25,546 matches
-
Vede. În 1983 scrie prima versiune a ceea ce va deveni ulterior romanul "Atavic", sub forma unei povestiri. În 1995 debutează în "Jurnalul SF" cu povestirea "Visându-l pe Mart Senson", care-i adusese în anul precedent premiul JSF-Atlantykron. Urmează alte povestiri publicate în "Jurnalul SF", colecția "CPSF Anticipația" și "SuperNova", printre care se numără "Începutul", "Daniel", "Adevărul despre Woopy", "Mâinile lui Solomon", "Burta", "Castelul Câinilor", "Alcoolama" (în colaborare cu Ionuț Bănuță), "Îngeri și Câini" sau "Visus", multe dintre ele fiind recompensate
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
fiind recompensate cu premii la diverse concursuri, toate premiate la concursuri de gen. După o perioadă petrecută în străinătate, Surugiu a revenit în țară și a reînceput să scrie și să publice, revenind în același timp la textele mai vechi. Povestirea scrisă în 1983 a dezvoltat-o și a publicat-o prin forțe proprii în 2011 sub titlul "Imman". De-a lungul anilor a colaborat cu o serie de publicații online, cum ar fi "Gazeta SF" sau "Nautilus". În 2013 a
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
a revizuit și extins volumul "Imman", Liviu Surugiu l-a publicat în 2014 la editura Tritonic sub titlul "Atavic", care avea să îi aducă la Romcon-ul din anul următor premiul pentru cel mai bun roman. Tot în 2014 a extins povestirea "Întâlnirea", premiată la Festivalul Vladimir Colin din 1995 și a publicat-o sub titlul "Iubire și moarte pentru totdeauna". În anul următor a reunit prozele scurte scrise în perioada 1994-1995 și 2013-2015 în volumul "Rămășițele viselor", publicat la editura Tracus
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
Ialomița) pe numele său adevărat Enache Druncea, este un scriitor român. A debutat în 1982 în revista Arcadia. Activitatea sa acoperă atat zona de proză, proză biografică, poezie, povesti și basme dar și apariții in volume colective de poezie și povestiri. În egală masură activitatea sa publicistică se regasește și în articolele din ziarele și revistele vremii. În anul 2009 a fost inclus în dicționarul ”Scriitorimea Bărăganului”, autor Aurel David iar în 2011 a fost inclus în ”Istoria literaturii postdecembriste”, autor
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]
-
Atavic (2014) este un thriller religios science fiction al scriitorului român Liviu Surugiu. Prima versiune a romanul a fost scris[ ]n 1983, sub forma unei povestiri. După numeroase revizuiri, textul a ajuns la dimensiunile unei nuvele, publicate prin forțe proprii în 2011 sun titlul "Imman". În perioada care a urmat, textul a fost din nou revizuir și extins, ajungând la dimensiunile unui roman, pe care autorul
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
o cunoaște pe scriitoarea Monica Ramirez, căreia îi înmânează manuscrisul. Aceasta o recomandă editorului Bogdan Hrib. În 2012, acesta publică romanul la editura Tritonic, cu titlul "Crimă la timpul trecut". În timp ce citea un articol despre Dracula, îi vine ideea unei povestiri fantasy care se transformă rapid în roman, apoi în seria "Dincolo de moarte". Plănuite să formeze în final o tetralogie, romanele seriei au apărut la intervale scurte unul după celălalt: "Destine pierdute" (noiembrie 2013), "Jocul secretelor" (februarie 2014), "Îngeri de gheață
Adina Speteanu () [Corola-website/Science/332588_a_333917]
-
celor care nu l-au citit niciodată”. În aceeași notă, "The Guardian" apreciază că „unele elemente ale "Silozului" sunt sclipitoare [...], alte elemente nu merg prea bine”, lucru pe care îl pune pe seama faptul că romanul a pornit inițial ca o povestire.
