26,506 matches
-
în 11 februarie, cpt. Șerbănescu preia în 13 februarie comanda Grupului 9 Vânătoare. În acel moment din grup făceau parte Escadrila 47 Vânătoare, comandant lt. av. Gheorghe Popescu Ciocănel, Escadrila 48 Vânătoare, comandant lt. av. Tudor Greceanu și Escadrila 56 Vânătoare, comandant slt. av. Hariton Dușescu. Coechipierul lui Șerbănescu era adj. av. Ioan Mucenica. Grupul are ca ofițeri de legătură cu armata germană pe slt. av. Ludwig Neuböck (32 victorii) și pe subofițerul av. Ernest Stengel, care formau și ei o
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
armata germană pe slt. av. Ludwig Neuböck (32 victorii) și pe subofițerul av. Ernest Stengel, care formau și ei o celulă combatantă. În calitate de comandant își prezintă subordonaților crezul privind protecția avioanelor de asalt: Pe 10 martie, într-o misiune de vânătoare liberă, Al. Șerbănescu obține cea de a 36-a victorie aeriană. Datorită atacului la sol asupra aerodromului Nikolaev, în 12 martie grupurile 8 și 9 se retrag pe aerodromul Tătarca, lângă Odesa, iar între 29 martie și 5 aprilie Grupul
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Al. Șerbănescu obține cea de a 36-a victorie aeriană. Datorită atacului la sol asupra aerodromului Nikolaev, în 12 martie grupurile 8 și 9 se retrag pe aerodromul Tătarca, lângă Odesa, iar între 29 martie și 5 aprilie Grupul 9 Vânătoare se retrage pe aerodromul Tecuci. Pentru transportarea personalului în țară se apelează la cele două avioane Ju-52 ale Escadrilei Bugului a cărei comandant era Irina Burnaia. Deoarece grupul mai avea în dotare doar 10 „G”-uri, în 25 aprilie Generaloberst
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Otto Deßloch promite avioane Bf 109 noi, promisiune pe care și-o ține în iunie, grupul, rebotezat „Deßloch-Șerbănescu”, primind din partea sa 6 „G”-uri noi și având ca ofițer de legătură tot pe lt. Ludwig Neuböck. Între timp, Grupul 9 Vânătoare a continuat să asigure protecția avioanelor de bombardament care acționau în zona Dubăsari - Grigoriopol, Șerbănescu fiind felicitat de aviația germană în 22 mai pentru a 40-a victorie. În 5 aprilie reîncep bombardamentele executate de forțele Națiunilor Unite asupra obiectivelor
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Italia, de la bazele de la Foggia, iar după bombardamentul asupra Ploieștiului aterizând în URSS, la Poltava și Mirgorod, dincolo de Nipru (operațiunea Frantic). În zilele următoare se făcea traseul invers. În aceste raiduri bombardierele B-17 și B-24 erau escortate de avioane de vânătoare P-38 Lightning („indianul cu două pene”) și P-51 Mustang („indianul cu o pană”). Au avut loc 3 raiduri în aprilie, 4 în mai, 4 în iunie, 6 în iulie și 5 în august. În raidul din 11 iunie
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
încearcă să li se opună cu 14 avioane, însă fără succes, având și o pierdere, pe adj. maj. av. Ioan Panaite (8 victorii). În ultima perioadă căzuseră mulți aviatori din grup, inclusiv cpt. av. Gheorghe Popescu Ciocănel (comandantul Escadrilei 57 Vânătoare, 9 victorii). Grupul mai număra doar 13 piloți. Comandanții grupurilor de vânătoare sunt convocați la București, unde gen. Gheorghe Vasiliu, comandantul Regiunii 1 Aeriene, în prezența generalului german Alfred Gerstenberg le reproșează „ineficiența mult lăudaților săi piloți”, acuzație nemeritată de
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
și o pierdere, pe adj. maj. av. Ioan Panaite (8 victorii). În ultima perioadă căzuseră mulți aviatori din grup, inclusiv cpt. av. Gheorghe Popescu Ciocănel (comandantul Escadrilei 57 Vânătoare, 9 victorii). Grupul mai număra doar 13 piloți. Comandanții grupurilor de vânătoare sunt convocați la București, unde gen. Gheorghe Vasiliu, comandantul Regiunii 1 Aeriene, în prezența generalului german Alfred Gerstenberg le reproșează „ineficiența mult lăudaților săi piloți”, acuzație nemeritată de lașitate, care îl afectează profund. Totuși, superiorii își dau seama de șansele
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
unde gen. Gheorghe Vasiliu, comandantul Regiunii 1 Aeriene, în prezența generalului german Alfred Gerstenberg le reproșează „ineficiența mult lăudaților săi piloți”, acuzație nemeritată de lașitate, care îl afectează profund. Totuși, superiorii își dau seama de șansele reduse în luptă și vânătorilor li se ordonă să nu angajeze lupta decât în formații de putere comparabilă. Practic li se recomandă să evite lupta, recomandare cu care Șerbănescu nu este de acord, și spune că el personal va lupta, la nevoie singur, declarând, după
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
