25,496 matches
-
rând ca o formă de comunicare, o activitate retorică. Iar în sensul ei cel mai înalt, arta trebuie să amuze, să aducă plăcere. LV. Changing Places (1975) se încheie cu sugestia că un film are posibilități mai mari decât o povestire. Care crezi că va fi viitorul cărții? Poate ecranul să întreacă plăcerea lecturii? DL. Întrebare grea. Răspuns scurt: nu. Nu cred că mijloacele electronice de comunicare pot ucide lectura și cartea. Va crește însă colaborarea dintre ele. LV. Ai un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi James Joyce sau Virgnia Woolf, s-au îndârjit să sfărâme narațiunea și să înece proza în lirism. Ești eminamente liric, dar în cu totul alt mod. Te-ai întors la bucuria de a povesti și te încântă nararea. Mânuiești povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care ți-e mai pe plac? Îți complici voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS. Cel mai
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bucuria de a povesti și te încântă nararea. Mânuiești povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care ți-e mai pe plac? Îți complici voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS. Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă bucură dacă se simte în proza mea și un element poetic. Am scris prea puțină poezie ca atare. Cred că prefer să scriu genul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței. Consider că orice act de creație e în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar fi ea de sofisticată și modernă, răspunde unei nevoi profunde în firea omului. Are ceva primitiv și vrăjit în ea. Dacă narațiunile mele se complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la modul direct și, dacă se poate, vreau s-o fac constructiv. Prin urmare le ofer deruta personajelor mele, care își caută o cale rezonabilă și încrezătoare pentru a-și depăși dezorientarea. Calea lor e istorisirea. Am credința că o povestire bine spusă, fără să tăgăduiască sau să răstălmăcească deruta existențială reală, poate s-o îmblânzească. LV. Imaginezi istorii leneșe, întârziate. Procedeul tău de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitatnt de adevărată. Strivești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e istorisirea. Am credința că o povestire bine spusă, fără să tăgăduiască sau să răstălmăcească deruta existențială reală, poate s-o îmblânzească. LV. Imaginezi istorii leneșe, întârziate. Procedeul tău de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitatnt de adevărată. Strivești cronologia (descoperire mai veche), dar sfărâmi și punctul de vedere, povestești când cu "eu", când cu "el", cu mai multe voci... GS. Nu mă simt în largul meu cu narațiunea directă, lineară. Aceasta pentru că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a se comporta În mod civilizat. În activitățile de observare, convorbiri după imagini, activități matematice, activități artistico - plastice, activități practice, educația fizică, educarea limbajului). Demonstrarea este o metodă de bază folosită În grădiniță. Explicația aproape Întotdeauna este Însoțită de demonstrație. Povestirea - tot metoda tradițională În prezentarea conținutului unor texte literare cu caracter realist științific sau fantastic, În anumite momente ale procesului instructiv - educativ. Conversația - se folosește după ce educatoarea a transmis cunoștințe copiilor despre un anumit subiect. Prin această metodă se urmărește
Învăţământul românesc în context european by Colpoş Lenuţa () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2350]
-
1978; Klaus Rifbjerg, Anna, pref. trad., București, 1979; George Henderson, Goticul, București, 1980; Jacob Rosenberg, Criteriul calității în artă, București, 1980; J. Lippet, Biografie. Un model, București, 1983; Joseph Conrad, Agentul secret: o istorie simplă, București, 1984; I. Dinesen, Șapte povestiri gotice. Anecdote ale destinului, pref. trad., București, 1985; Klaus Konjetzky, La celălalt capăt la zilei, București, 1986; Karen Blixen, Din inima Africii, postfața trad., București, 1988; Bernt Engelmann, În cadență, marș, până ce totul țăndări va fi. Cum am trăit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
în care a „produs” s-a dovedit, până la urmă, proza: Vara unui fost campion de pian (1973), romanul Tunelul norvegian, iarăși un volum de proză scurtă, Zece minute de nemurire (1983), și încă un roman, Scara interioară (1987). Rafinat în povestiri, fantezist și ingenios în romane, care sunt inundate și obscurizate de „valul” poetic, autorul își mobilizează și aici acele resorturi care deconspiră vocația sa „celestă”. De fapt, mai nimeni nu a reținut că el ar fi altceva decât poet, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