Silozul () [Corola-website/Science/332616_a_333945]
-
ele după ediții germane. Între altele, a tradus pentru tipografia și editura „Samitca” Suferințele tânărului Werther de Goethe (1896), de asemenea a tradus pentru aceasta și pentru alte edituri cărți de Maupassant(„Pe apă”), Alexandre Dumas fiul(„Ilka și alte povestiri”), Jules Lemaître („Studii și portrete literare”), Ouida(„Doamna marchiză și alte nuvele”),Jan Neruda („Schițe și tablouri”), Dostoievski („Un roman in nouă scrisori”) , Lev Tolstoi („Nuvele și povestiri populare”), Korolenko („Nuvele siberiene”) Georg Brandes („Oameni și scrieri”), Ibsen(„Liga tinerimii
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
edituri cărți de Maupassant(„Pe apă”), Alexandre Dumas fiul(„Ilka și alte povestiri”), Jules Lemaître („Studii și portrete literare”), Ouida(„Doamna marchiză și alte nuvele”),Jan Neruda („Schițe și tablouri”), Dostoievski („Un roman in nouă scrisori”) , Lev Tolstoi („Nuvele și povestiri populare”), Korolenko („Nuvele siberiene”) Georg Brandes („Oameni și scrieri”), Ibsen(„Liga tinerimii”) , Jens Peter Jacobsen („Șase nuvele”), Björnson („Nuvele țărănești”), Bret Hart („Schițe din California”) , Aleksander Świętochowski (Din viața poporului),Jorgen Wilhelm Bergsoe („Pillone” din „Nuvele italiene”), H.S.Schmidt (Stilul
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
este oarecum deosebită, si amplu povestita în memoriile lui Marcello Morante, întitulate "Maledetta Benedetta". Tatăl natural al Elsei s-a sinucis în anul 1943. Elsa Morante a început de foarte tânără să scrie poezii și povești pentru copii, poezioare și povestiri scurte, care, începând din anul 1933 și până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, au fost treptat publicate în reviste de diferite tipuri. Dintre reviste trebuie amintite "Coriere dei piccoli", "Meridiano di Romă", "I diritti della scuola" (în care
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Război Mondial, au fost treptat publicate în reviste de diferite tipuri. Dintre reviste trebuie amintite "Coriere dei piccoli", "Meridiano di Romă", "I diritti della scuola" (în care, printre altele, a fost publicat, în 29 de ediții, între 1935 și 1936, povestirea lungă sau românul scurt, "Qualcuno bussa alla porta") și mai ales revista "Oggi" (condusă de Mario Pannunzio și Arrigo Benedetti, în care Elsa a publicat semnând și cu pseudonime masculine: cu certitudine cel de Antonio Carrera și poate, dar nu
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
de Antonio Carrera și poate, dar nu foarte sigur, cu cel de Renzo sau Lorenzo Diodati). A colaborat și cu revista "L’Eroica", condusă de Ettore Cozzani, unde a publicat între anii 1931 și 1937 patru poezii decadentiste și o povestire, "Îl bambino ebreo", recent descoperite și repropuse de cercetătorul Marco Bardini. Prima sa carte a fost tocmai o colecție de povestiri pentru tineri, "Îl gioco segreto", publicat în anul 1941 la editură Garzanti. Acesteia i-au urmat, în anul 1941
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
L’Eroica", condusă de Ettore Cozzani, unde a publicat între anii 1931 și 1937 patru poezii decadentiste și o povestire, "Îl bambino ebreo", recent descoperite și repropuse de cercetătorul Marco Bardini. Prima sa carte a fost tocmai o colecție de povestiri pentru tineri, "Îl gioco segreto", publicat în anul 1941 la editură Garzanti. Acesteia i-au urmat, în anul 1941, o carte pentru copii, intitulată " Le bellissime avventure di Cațeri dalla trecciolina", publicată la edituta Einaudi (cartea este decorată cu ilustrații
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
care fuseseră deja incluse în interiorul romanelor "Menzogna e sortilegio" și "L’isola di Arturo" și poezia "Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe Oscure" sub titlul "L’Avventura". La începutul anilor ’60 scriitoarea pregătește o a doua culegere de povestiri, publicată la editură Einaudi în 1963, "Lo sciale andaluso", în care se întâlnesc câteva din povestirile deja publicate în "Gioco segreto" și altele mai recente. În 1965 publică, după ce fusese prezentată în diferite ocazii la Torino, Milano și Romă, conferința
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
Avventura", deja publicată în 1951 în revistă "Botteghe Oscure" sub titlul "L’Avventura". La începutul anilor ’60 scriitoarea pregătește o a doua culegere de povestiri, publicată la editură Einaudi în 1963, "Lo sciale andaluso", în care se întâlnesc câteva din povestirile deja publicate în "Gioco segreto" și altele mai recente. În 1965 publică, după ce fusese prezentată în diferite ocazii la Torino, Milano și Romă, conferința Pro sau contra bombei atomice. Textul în care Elsa Morante își expune cu mare curaj și
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
