25,868 matches
-
a explica autonomia moral]; 2) Eforturi de a stabili primatul comunit]ții asupra individului; 3) Apariția nihilismului și a relativismului și imporanța crescut] acordat] epistemologiei moralei. 1. Teoria utiliatrist] a lui Bentham a adus și noi întreb]ri. Principiul p]rea s] conduc] la concluzii morale care contraziceau convingerile simțului comun; în ciuda afirmației lui Bentham potrivit c]reia acesta ar putea fi folosit în luarea deciziilor, simțul comun p]rea c] presupune anumite analize pe care oamenii obișnuiți nu le puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a lui Bentham a adus și noi întreb]ri. Principiul p]rea s] conduc] la concluzii morale care contraziceau convingerile simțului comun; în ciuda afirmației lui Bentham potrivit c]reia acesta ar putea fi folosit în luarea deciziilor, simțul comun p]rea c] presupune anumite analize pe care oamenii obișnuiți nu le puteau face. John Stuart Mill (1806-1873) a elaborat o replic] în lucrarea să din 1863, Utilitarismul. El a afirmat c] morală bazat] pe simțul comun pe care o înv]ț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
enunțarea unor principii generale ale moralei și ale rațiunii practice. Totuși, teoria dreptului natural este cel mai adesea înțeleas] că deontologie (vezi capitolul 17, „Deontologie contemporan]”). Un atac asupra tr]s]turii amintite purtat în maniera acestui eseu poate p]rea neplauzibil, iar cerințele lui Finnis pentru rațiunea practic], în ciuda exager]rii, poate p]rea r]ul cel mai mic. Acestor acuzații le putem r]spunde în felul urm]tor. S-a susținut în acest eseu c] doar unele forme ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este cel mai adesea înțeleas] că deontologie (vezi capitolul 17, „Deontologie contemporan]”). Un atac asupra tr]s]turii amintite purtat în maniera acestui eseu poate p]rea neplauzibil, iar cerințele lui Finnis pentru rațiunea practic], în ciuda exager]rii, poate p]rea r]ul cel mai mic. Acestor acuzații le putem r]spunde în felul urm]tor. S-a susținut în acest eseu c] doar unele forme ale utilitarismului (cele mai sofisticate și cele mai puțin asem]n]toare cu teoria clasic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
datoriei. Acuză a fost susținut] de c]tre Hegel, J.S. Mill și de c]tre mulți autori contemporani. Din perspectiv] kantian], condiția pentru maximele universale este că principiile noastre fundamentale s] poat] fi adoptate de toat] lumea. Condiția poate p]rea f]r] sens: nu este oare posibil ca orice descriere a unei acțiuni bine formulate s] fie impus] ca principiu universal? Pot fi universale principii precum „fur] cât poți de mult” sau „ucide atunci când nu exist] riscuri”? Aceast] reducere la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în ultimii ani. Teoria contemporan] este mai ambițioas] decât predecesoarea să istoric], deoarece încearc] s] ofere o justificare contractualist] nu numai pentru obligația politic], ci și pentru obligația personal] pe care contractualismul clasic a considerat-o evident]. S-ar p]rea c] o justificare pe baze contractuale a obligației personale este și mai puțin plauzibil]. Justificarea obligației politice pune multe probleme practice, dar stabilirea unor baze contractuale pentru obligațiile personale este aproape o imposibilitate logic]. Nu are sens s] susținem c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere al contractualiștilor hobbesieni, viziunea modern] asupra lumii exclude noțiunile anterioare de drepturi divine sau de obligații naturale. De câte ori încerc]m s] identific]m valori morale obiective descoperim de fapt preferințe subiective ale indivizilor. Nu exist] deci scopuri bune sau rele în sine și nici mijloace bune sau rele în sine - chiar dac] asta presupune a face r]u altora. Totuși, deși a face r]u nu e greșit în sine, ar fi mai avantajos s] nu fac acest lucru în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exclude noțiunile anterioare de drepturi divine sau de obligații naturale. De câte ori încerc]m s] identific]m valori morale obiective descoperim de fapt preferințe subiective ale indivizilor. Nu exist] deci scopuri bune sau rele în sine și nici mijloace bune sau rele în sine - chiar dac] asta presupune a face r]u altora. Totuși, deși a face r]u nu e greșit în sine, ar fi mai avantajos s] nu fac acest lucru în condițiile în care toți ceilalți nu îmi vor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor nu este c] oamenii sunt într-adev]r egali de la natur], ci c] morală este posibil] numai în m]sura în care ei ar fi așa. Fiecare are dreptul natural de a folosi orice mijloace disponibile; constrângerile morale vor ap]rea numai dac] indivizii dispun de puteri aproximativ egale. Doar în acest caz individul câștig] din protecția persoanei și propriet]ții sale mai mult decat pierde prin abținerea de la a-i folosi pe ceilalti că sclavi. Egalitatea nu este totuși suficient