va lupta, la nevoie singur, declarând, după amintirile lui T. Greceanu: În 18 august are loc un raid de bombardament la care participă 370 de bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 de avioane. Piloții Grupului 9 Vânătoare se pregătesc. Bâzu vine la aerodrom ultimul, al 13-lea. Șerbănescu are un presentiment și-i recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar fi cazul să fie el. Cei 13 decolează, intenționând să se alăture celor
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
aerodrom ultimul, al 13-lea. Șerbănescu are un presentiment și-i recomandă să nu zboare, însă Bâzu refuză, spunând că ghinionistul ar fi cazul să fie el. Cei 13 decolează, intenționând să se alăture celor 12 aviatori din Grupul 7 Vânătoare și a încă 24 din Luftwaffe. Pe drum, unul din avioane are o defecțiune și se întoarce, rămânând 12. În dreptul Brașovului întâlnesc o patrulă de Mustanguri, cu care angajează lupta. În ajutorul lor vin alte 16 Mustanguri, iar lupta se
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
cade în valea Buzăului. Este căutat de coechipierul său, Dobran, cu ajutorul unui avion Fieseler Storch și găsit lângă Rușavăț. Fiind cunoscut și iubit de contemporani, moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviația românească de vânătoare. În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944: Este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detașament român, cât și unul german. Comandantul său, gen. de escadră Emanoil
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detașament român, cât și unul german. Comandantul său, gen. de escadră Emanoil Ionescu, l-a caracterizat astfel: După moartea sa, în data de 19 august comandorul George Miclescu, comandantul Sectorului 2 Vânătoare, a retras toate grupurile de vânătoare, orice rezistență în fața bombardamentelor americane încetând. Tot în data de 19 august a fost și ultimul raid de bombardament american, însă cu forțe mult reduse. A fost propus să fie decorat cu: Pentru fapte
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
participând atât un detașament român, cât și unul german. Comandantul său, gen. de escadră Emanoil Ionescu, l-a caracterizat astfel: După moartea sa, în data de 19 august comandorul George Miclescu, comandantul Sectorului 2 Vânătoare, a retras toate grupurile de vânătoare, orice rezistență în fața bombardamentelor americane încetând. Tot în data de 19 august a fost și ultimul raid de bombardament american, însă cu forțe mult reduse. A fost propus să fie decorat cu: Pentru fapte de bravură deosebite, Alexandru Șerbănescu a
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
și are drept scop (inițial) cunoașterea istoriei aviației militare, păstrarea memoriei marelui aviator Cpt. Alexandru Șerbănescu în demnitate și onoare, organizarea de colocvii cu teme care sa readucă în conștiința publică faptele eroice, profesionalismul și jertfa supremă a piloților de vânătoare, bombardament, recunoaștere și informații din cel de al 2-lea război mondial, pentru a trezi sentimentul de mândrie națională. În 2009 președintele fundației este Eleonora Arbănaș, nepoata aviatorului. Din fundație fac parte, ca membri de onoare: g-ral de flotilă aeriană
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
stomacul balenelor pot încăpea 500-600 kg de mâncare, echivalentul a 600 de heringi sau 800 pești pollack de Alaska. În burta unor indivizi au fost descoperite și rămășițele digerate ale unor păsări marine. Balenele cu cocoașă folosesc 5 tehnici de vânătoare caracteristice și altor balene, dintre care cele mai des practicate sunt următoarele: Ultimele două tehnici de vânătoare cer o oarecare sincronizare din partea balenelor și reprezintă un exemplu de conțiețuire în grup a mamiferelor marine. De menționat că vânătoarea în grup
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
de Alaska. În burta unor indivizi au fost descoperite și rămășițele digerate ale unor păsări marine. Balenele cu cocoașă folosesc 5 tehnici de vânătoare caracteristice și altor balene, dintre care cele mai des practicate sunt următoarele: Ultimele două tehnici de vânătoare cer o oarecare sincronizare din partea balenelor și reprezintă un exemplu de conțiețuire în grup a mamiferelor marine. De menționat că vânătoarea în grup este caracteristică doar indivizilor din populațiile emisferei de nord. O altă tehnică de vânătoare, utilizată de indivizii
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
tehnici de vânătoare caracteristice și altor balene, dintre care cele mai des practicate sunt următoarele: Ultimele două tehnici de vânătoare cer o oarecare sincronizare din partea balenelor și reprezintă un exemplu de conțiețuire în grup a mamiferelor marine. De menționat că vânătoarea în grup este caracteristică doar indivizilor din populațiile emisferei de nord. O altă tehnică de vânătoare, utilizată de indivizii singuratici, este de a ameți prada prin lovituri violente ale cozii. Pentru aceasta, ei înoată mai întâi într-un cerc larg
