestiri cu "Rămășițele viselor". s-a născut în 1969, la Roșiorii de Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul "Atavic", sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în "Jurnalul SF" cu povestirea "Visându-l pe Mart
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
bun roman cu "ERAL" și premiul pentru cel mai bun volum de povestiri cu "Rămășițele viselor". s-a născut în 1969, la Roșiorii de Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul "Atavic", sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în "Jurnalul SF" cu povestirea "Visându-l pe Mart Senson", care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron. Urmează alte povestiri publicate în "Jurnalul SF", colecția "CPSF Anticipația" și "SuperNova", printre care se numără "Începutul", "Daniel", "Adevărul
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
mai bun volum de povestiri cu "Rămășițele viselor". s-a născut în 1969, la Roșiorii de Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul "Atavic", sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în "Jurnalul SF" cu povestirea "Visându-l pe Mart Senson", care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron. Urmează alte povestiri publicate în "Jurnalul SF", colecția "CPSF Anticipația" și "SuperNova", printre care se numără "Începutul", "Daniel", "Adevărul despre Woopy", "Mâinile lui Solomon", "Burta", "Castelul Câinilor
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]