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral]? Pentru Kant și adepții s]i contemporani, c]utarea unei motivații ne-morale pentru acțiunea moral] nu este necesar] - oamenii pot fi motivați s] acționeze moral doar prin înțelegerea motivelor morale de a face astfel. Acest proces poate p]rea „artificial” pentru cei care adopt] o viziune hobbesian] a raționalit]ții, dar problema este tocmai raportarea la aceast] viziune. La fel cum obiectivitatea moralei nu trebuie s] respecte standardele empirice ale obiectivit]ții, nici raționalitatea nu trebuie neap]rât s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
recunoaște faptul c] exist] lucruri pe care un om moral nu le-ar putea face, indiferent ce s-ar întâmpla... Minciună sau crimă sunt fapte care nu trebuie s]vârșite sub nici un motiv, nu doar în ideea c] sunt fapte rele, ci și total greșite. Ele nu constituie simple rele care trebuie cânt]rite și compensate prin mai multe fapte bune sau prin evitarea unui r]u mai mare. În acest sens, nrmele care exprim] judec]ți deontologice (cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
necesar ca cineva s] comit] o greșeal]; ins] dac] aceasta nu a fost f]cut] din intenție (dac] nu a constituit modalitatea sau scopul acțiunii), individul nu este vinovat cu nimic (semnificativ). Atâta timp cât cineva nu a s]vârșit o fapt] rea în mod intenționat, nu se poate afirma c] a greșit. Natură leg]turii dintre acțiunea direct] și formularea strict] a normelor nu este dificil de înțeles. Dac] acțiunea prohibitiv] a normelor deontologice vizeaz] doar intențiile, putem afirmă c] minciună este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mijloace de a ascunde adev]rul? În plus, consecințele celor dou] variante pot fi de multe ori aceleași, la fel cum și motivația celui care minte și, respectiv, a celui care ascunde adev]rul pot fi identice (intenție bun] sau rea). Dac] minciună este un lucru greșit care neag] persoanei afectate „libertatea de alegere, gândirea rațional], eficacitatea și, mai ales, personalitatea moral]” (Fried, 1978, p. 29), indiferent de substratul s]u motivațional, de ce nu este valabil acest lucru și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
totul este în dezordine și nu mai exist] loc pentru o teorie moral], ceea ce ar însemna, putem spune, ceva despre natura fizic] a lumii, dar ceea ce noi afirm]m nu este în concordant] cu p]rerile fizicienilor. Ar putea p]rea lipsit de interes, dar, în același timp, ar putea fi singurul model de teorie pe care îl putem avea, de vreme ce lumea (moral] sau fizic]) nu reușește s] se adapteze dorințelor teoreticienilor. Pentru a înțelege acest aspect, trebuie s] observ]m
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ce înaint]m în viat], ne confrunt]m cu anumite aspecte care sunt semnificative pentru o alegere pe care trebuie s] o facem și c] înv]ț]m c] aceste aspecte sunt semnificative, în general, în orice situație ar ap]rea. În acest fel, experiența ne dezv]luie adev]rul cu privire la principiile datoriei prima facie. Aceste principii sunt de la sine înțelese, nu pentru c] cineva trebuie s] se întrebe dac] ele sunt adev]rate pentru a ști c] așa sunt, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de obicei, la afirmația conform c]reia nu numai c] ar permite fapte îngrozitoare în situații excepționale, dar ar permite și încuraja obiceiul general de a tolera aceste fapte; sau, dac] nu este vorba despre tolerant], cel putin ar ap]rea fenomenul de sprijinire a posibilit]ții că aceste fapte s] fie necesare. Consecințialismul face că nimic s] nu fie de neconceput. Nu permite agenților s] admit] vreo constrângere referitoare la acțiunile lor, indiferent dac] este vorba despre constrângeri asociate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