204-208; Al. Andriescu, „Întrebați fumul”, CRC, 1976, 1; Laurențiu Ulici, Nicolae Prelipceanu, AFT, 1976, 1; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Mircea Goga, „Dialoguri fără Platon”, CNT, 1976, 51; Dorin Tudoran, Fără prejudecăți, RL, 1977, 35; Radu Săplăcan, Povestirile lui Nicolae Prelipceanu, TR, 1977, 40; Cornel Ungureanu, „Ieri, azi și mai ales mâine”, O, 1977, 43; Alex. Ștefănescu, Publicistica, RL, 1977, 48; Alexiu, Ideografii, 126-128; Felea, Aspecte, I, 163-167, II, 204-206; Vlad, Lectura, 195-197; Victor Felea, „Ieri, azi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
pentru Recreația mare (la ediția a doua, 1973), Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mama mamuților mahmuri (1980). Consacrat ca scriitor în literatura pentru copii, S. poate fi socotit autorul unei singure cărți, Recreația mare (1965), în care a reunit multe din povestirile sale anterioare. Revizuirile succesive țin de însăși maniera în care este înțeles actul scrisului, ca modalitate permanentă de autoperfecționare. Lucrând varianta ultimă, prozatorul regândește ordinea pieselor, le elimină pe unele și le introduce pe altele, face numeroase modificări (schimbări de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei Mihalkov, Ilia Golovin, București, 1950; I. S. Turgheniev, Rudin, București, 1950 (în colaborare cu Violeta Jianu); B. Gorbatov, Doi tovarăși, București, 1951; L. Kosmodemianskaia, Povestiri despre Zoia și Șura, București, 1951; E. Vorobiov, O dimineață cu vânt, București, 1951 (în colaborare cu Nina Melicenko); Leon Kruczkowski, Kordian și țăranul, București, 1952 (în colaborare cu Teodor Holban); Turek Svatopluk, Fără patron, București, 1955 (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
seama că Teodor este femeie și s-au rugat Domnului să fie iertați pentru că au persecutat-o pe nedrept. Soțul ei, ce fusese chemat la înmormântare, a rămas în locul ei în mânăstire iar copilul a devenit egumen al mânăstirii. Aceste povestiri și altele au circulat începând din secolul IV, au fost traduse în diferite limbi, au fost folosite ca modele de educație creștină, modele de drame cauzate de păcatele lumești, modele de speranță în mântuire prin căință, punctul de plecare fiind
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din cauza efortului, a născut, după o lună, o fetiță, după aceea a murit. După alte surse, Agnès ar fi fost asasinată. Destinul primei metrese oficiale a unui rege occidental a inspirat mai mulți artiști, printre care Voltaire care a scris povestirea La Pucelle / Fecioara și Piotr Ilici Ceaikovski care a realizat o operă muzicală. Vanozza de Cattanei (1425 ?-1518) și Giulia Farnese (1474-1524) Provenit din ramura spaniolă a familiei Borgia, Rodrigo (1431-1503) a urcat în ierarhia ecleziastică, ajungând episcop și apoi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sau cadânele, devenite indezirabile în haremurile turcești, numai că acelea erau aruncate în Bosfor. Chira Chiralina Panait Istrati, Chira Chiralina Scriitorul român în limbile franceză și română Panait Istrati (1884-1935) este autorul unor apreciate volume de proză cu iz oriental: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi, Pagini autobiografice, din care fac parte povestiri precum: Stavru, Chira Chiralina, Moș Anghel, Cosma, Codin, Pescuitorul de bureți, Țața Minca, Ciulinii Bărăganului ș.a. Marele scriitor francez Romain Rolland, cu care Panait Istrati a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Chira Chiralina Panait Istrati, Chira Chiralina Scriitorul român în limbile franceză și română Panait Istrati (1884-1935) este autorul unor apreciate volume de proză cu iz oriental: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi, Pagini autobiografice, din care fac parte povestiri precum: Stavru, Chira Chiralina, Moș Anghel, Cosma, Codin, Pescuitorul de bureți, Țața Minca, Ciulinii Bărăganului ș.a. Marele scriitor francez Romain Rolland, cu care Panait Istrati a corespondat, i-a apreciat talentul, știa că a încercat să se sinucidă într-un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în ținutul muntos în care vibrează tăcerea și se aude zăpada înghețând. De ani de zile îi ține companie, cu discreție și dăruire, gheișa Komako ce revărsa asupra iubitului oaspete toată căldura ființei ei și nu primea în schimb nimic. Povestirea dezvăluie, cu discreție, într-o atmosferă rarefiată, dragostea zadarnică a lui Komako pentru oaspetele venit ocazional în Țara zăpezilor, în contrast cu firea blazată a literatului. Deși în stațiune erau 12-13 gheișe, Komako îi ținea constant companie oaspetelui venit să se relaxeze
