25,309 matches
-
spitalicești în oraș, așa că se zice că a contribuit la subscripție cu șapte galbeni. În amintirea acelui gest a fost ridicat mai târziu monumentul. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2334, . Monumentul este amplasat în curtea Spitalului Filantropia situat pe Bulevardul Ion Mihalache 1-5, sector 1.
Bustul generalului Kutuzov () [Corola-website/Science/332787_a_334116]
-
Bustul Maica Smara este opera sculptorului român Mihai Onofrei (1896 - 1980). Monumentul a fost realizat din marmură și a fost dezvelit în anul 1945 în Parcul Cișmigiu. Pe un piedestal din piatră format din trei corpuri paralelipipedice suprapuse este amplasat bustul Smarandei Gheorghiu, cunoscută și sub numele de „Maica Smara” (cum îi spuneau în epocă Veronica Micle și Mihai Eminescu). În partea de jos a soclului, frontal, este un altorelief în bronz care reprezintă doi copii așezati pe o bancă
Bustul Maica Smara din București () [Corola-website/Science/332800_a_334129]
-
primit din partea unui farmacist din asistență nu chinină, ci stricnină, care i-a fost fatală, și a murit la câteva minute după nefericitul accident. Statuia este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2337, . Monumentul este amplasat în incinta Institutului Pedagogic (fosta Școală de fete „Elena Doamna”), în fața capelei „Sfânta Elisabeta Doamna” din Șoseaua Panduri nr. 90, sector 5.
Monumentul Anei Davila () [Corola-website/Science/332857_a_334186]
-
lor, o deosebită înfățișare plastică formelor noastre tradiționale, ce păreau mai înainte sortite să se irosească numai în efecte mărunte.” Clădirea Hanu’ Berarilor Elena Lupescu datează din anul 1900, iar restaurantul își are are sălașul aici din anul 2011. Clădirea, amplasată într-o zonă centrală a Bucureștilor, este retras de la aliniament și oferă imaginea unei arhitecturi rezidențiale pitorești destul de atipică pentru cerințele urbanistice din momentul construcției. Clădirea se află pe poziția 1783 în lista monumentelor culturale publicată de Ministerul Culturii și
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
până în 1991 "bd. Engels", până în 1970 "str. Buiucanii Noi") se află în sectorul Buiucani, cartierul Buiucanii Noi. Începe de la Piața Unirii Principatelor și continuă pe o lungime de cca 4 km până la confluența cu șoseaua Balcani. La începutul străzii este amplasată o clădire cu 16 etaje (1977, arh. F. Șostac), apoi continuă până la strada Ion Pelivan cu blocuri cu 4 etaje (pe partea de sud-vest) și cu 8 (pe partea de nord-est). Peste un interval construit cu case particulare și curți
Strada Alba Iulia din Chișinău () [Corola-website/Science/332944_a_334273]
-
clădire cu 16 etaje (1977, arh. F. Șostac), apoi continuă până la strada Ion Pelivan cu blocuri cu 4 etaje (pe partea de sud-vest) și cu 8 (pe partea de nord-est). Peste un interval construit cu case particulare și curți gospodărești, amplasate în cartiere parcelate regulate, se află complexul edilitar al Uzinei de televizoare Alfa și blocuri de locuit cu 8-15 etaje, cu magazine și prestări servicii la parter. În această zonă a Chișinăului a fost construită Biserica "Sf. Apostoli Petru și
Strada Alba Iulia din Chișinău () [Corola-website/Science/332944_a_334273]
-
fost detectat de Gerhard M. Baule si Richard McFee in 1963 folosind un magnetometru cu bobină de inducție. Magnetometrul consta dintr-o bobină cu două milioane de spire de cupru înfășurate pe un miez de ferită. În plus față de bobina detectoare, amplasată deasupra inimii, ei au folosit și o bobină identică, legată în serie cu prima dar amplasată lateral. Cele două bobine erau în opoziție ceea ce facilita anularea câmpurilor magnetice distante ce proveneau din alte surse. O remarcabilă creștere a senzitivității măsurătorilor
Bioelectromagnetism () [Corola-website/Science/332933_a_334262]
-
în care se poate citi pe două linii VER/DIENST. Pe partea din spate crucea este netedă, acoperită cu email alb. Semnul decorației de război a fost o cununa aurie de laur emailată verde, plasată în jurul medalionului. Săbiile au fost amplasate pentru clasa I și a II-a pe diagonală între brațele crucii, iar pentru clasa a III-a au fost fixate două săbii aurii încrucișate pe bandă. Prima clasă a fost purtată ca o stea pe piept stâng. Crucea este
Crucea de Merit Militar (Austria) () [Corola-website/Science/333539_a_334868]
-
italian Veneția. a fost construită după proiectul arhitectului Jacopo Sansovino, între 1537 și 1549 pentru a înlocui o clădire mai veche, ce data probabil din secolul al XIV-lea. Fațada conține trei arcade între coloanele cărora, în patru nișe, sunt amplasate statui de bronz sculptate de Sansovino, reprezentând pe zeița "Minerva", pe zeii "Mercur" și "Apollo" și alegoria "Păcii". Deasupra arcadele sunt dispuse trei reliefuri de marmură: "insula Candia" (Creta), "Veneția sub forma Justiției" și "insula Cipru", opere ale colaboratorilor lui