detașarea de dorințele reale și orientarea c]tre interese materiale generale, utilitarismul materialist a conferit un caracter mai pragmatic noțiunii de utilitate. Întreg demersul care a condus la caracterizarea utilit]ții că sporire a bun]st]rii materiale poate p]rea lung și complicat. Ins] oricât de alambicat ar fi acest demers, concluzia final] este în concordant] cu ideea fundamental] de la care s-a pornit. Utilitatea este în strâns] leg]tur] cu caracterul folositor al lucrurilor, iar elementul central pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concurenți ai „drepturilor” sau drept parte esențial] a sensului lor - termeni precum „libert]ți”, „cerințe”, „imunit]ți” și „privilegii”. Dac] termenul „drepturi” poate fi transferat f]r] probleme în oricare dintre aceste cuvinte, atunci dezbaterile asupra acestuia ar putea p]rea redundanțe. Înainte de a lua în considerare asemenea întreb]ri, este util s] facem alte câteva distincții. Discuțiile practice asupra drepturi la care am f]cut referinț] mai sus implic], desigur, ceea ce ast]zi numim drepturile omului. Justificarea unor asemenea drepturi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
potențialii dețin]tori de drepturi, deoarece aceste criterii sunt în sine adeseori propuse drept definiții a ceea ce înseanm] s] fii o persoan], ea ins]și o chestiune moral] discutabil], precum și una de natur] legal] complex]. În concluzie, s-ar p]rea c] nu exist] un r]spuns general acceptat la aceast] întrebare despre cine sau ce anume poate avea drepturi. R]spunsul pare s] țin] de generozitatea sau empatia persoanei care ofer] acest r]spuns legat de cat de îngust sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în comun ar fi mult mai important decât diferențele dintre ei este o caracteristic] distinct] a unei asemenea perspective. Chiar și în acest rol limitat, ele au fost subiectul unui atac venit din mai multe direcții. Pentru început, ar p]rea inacceptabile, la suprafaț], pentru utilitariști, deoarece împiedic] urm]rirea neînc]tușat] a bun]st]rii sociale. Într-adev]r, noțiunea de drepturi naturale a fost respins] deoarece era considerat] f]r] sens de c]tre utilitaristul Jeremy Bentham care, printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
necesare pentru o viat] satisf]c]toare). Este argumentul sprijinit de accentul pus pe aceste drepturi? Cu excepția cazului în care se consider] c] singurele drepturi pe care oamenii le au sunt aceste drepturi de bâz] la subzistent] - și ar p]rea foarte ciudat] aceast] restrângere - problema reapare în termenii preeminentei unor drepturi în fața altora, precum cele care țin de libertate. Este nevoie deci și de un principiu normativ pentru a stabili care drepturi au prioritate sau o inc]rc]tur] moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în anumite cazuri se consider] c] diferențele de acest gen reprezint] linii de demarcare importante în ceea ce privește politicile publice. Această necesit] trasarea unor limite, dintre care, universale sunt cele care ne protejeaz] împotriva morților nejustificate. Chiar dac] aceste limite pot p]rea arbitrare și neliniștitoare din punct de vedere filosofic, ele sunt necesare pentru a proteja membrii mai vulnerabili ai societ]ții împotriva abuzurilor. Întrebarea este, bineînțeles, dac] acest mod de raționare are o bâz] consistent]: dac] societ]țile care permit terminarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru statutul moral. În al doilea rând, o teorie a statutului moral trebuie s] ofere argumente plauzibile nu doar pentru ființe umane, ci și pentru animale, plante, computere, posibile forme extraterestre de viat] și orice altceva ce ar putea ap]rea pe parcurs. Voi argumenta c] viața, senzitivitatea și personalitatea sunt toate relevante pentru statutul moral, deși nu în aceeași manier]. S] consider]m aceste criterii pe rând, incepand cu cel elementar, viața biologic]. Etică „respectului pentru viat]” Albert Schweitzer a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Testament cu privire la sex și lumea material] erau copleșitor de pozitive. În puținele versete evanghelice p]strate în care Iisus face referire la sex, el condamn] adulterul și divorțul. Nic]ieri nu stigmatizeaz] ins] impulsurile erotice ca fiind în mod inerent rele. Predicând o lege a dragostei și cercetând oamenii pe baza motivelor și intențiilor lor interioare, Iisus consider] sexul și lumea material] ca fiind obstacole în calea mântuirii eterne doar atunci când și dac] acestea sunt transformate în idoli. Primul care a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ethics” [O analiz] filosofic] a eticii sexuale] (1979). Maximă lui Kant sugereaz] c] indivizii sunt culpabili dac] își obiectualizeaz] victimele: dac] îi trateaz] pe altii drept simple obiecte sau unelte care pot fi manipulate și folosite. Unul dintre cele mai rele acte pe care cineva le poate s]vârși asupra altcuiva este acela de a-l vedea și a-l trata pe cel]lalt că pe ceva inferior a ceea ce este cu adev]rât: a-l vedea pe cel]lalt nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]