de exemplu: jurnalul oniric din anul 1938 "Lettere ad Antonio", publicat chiar cu titlul "Diario" 1938, la editură Einaudi în anul 1989. În 2002 au fost strânse într-un volum îngrijit de Irene Babboni și Carlo Cecchi, "Racconti dimenticati", 14 povestiri din "Îl gioco segreto", excluse din "Lo sciale andaluso", și alte câteva povestiri răspândite prin diferite reviste, doisprăzece scurte fantezii infantile și o povestire nepublicata. Acele fantezii infantile (ajunse la un numar de cincisprăzece) au fost publicate apoi separat la
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
titlul "Diario" 1938, la editură Einaudi în anul 1989. În 2002 au fost strânse într-un volum îngrijit de Irene Babboni și Carlo Cecchi, "Racconti dimenticati", 14 povestiri din "Îl gioco segreto", excluse din "Lo sciale andaluso", și alte câteva povestiri răspândite prin diferite reviste, doisprăzece scurte fantezii infantile și o povestire nepublicata. Acele fantezii infantile (ajunse la un numar de cincisprăzece) au fost publicate apoi separat la editură Einaudi în 2013 cu numele de "Aneddotti infantili". Sunt o serie de
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
au fost strânse într-un volum îngrijit de Irene Babboni și Carlo Cecchi, "Racconti dimenticati", 14 povestiri din "Îl gioco segreto", excluse din "Lo sciale andaluso", și alte câteva povestiri răspândite prin diferite reviste, doisprăzece scurte fantezii infantile și o povestire nepublicata. Acele fantezii infantile (ajunse la un numar de cincisprăzece) au fost publicate apoi separat la editură Einaudi în 2013 cu numele de "Aneddotti infantili". Sunt o serie de povestiri para-autobiografice pe care scriitoarea le-a publicat între 1939 și
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
răspândite prin diferite reviste, doisprăzece scurte fantezii infantile și o povestire nepublicata. Acele fantezii infantile (ajunse la un numar de cincisprăzece) au fost publicate apoi separat la editură Einaudi în 2013 cu numele de "Aneddotti infantili". Sunt o serie de povestiri para-autobiografice pe care scriitoarea le-a publicat între 1939 și 1940 la rubrică "Îl giardino d’infanzie" de la revista "Oggi". În anul 2013 a aparut "L’amata", o culegere de 596 de scrisori ale Elsei Morante, îngrijita de neoptul sau
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
din "Hobb's End", dar, în mod repetat, este teleportat înapoi în centrul orașului, în fața mulțimii. După ce încearcă să intre în mulțime cu mașina are un accident și se trezește în interiorul bisericii, unde Cane îi explică că credința publicului în povestirile sale au eliberat o rasă veche de ființe monstruoase (numite anticii) care vor recupera Pământul. Cane îi dezvăluie lui Trent că este doar unul dintre personajele sale care trebuie să urmeze exact cele scrise și că dacă manuscrisul va ajunge
Creatorii de coșmaruri () [Corola-website/Science/332691_a_334020]
-
special - caracteristicile psihicului, ale minții și ale intelectului. A publicat mai multe articole legate de dezvoltarea cinematografiei științifico-fantastice. A absolvit Institutul de Medicină din Baku, proiectul de diplomă fiind "Plantele medicinale ale Azerbaidjanului". Între 1956 - 1958, Juravliova a scris cinci povestiri SF pline de lirism și optimism tineresc. Povestirea "Rapsodia stelelor" prezintă „poezia siderală” alături de tânăra astronaută Ala Vadimirovna.
Valentina Juravliova () [Corola-website/Science/332749_a_334078]
-
A publicat mai multe articole legate de dezvoltarea cinematografiei științifico-fantastice. A absolvit Institutul de Medicină din Baku, proiectul de diplomă fiind "Plantele medicinale ale Azerbaidjanului". Între 1956 - 1958, Juravliova a scris cinci povestiri SF pline de lirism și optimism tineresc. Povestirea "Rapsodia stelelor" prezintă „poezia siderală” alături de tânăra astronaută Ala Vadimirovna.
Valentina Juravliova () [Corola-website/Science/332749_a_334078]
-
sunt ei înșiși. Una dintre cele mai vechi exemple apropiate conceptului apare în Biblie, în 2 Samuel, capitolul 12, unde profetul Natan îl ceartă pe Regele David după ce acesta i-a furat nevasta unuia dintre propriii soldați, Urie, prin intermediul unui povestiri aparent fără legătură: „Într-un anumit oraș erau doi oameni, unul bogat și unul sărac. Cel bogat avea un număr mare de oi și vaci, iar cel sărac avea doar un singur miel. L-a crescut alături de el și copiii
Vălul ignoranței () [Corola-website/Science/332720_a_334049]
-
din turma sa pentru a-i pregăti de mâncare. În schimb, acesta a luat mielul celui sărac și a preparat mâncarea”. Făcând abstracție de propriul interes și de subiectivitate, David vede nedreptatea mai clar și dorește să rezolve problema cu ajutorul povestirii - din în spatele unui văl al ignoranței.
Vălul ignoranței () [Corola-website/Science/332720_a_334049]
-
este un film românesc din 1974 regizat de Dan Pița și Mircea Veroiu. În rolurile principale joacă actorii Leopoldina Bălănuță, Ernest Maftei. Scenariul, scris de Dan Pița, se bazează pe două povestiri de Ion Agârbiceanu: "Vâlva băilor" și "Lada". Filmul a fost vizionat de 1.072.318 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de
Duhul aurului () [Corola-website/Science/332793_a_334122]