27,241 matches
-
XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și avea în compunere doar satul de reședință, cu 1695 de locuitori ce trăiau în 322 de case și 7 bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 21 de elevi (dintre care 3 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna cu o populație de 1764 de locuitori și aparținând plășii Budești a aceluiași județ. În 1950, comuna a revenit raionului Oltenița din regiunea București, după care
Comuna Crivăț, Călărași () [Corola-website/Science/301109_a_302438]
-
purta numele de "Ileana-Suliman", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Bordeiele, Ileana-Ghermani, Ileana-Papadopolu, Odăile-Podari și Sulimanu, având în total 1111 locuitori. În comună existau 3 biserici, în satele Ileana-Papadopolu și Odăile-Podari, o școală mixtă și două mori cu aburi. Principalii proprietari de pământuri erau I.C. Papadopolu, frații Gherman și moștenitorii lui C. Blaremberg. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau în plasa Câmpul a județului vecin Ialomița, comunele Arțari și Ștefănești
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționau în plasa Câmpul a județului vecin Ialomița, comunele Arțari și Ștefănești. Comuna Arțari, cu satele Arțari și Vlăiculești, avea o populație de 1436 de locuitori, cu două biserici și o școală primară mixtă. Locuitorii erau moșneni și doar 8 au avut nevoie să fie împroprietăriți în timpul reformelor agrare din acea perioadă. Comuna Ștefănești avea în satele Ștefănești și Odaia, 1478 de locuitori, o școală și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna
Comuna Ileana, Călărași () [Corola-website/Science/301116_a_302445]
-
denumit și "Luica-Mihai Vodă", pentru a-l deosebi de alt sat cu același nume), având în total 1182 de locuitori, ce trăiau în 260 de case și 12 bordeie. În comună funcționau două biserici la Mitreni și Clătești, o școală mixtă și o mașină de treierat cu aburi, iar principalul proprietar de terenuri agricole era Eforia Spitalelor Civile. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna cu numele actual și în componența actuală, plus cătunul Jăianu, după ce satul Luica-Mihai Vodă a primit numele
Comuna Mitreni, Călărași () [Corola-website/Science/301120_a_302449]
-
și era formată din satele Coțofanca, Gurbănești, Preasna Veche și Paicu, având în total 2095 de locuitori ce trăiau în 324 de case și 91 de bordeie. În comună existau trei biserici (la Coțofanca, Gurbănești și Paicu) și o școală mixtă, iar principalii proprietari de terenuri erau principele Bibescu, moștenitorii lui Sp. Gasoti și Eforia Spitalelor Civile din București. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Preasna Nouă, având 1133 de locuitori, 233
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Preasna Nouă, având 1133 de locuitori, 233 de case și 18 bordeie în satele Preasna Nouă și Codreni; în această comună erau două biserici și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează că cele două comune au fost unite sub numele de "Gurbănești-Preasna" în plasa Sărulești a aceluiași județ, având 4258 de locuitori în satele Codreni, Coțofanca, Fântâna Doamnei, Gurbănești, Paicu, Preasna Nouă, Ciofliceni și Valea Presnei
Comuna Gurbănești, Călărași () [Corola-website/Science/301115_a_302444]
-
apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Roseți-Volnași", făcea parte din plasa Borcea a județului Ialomița și avea în compunere doar satul Roseți-Volnași, cu 3368 de locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 206 elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele de "Roseți" în plasa Ciocănești a aceluiași județ, având o populație de 3619 locuitori în unicul sat Roseți. În 1950, a fost transferată raionului Călărași din regiunea Ialomița și
Comuna Roseți, Călărași () [Corola-website/Science/301124_a_302453]
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Borcea a județului Ialomița și era formată din satele Ulmu, Boșneagu, Nenciulești și Făurei, cu 2542 locuitori. În comună existau două școli mixte și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Ciocănești a aceluiași județ, având 3915 locuitori în satele Boșneagu, Chirnogi, Făurei și Ulmu. În 1931, satul Făurei s-a separat, formând o comună separată împreună cu satul Zimbru. În
Comuna Ulmu, Călărași () [Corola-website/Science/301130_a_302459]
-
avea în compunere satele Cucuieți-Sudiți, Cucuieți-Moara, Podu Pitarului, Progresu și Renașterea, având în total 2610 locuitori, ce trăiau în 590 de case. În comună funcționau 3 biserici (la Cucuieți-Sudiți, Plătărești și Podu Pitarului), două mori cu aburi și patru școli mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 2033 de locuitori în satele Cucuieți-Moara, Cucuieți-Sudiți, Dorobanțu, Plătărești, Podu Pitarului și Renașterea. În 1950, comuna a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Oltenița