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
două tehnici de vânătoare cer o oarecare sincronizare din partea balenelor și reprezintă un exemplu de conțiețuire în grup a mamiferelor marine. De menționat că vânătoarea în grup este caracteristică doar indivizilor din populațiile emisferei de nord. O altă tehnică de vânătoare, utilizată de indivizii singuratici, este de a ameți prada prin lovituri violente ale cozii. Pentru aceasta, ei înoată mai întâi într-un cerc larg, lovind puternic apa cu coada. O altă modalitate este scufundarea rapidă a individului, după care acesta
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
față de pui, relațiile între indivizi sunt, de obicei, instabile, iar grupurile se împrăștie repede. Vara, în zonele bancurilor de nisip, balenele cu cocoașă se hrănesc separat sau în grupuri mici, improvizate, mărimea cărora depinde de accesibilitatea hranei și de necesitatea vânătorii în grup. De regulă, asemenea grupuri se dizolvă la câteva ore după formare, adică atunci când necesitățile legate de hrană au fost satisfăcute. Grupuri relativ stabile, care au conviețuit cel puțin o săptămână, au fost semnalate în apele Alaskăi și ale
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
în Lista roșie a IUCN cu statutul "vulnerabil" și în Anexa I a convenției CITES. Mult timp balenele cu cocoașă erau o pradă prețuită de vânătorii de balene, fapt care le-a scăzut foarte mult numărul populației. Înaintea campaniilor de vânătoare, specia "Megaptera novaeangliae" număra 125-150 mii indivizi, iar când acestea au fost interzise, existau între 30 și 60 mii de indivizi (numărul nu poate fi calculat cu exactitate din cauza arealului foarte mare a balenei). Numărul inițial al indivizilor populațiilor nordice
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
scăzut până la 1200-1600 în 1976 și până la600-900 în 1983. Situația s-a schimbat spre bine la sfârșitul anilor ’90, când populațiile nord-pacifice numărau peste 6000 de capete. Se consideră că în emisfera sudică viețuiau aproape 100 mii balene înaintea vânătorilor, dar mai puțin de 3000 la sfârșitul acestora. În prezent, de-a lungul coastelor Antarcticii înoată peste 20 mii de balene cu cocoașă. În nordul Oceanului Indian, anii 1980 au cunoscut un număr de 500 balene cu cocoașă. Ca și toate
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
anul 1608 lângă Nantucket, Massachusetts. Comerțul propriu-zis cu carne și grăsime de balenă a început în secolul al XVIII-lea. Balenele cu cocoașă erau cele mai expuse din cauza deprinderii lor de a înota pe lângă țărm. În secolul al XIX-lea vânătoarea de balene în Atlanticul de Nord (mai ales în apele SUA) și-a atins apogeul, dezvoltându-se și în oceanele Pacific și Indian. Din 1904 au început a fi urmărite populațiile sudice de balene. Din momentul în care vânătoarea de
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
-lea vânătoarea de balene în Atlanticul de Nord (mai ales în apele SUA) și-a atins apogeul, dezvoltându-se și în oceanele Pacific și Indian. Din 1904 au început a fi urmărite populațiile sudice de balene. Din momentul în care vânătoarea de balene a fost mecanizată (anul 1868) și până la protejarea definitivă a balenelor (în 1965), au fost omorâte 181 400 indivizi ai "Megaptera novaeangliae"., cu toate că cifra aceasta este considerată irelevantă, întrucât se consideră că au fost vânate mult mai multe
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
XX-lea — speciile nord-atlantice au fost protejate în 1955, în 1963 cele din emisfera sudică, cele sud-atlantice în 1964, iar balenele din Pacificul de Nord au intrat sub protecția organelor de profil în 1966. În același an Comisia internațională privind vânătoarea de balene interzice definitiv exterminarea acestora. În prezent numai câteva balene pe an sunt capturate pentru necesități economice — în Marea Caraibilor (Sfântul Vincent și Grenadine). În Japonia, pentru realizarea unui program de ordin științific numit JARPA-II, au fost capturate 50
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
numai câteva balene pe an sunt capturate pentru necesități economice — în Marea Caraibilor (Sfântul Vincent și Grenadine). În Japonia, pentru realizarea unui program de ordin științific numit JARPA-II, au fost capturate 50 de indivizi de balene cu cocoașă. După interzicerea vânătorii de balene, populația acestora a început să se restabilească încetul cu încetul, datorită cărui fapt experții de la IUCN au schimbat statutul speciei "Megaptera novaeangliae" de la amenințat ("Endangered") la vulnerabil ("Vulnerable"). În prezent, balenele pot fi afectate de navele maritime care
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]