Loggetta () [Corola-website/Science/333552_a_334881]
-
(în ) sau coloanele din piață Sân Marco a Veneției, sunt două coloane mari din marmură și granit, amplasate la intrarea în piață Sân Marco dinspre dig (molo) și bazinul Sân Marco. Deasupra lor se află statui ale sfinților patroni ai orașului: Sf. Evanghelist Marcu, în formă tradițională de leu și Sân Tòdaro (numele venețian al bizantinului Sfanțul Teodor
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
lui Mauro Codussi, Giovanni Celestro și Scarpagnino. Lucrarea a fost încredințată în 1517 lui Guglielmo dei Grigi și Bartolomeo Bon cel Tânăr și a fost finalizată în 1538, aparent cu ajutorul lui Jacopo Sansovino. În partea superioară a clădirii a fost amplasată o friza deschisă de o sută de mici oculi ovali deasupra cărora se află un crenel alb cu scop decorativ. În prezent, clădirea adăpostește magazine la parter și birouri la etajele superioare. Construcția Procurațiilor Noi, după proiectul lui Vincenzo Scamozzi
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
lumii, în timp ce sub Cristoforo Moro a fost construit Arcul Foscari, tot sub coordonarea lui Bon și cu o întârziere considerabilă. În 1468 sală care va fi numită apoi sală dello Scrutinio a fost numită sală della Libreria, pentru că au fost amplasate operele donate de cardinalul Bessarion, în timp ce în 1473 s-a hotărât înlocuirea unora dintre lucrările din Sală del Maggior Consiglio, distruse de infiltrații: lucrările, care au durat până în 1495, au cuprins printre altele opere de Giovanni și Gentile Bellini, Giorgione
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
pentru a permite desfășurarea în paralel a lucrărilor și a activităților instituționale, multe birouri au fost transferate și s-au deschis pasaje, nu fără a crea un deranj. După ce Sală dello Scrutinio a dobândit aspectul actual în 1531, a fost amplasat un orologiu pe peretele dintre Anticollegio și Senat și a fost distrus un mic turn de veghe. În timpul lui Pietro Lando au fost decorate sălile de consiliu și în timpul lui Francesco Donà a fost un punct decisiv de cotitură în
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
decorate sălile de consiliu și în timpul lui Francesco Donà a fost un punct decisiv de cotitură în evoluția șantierului, încredințat lui Antonio Abbondi, cu finalizarea fațadei estice și a balcoanelor interioare din Sală del Maggior Consiglio. În 1566 au fost amplasate două statui realizate de Jacopo Sansovino, "Marte" și "Neptun". În 1574 a izbucnit un al doilea incendiu care, controlat, nu a provoca pagube structurale semnificative, dar a distrus mai multe opere de artă. Director al lucrărilor a fost ales Antonio
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
completat decorațiunile Arcului Foscari, respectiv lui Antonio da Ponte și Antonio Conțin, care au finalizat nouă clădire începută în 1602. Sub Antonio Priuli a fost realizată o extindere mare a apartamentului dogal într-o clădire adiacenta, ulterior distrusă. A fost amplasată în curte o statuie a lui Francesco Maria I Della Rovere, a fost decorată sală din spatele Porta del Frumento, a fost ridicat în Sala dello Scrutinio un arc de triumf dedicat lui Francesco Morosini, a fost restaurată Scală dei Giganți
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
cu piesele de racord și îmbinare, țeava de refulare cu duza de presiune. Hidranții interiori se montează în firide metalice îngropate în pereți sau sunt aplicați aparent la înălțimea de 1,40 la 1,50 m de la pardoseală. Hidranții se amplasează astfel încât să fie ușor vizitabili, accesibili și ușor de folosit chiar în caz de trafic intens. Amplasarea și numărul hidranților în clădiri se face în funcție de numărul de jeturi care trebuie să atingă fiecare punct din interiorul clădirii, raza de acțiune
Hidrant de incendiu interior () [Corola-website/Science/333555_a_334884]
-
Fatih până la cartierul Edirnekapı (fosta Poartă a lui Charisius). Spațiul în care drumurile se bifurcau a fost gândit să fie centrul fizic ("mesomphalos") al orașului. Statuile "tetrarhilor" (doi auguști și doi cezari) într-un act de îmbrățișare urmau să fie amplasate pe trunchiurile a două coloane adiacente, împreună cu alte statui. Aceasta era una dintre piețele în care aveau loc ceremoniile procesionale imperiale. Statuile i-ar putea reprezenta pe împărații Dioclețian și Maximian și pe cezarii lor Galerius și Constantius Chlorus. "Patria
Philadelphion () [Corola-website/Science/333573_a_334902]
-