Comuna Plătărești, Călărași () [Corola-website/Science/301122_a_302451]
-
comuna purta numele de "Tămădău-Dârvari", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Dârvari, Tămădău de Jos și Tămădău de Sus, cu 1176 de locuitori. Comuna avea trei biserici (una în fiecare sat), o școală mixtă, o moară cu aburi și două de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în plasa Negoiești a aceluiași județ, și comuna Călăreți-Șeinoaia, cu satele Brătășani, Călăreți, Pitișteanca și Șeinoaia, cu 769 de locuitori ce trăiau
Comuna Tămădău Mare, Călărași () [Corola-website/Science/301128_a_302457]
-
în plasa Negoiești a aceluiași județ, și comuna Călăreți-Șeinoaia, cu satele Brătășani, Călăreți, Pitișteanca și Șeinoaia, cu 769 de locuitori ce trăiau în 148 de case și 13 bordeie. Comuna avea două biserici (la Brătășani și Călăreți) și o școală mixtă, iar principalii proprietari funciari erau C. Atanasiu, G. Piteșteanu, frații Manolescu și statul. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Sărulești a aceluiași județ. Comuna Călăreți-Șeinoiu avea 1200 de locuitori în satele Brătășani, Călăreți, Odăile-Podari, Polcești, Șeinoiu și Suliman
Comuna Tămădău Mare, Călărași () [Corola-website/Science/301128_a_302457]
-
școli, iar principalii proprietari de pământ erau moștenitorii principelui N. Bibescu. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Obileștii Vechi (Siliștea), având doar satul de reședință cu 941 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 25 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Sărulești a aceluiași județ. Obileștii Noi avea în compunere satele Obileștii Noi, Valea Căpitanului și Vlădiceasca, plus cătunele Orășani, Buzoieni și Pârlițeni, cu 3153 de locuitori
Comuna Valea Argovei, Călărași () [Corola-website/Science/301131_a_302460]
-
Bărbulețului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și avea în compunere numeroase cătune mici, care totalizau 1121 de locuitori. În comună funcționau o moară de apă, o biserică și o școală mixtă, cu 50-61 de elevi, înființată în 1884. În 1925, Bărbulețu făcea parte din plasa Voinești a aceluiași județ și avea 1754 de locuitori. În 1950, comuna a trecut la raionul Târgoviște al regiunii Prahova și apoi (după 1952) al regiunii
Comuna Bărbulețu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301153_a_302482]
-
satele lor de reședință și facând parte din plasa Ialomița a județului Dâmbovița. Comuna Băleni-Români avea 1625 de locuitori și în ea funcționau o moară de apă, o fabrică de spirt, o fabrică de făină, o biserică și o școală mixtă cu 50-55 de elevi. Comuna Băleni-Sârbi avea 1563 de locuitori și își trăgea numele de la faptul că aici s-au stabilit în vechime imigranți de origine slavă. La Băleni-Sârbi funcționau o biserică și o școală cu 69-75 de elevi, înființată
Comuna Băleni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301152_a_302481]
-
formată din satele Aleși-Ciocănești, Ciocănești, Crețu și Urziceanca, cu o populație totală de 2036 de locuitori ce trăiau în 435 de case. În comună funcționau o moară cu aburi, două mașini de treierat cu aburi, 3 biserici și o școală mixtă. Satul Vizurești era pe atunci reședința comunei eponime, formate din el și din satele Priseaca și Ghimpați, comună aflată în plasa Ialomița a județului Dâmbovița și având 1297 de locuitori. Aici funcționau o moară cu apă și două biserici. În
Comuna Ciocănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301159_a_302488]
-
județului Dâmbovița și avea în compunere satele Bezdead, Râmata-Costișata și Valea Leurdei, cu o populație totală de 3000 de locuitori. În comuna funcționau 3 biserici și 3 școli o școală de fete și una de băieți la Bezdead, și una mixtă la Valea Leurdei. În 1925, comuna era inclusă în plasă Pucioasa a aceluiași județ și avea în compunere satele Bezdead, Ramată și Costișata, cu 3560 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Pucioasa din regiunea Prahova și
Comuna Bezdead, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301154_a_302483]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Conțești făcea parte din plasa Ialomița a județului Dâmbovița și era formată din satele Conțeștii de Jos, Călugăreni și Heleșteu, având în total 1092 de locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă ce fusese înființată în 1858 și în care învățau 30-50 de elevi. În acea perioadă, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa și comuna Bălteni, aflată în aceeași plasă și formată din satele Bălteni, Călugăreni și Stănești, cu 844 de
Comuna Conțești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301162_a_302491]
-