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dedicat scrisului și a devenit celebru cu lucrările: Negru cu mintea albă, Al patrulea perete, Visul leului, Lumea, Capitulare. Pentru romanul În ochii Luciei, publicat în anul 2003, a primit Premiul pentru Literatură "Libris". Autorul s-a inspirat dintr-o povestire a lui Giacomo Casanova care a călătorit, sub numele Seingalt, în Olanda, unde și-a găsit prima lui mare iubire într-un bordel din Amsterdam. Lucia / Galathée de Pompignac este o tânără cu o experiență de viață spectaculoasă, cu aspirații
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru a descoperi cine se ascunde în spatele pseudonimului. S-au creat nemulțumiri legate de numele vehiculate în text și unii cititori s-au scandalizat din cauza vulgarității faptelor relatate. Nu se știe precis ce este real și ce este fictiv în povestirile relatate cu luciditate, ironie, autoironie și umor. Parte a jurnalului include comentarii despre sex și despre sexualitate. Unele secvențe relatează experiențele ei de viață și ale clienților, altele oferă sfaturi de comportare pentru orice amatoare a practicării libere a sexului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Anii de studenție, Pe Ceahlău), Victor Tulbure, Ion Băieșu, Nicolae Stoian, Doina Ciurea, Ion Acsan, Daniel Drăgan, Horia Aramă. Proza este reprezentată prin fragmente de roman de Ion Grecea (Spionaj la graniță) și Remus Luca (Ana Nucului), prin schițe și povestiri de Vera Hudici (Referință), Radu Cosașu (O știre de câteva rânduri, Sunt de discutat probleme importante), Ștefan Luca (Învățătorul) ș.a. Teatru publică Ana Ioniță, iar Paul Goma un scenariu de film (1500 m. plat). În critică se exersează Lucian Raicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285374_a_286703]
-
79 4.2.3. "Statornicia" lor / 81 4.2.4. "Caracterul ales" / 83 4.3. Verosimil și limbaj dramatic / 83 4.3.1. Versul în discuție / 84 4.3.2. Artificiul monologului și al aparteului / 86 4.3.3. Motivarea povestirii / 90 5. "Iluzia de prezență" / 92 5.1. Unitatea de timp / 93 5.2. Unitatea de loc / 98 6. Estetica purității / 104 6.1. Definiția tradițională a genurilor dramatice / 105 6.2. Forme noi / 107 7. Tragedia ideală / 112 7
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât "în cadrul cultului lui Dionysos, zeul iluziilor, confuziei și bruiajului neîncetat între realitate și aparențe, adevăr și ficțiune" (Mythe et tragédie, deux, La Découverte, 1995, col. Textes à l'appui). Platon, în Cartea III a Republicii, distinge trei genuri literare, povestirea pură, drama și forma mixtă, în funcție de modul lor de enunțare, după felul în care "povestirea" este acolo "simplă, imitativă, sau și una și alta". Socrate, care dialoghează cu Adimante, fratele lui Platon, îl întreabă astfel: Tot ceea ce spun povestitorii de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevăr și ficțiune" (Mythe et tragédie, deux, La Découverte, 1995, col. Textes à l'appui). Platon, în Cartea III a Republicii, distinge trei genuri literare, povestirea pură, drama și forma mixtă, în funcție de modul lor de enunțare, după felul în care "povestirea" este acolo "simplă, imitativă, sau și una și alta". Socrate, care dialoghează cu Adimante, fratele lui Platon, îl întreabă astfel: Tot ceea ce spun povestitorii de fabule și poeții nu înseamnă oare povestirea unor evenimente trecute, prezente sau viitoare? Ei bine
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
modul lor de enunțare, după felul în care "povestirea" este acolo "simplă, imitativă, sau și una și alta". Socrate, care dialoghează cu Adimante, fratele lui Platon, îl întreabă astfel: Tot ceea ce spun povestitorii de fabule și poeții nu înseamnă oare povestirea unor evenimente trecute, prezente sau viitoare? Ei bine, povestirea de care se folosesc nu este simplă, imitativă, sau și una și alta totodată?" (392d). Drama pură, în întregime mimetică, nu utilizează decât discursul direct. Povestirea pură, strict diegetică, nu este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este acolo "simplă, imitativă, sau și una și alta". Socrate, care dialoghează cu Adimante, fratele lui Platon, îl întreabă astfel: Tot ceea ce spun povestitorii de fabule și poeții nu înseamnă oare povestirea unor evenimente trecute, prezente sau viitoare? Ei bine, povestirea de care se folosesc nu este simplă, imitativă, sau și una și alta totodată?" (392d). Drama pură, în întregime mimetică, nu utilizează decât discursul direct. Povestirea pură, strict diegetică, nu este niciodată însoțită de dialog. Această formă "fără imitație", după
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]