Identificarea Mănăstirii Sf. Dumitru cu biserica Sf. Dumitru - de pe locul actualei biserici de pe Str. Franceză colț cu Str. Sf. Dumitru - este doar o ipoteză, deoarece, concomitent, la sfârșitul veacului al XVI-lea, hrisoavele consemnează existența unui așezământ având același hram, amplasat în Ostrovul Dâmboviței. Ori, poziția actuală, dar și cea din trecut, a bisericii Sf. Dumitru „De Jurământ”, nu corespunde cu a unui lăcaș situat într-un ostrov, adică înconjurat de apă. Cea mai probabilă identificare a M-rii Sf. Dumitru cu
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
vacuum reprezintă o opțiune tehnică în zonele plane, acolo unde pantele sunt mici, iar un sistem gravitațional ar presupune săpături mai adânci pentru pozarea conductelor, în zonele unde pânza freatică este foarte ridicată sau în rezervații naturale. Rețeaua poate fi amplasată sub adâncimea de îngheț spre deosebire de rețeaua de canalizare gravitațională care trebuie amplasată la adâncimi mai mari, funcție de topografie, pentru asigurarea pantei de scurgere. Diametrele conductelor de canalizare sunt mai mici pentru aceleași debite de transport, față de sistemele gravitaționale. Rețeaua de
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
mici, iar un sistem gravitațional ar presupune săpături mai adânci pentru pozarea conductelor, în zonele unde pânza freatică este foarte ridicată sau în rezervații naturale. Rețeaua poate fi amplasată sub adâncimea de îngheț spre deosebire de rețeaua de canalizare gravitațională care trebuie amplasată la adâncimi mai mari, funcție de topografie, pentru asigurarea pantei de scurgere. Diametrele conductelor de canalizare sunt mai mici pentru aceleași debite de transport, față de sistemele gravitaționale. Rețeaua de canalizare vacuumatică se construiește din conducte flexibile (polietilenă sau PVC), putând fi
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
a arcului de triumf cu stema orașului Brașov și a Transilvaniei, respectiv anul finalizării bisericii. În medalioanele pictate pe suprafața bolților apar scene biblice, care au fost pictate cu ocazia unei renovări de la începutul secolului XX. În capelele laterale sunt amplasate altare și confesionale istorizante, iar sub cele două baldachine amplasate simetric pe arcul de triumf stă amvonul (la sud, opera lui János Kupcsay) și singura piesă a mobilierului baroc, o pictură a Mariei Protectoare de Passau (la nord). Corul este
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]
-
conectarea la colegiul iezuit. 1853/1854 a fost făcută de demolare a tranziției compus două etaje de la catedrală la castel. În perioada 1962-1963 s-a realizat o reproiectare extinsă a interiorului bisericii în conformitate cu planurile lui Karl Raimund Lorenz. A fost amplasată o nouă masă a altarului fără picioare și s-a eliminat grilajul din fier forjat între naos și prezbiteriu. După ce o criptă existentă în catedrală sub Capela Mariei și sub Capela Crucii a fost adaptată ca un nou spațiu de
Catedrala Sfântul Egidiu din Graz () [Corola-website/Science/333668_a_334997]
-
Vila (Conacul) Sicard este un monument arheologic, inclus în Registrul monumentelor ocrotite de stat, amplasat pe teritoriul taberei pentru copii „Cireșarii” din orașul Vadul lui Vodă, municipiul Chișinău (Republica Moldova). Acesta a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de către Charles și Nathalie Sicard, nobili francezi care s-au stabilit cu traiul în Basarabia, ultimii au
Vila Sicard () [Corola-website/Science/333669_a_334998]
-
Piatră Neamț, județul Neamț, situată în Piață Ștefan cel Mare nr. 1. În 1881, prin grijă și strădania lui Gheorghe Liciu-Caia, apare primul teatru la Piatră Neamț, care se va numi mai tarziu „Teatrul Român”, iar apoi „Teatrul Roxy”, fiind amplasat pe locul actualului parc Ștefan Cel Mare. Aici au dat reprezentații trupa Fani-Tardini din Galați (1876), trupa Pechea Alexandrescu din Iași, (1880), iar mai tarziu trupa Teatrului Național din București, în frunte cu Aristizza Romanescu și Iancu Brezeanu. Clădirea Teatrului
Teatrul Tineretului din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/333693_a_335022]
-
7-a de infanterie belgiană a fost repartizată apărării celor trei poduri de peste canal, militarii acestei unități alăturându-se garnizoanei Fortului Eben Emael în moementul declanșării bătăliei Sistemul de apărare al fiecărui pod era format din patru buncăre din beton amplasate pe partea vestică a canalulu, trei dintre ele echipate cu mitraliere și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr era amplasat mai aproape de drumurile de acces, iar celelalte apărau flancurile podurilor. Câte o companie de infanterie era plasată
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]