Ilfov. Era alcătuită din satele Butimanu, Linia-Luceanca, Luceanca, Pășcăneanca, Sterianu de Sus, Sterianu de Mijloc și Sterianu de Jos, cu 1226 de locuitori ce trăiau în 276 de case. Comuna avea două biserici, la Butimanu și Luceanca, și o școală mixtă. Un sat cu numele Butimanu se afla și în apropiere, în județul vecin Dâmbovița, în comuna Cătunu. În 1925, comuna Butimanu-Lucianca era în plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ Ilfov, având aceeași compoziție și 1964 de locuitori. Legea administrației din 1931
Comuna Butimanu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301158_a_302487]
-
de aburi și una de apă. Comuna Pătroaia (denumită și Pietroaia) avea în compunere șapte sate: Pietroaia-Vale, Pietroaia-Deal, Baloteasca, Ciupa-Mănciulescu, Ciupa-Mavrodolu, Potlogeni-Vale și Potlogeni-Deal, cu o populație totală de 2114 locuitori. La Pătroaia funcționau cinci biserici, o mănăstire, o școală mixtă la Pătroaia din Vale cu 45 de elevi în anul școlar 1899-1900, și o altă școală mai mică, la Mănciulești, cu 17 elevi. În 1925, cele trei comune făceau parte din plasa Bogați. Comuna Crângurile avea 2005 locuitori în aceleași
Comuna Crângurile, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301164_a_302493]
-
aburi. În acea perioadă, pe teritoriul actual al comunei era organizată în aceeași plasă și comuna Bolovani, formată din satele Bolovani, Adunați, Crângași, Podul lui Petrache, Beșteloaia și Bănești, cu 1484 de locuitori. Acolo funcționau două biserici și o școală mixtă cu 40 de elevi fondată în 1862. În 1925, comuna Cornățelu se regăsea în plasa Bilciurești a aceluiași județ, având în compunere satele Cornățelu, Corni, Slobozia și Cocoș-Văleni, cu 2060 de locuitori. Comuna Bolovani făcea parte din plasa Titu a
Comuna Cornățelu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301163_a_302492]
-
și era formată doar din satul de reședință, cu 1400 de locuitori. În comună funcționa Pudrăria de la Lăcuțele (o fabrică de praf de pușcă pentru armată), un fierăstrău și trei mori de apă pe Ialomița, două biserici și o școală mixtă cu 29-45 de elevi înființată în 1872 și care funcționa în sediul primăriei. În 1925, comuna făcea parte din plasa Târgoviște și avea în compunere satele Brănești și Scarlențea, și cătunul Lăcuțele-Brănești, având în total 2976 de locuitori. În 1950
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
pe acțiuni (SĂ) 17 Societăți cu răspundere limitată (SRL) 31 Societăți în nume colectiv (SNC) 0 Organizații neguvernamentale (ONG) 1 Asociații familiale (AF) 31 Persoane fizice autorizate (PFA) 42 Denumirea activității desfășurate Număr de autorizații emise Magazin, comerț ambulant, magazin mixt, bar, terasă, consignație 28 Fabricarea produselor pentru hrană animalelor, morărit 1 Prelucrări metalice 1 Fabricarea produselor din lemn 1 Total 31 Denumirea activității desfășurate Număr de autorizații emise Magazin mixt, comerț ambulant, vânzare butelii 11 Circular pentru tăiat lemne 1
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
activității desfășurate Număr de autorizații emise Magazin, comerț ambulant, magazin mixt, bar, terasă, consignație 28 Fabricarea produselor pentru hrană animalelor, morărit 1 Prelucrări metalice 1 Fabricarea produselor din lemn 1 Total 31 Denumirea activității desfășurate Număr de autorizații emise Magazin mixt, comerț ambulant, vânzare butelii 11 Circular pentru tăiat lemne 1 Tâmplărie, dulgherie la domiciliul clientului 2 Activități de studiere a pieței, consultanță și management 1 Instructor auto 2 Tehnică dentară 1 Coafura și activități de înfrumusețare 1 Fast food 1
Comuna I.L. Caragiale, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301173_a_302502]
-
Jos, Brăteștii de Sus, Mircea Vodă și Heleșteul Domnesc, cu o populație totală de 2572 de locuitori. În acel an, satul Mircea Vodă s-a separat și a format o comună de sine stătătoare. În comuna Cazaci funcționau două școli mixte (una la Nucet și una la Cazaci), trei mori de apă, o piuă, patru biserici întreținute de enoriași și mănăstirea Nucet, întreținută de stat. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna în plasa Titu a aceluiași județ, cu satele Brăteștii de
Comuna Nucet, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301181_a_302510]
-
rurale Potlogi Rurali, Românești și Văcăreștii de Răstoacă și comuna urbană Potlogi Urbani. Comuna Potlogi Rurali era formată din satele Vlășteni și Potlogi-Rurali, cu o populație de 2482 locuitori. Aici funcționau două biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă. Potlogi Urbani era o comună urbană (oraș) în decădere, având doar 309 locuitori și 3 străzi, ea fiind locul unde se aflau ruinele palatului brâncovenesc. Comuna Românești avea în compunere doar satul de reședință cu 1500 de locuitori, o școală
Comuna Potlogi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301185_a_302514]