26,366 matches
-
Toynbee adaugă: ,,Societățile primitive, așa cum le cunoaștem prin observație directă, pot fi asemănate cu niște oameni care zac nemișcați, toropiți în somn, pe povârnișul unui munte, deasupra unei prăpastii; civilizațiile pot fi asemănate cu tovarășii acestor adormiți, care tocmai au apucat să se ridice în picioare și să se cațăre pe stâncile de mai sus; în vreme ce noi ne putem asemui cu niște observatori care avem câmpul vizual limitat la panta pe care se află toți și care am apărut pe scenă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
salvarea comunității românești se află acolo, printre ei, alături de motivul cel mai bun al rezistenței culturale împotriva oricărei încercări de deznaționalizare. Revenind la întrebare: sunt decis să mai fac un drum în Transcarpația, cât de curând, și sper să nu apuc sfârșitul anului fără a putea inaugura acel pod pe care mi-l doresc de șase ani și fără a pune pe picioare o agenție consulară la Slatina sau un consulat general pentru uzul românilor de acolo. Sper să îmi conving
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
problemele responsabil, așa cum știe Ministerul de Interne, așa cum cred că știe Ministerul Justiției. Ce am face dacă, în ceea ce privește Ministerul Justiției, de exemplu, cazurile pe care toată lumea le vehiculează și pe care le dorește rezolvate într-un fel sau altul ar apuca să ajungă neapărat în atenția premierului sau al președintelui pentru o decizie. Am vorbi în momentul acela, pe bună dreptate, de imixtiunea politicului în actul justiției. Ce am face dacă un caz în care un agent de circulație ridică permisul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
momentul în care ți se spune vreau demisia, demisia se depune”tc "„~n momentul `n care ]i se spune vreau demisia, demisia se depune”" Marius Tucă: Bun găsit, oameni buni, la o ediție specială a emisiunii noastre! Dacă ne-am apucat de treabă duminică seara, înseamnă că se întâmplă ceva în România. L-am invitat în studioul Antenei 1, în această seară, la o ediție specială, pe domnul Mihai-Răzvan Ungureanu. Domnia sa este, aș putea spune, omul zilei astăzi, va fi omul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
fiecare situație. Elena Chiriță: Proiectul prevede faptul că de burse, de finanțări de proiecte nu pot beneficia decât cei care posedă „cunoștințe de limba română corespunzătoare”, fără a se ține seama de descendenții din familiile de români care n-au apucat, din diverse motive, să învețe limba română. N-ar fi fost mai nimerit ca de aceste facilități să se bucure oricine are de facto drept de cetățenie română, chiar dacă nu este concretizată de jure? Mihai-Răzvan Ungureanu: Dați-mi voie să
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
avem putere acumulată, și ca reprezentare, și ca putere de acțiune, pentru a ne putea dedica unui asemenea subiect, cu o parte din energiile dumneavoastră politico-diplomatice. Însă domnul deputat mai făcea o referire la o chestiune pe care nu am apucat să o discutăm și îi mulțumesc că a făcut-o, este vorba de Rusia. Președintele României, domnul Băsescu, într-un mod relativ neobișnuit față de felul în care alți președinți români sau chiar președinții regiunii s-au raportat la relația cu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
nu ar fi o decizie foarte înțeleaptă. Și are, inevitabil, dreptate. Energiile noastre trebuie să se îndrepte către ținta ianuarie 2007. Nu înseamnă că din ianuarie 2007 putem să dăm foc la... Mircea Zamfir: ...ne lăsăm de muncă și ne apucăm de orice altceva... Mihai-Răzvan Ungureanu: Avem atunci două tentații: să spargem șampania și să răsuflăm, să ne așezăm pe pat și să revenim la somnul nostru istoric, pentru care avem experiențe nenumărate, sau să începem să ne certăm pentru simplul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Europene. Reporter: Cine a fost din partea Statelor Unite? Mihai-Răzvan Ungureanu: Colin Powell, împreună cu o parte din echipa sa de la Departamentul de Stat, secretarul general al NATO... A fost un semnal foarte bun, pentru început. Deși toată lumea era grăbită și entuziastă, am apucat să vorbesc și cu viitorul prim viceprim-ministru care va răspunde de integrarea europeană, domnul Ribaciuk, care este cât se poate de dornic să vadă care sunt experiențele noastre în materie de pregătire a integrării și chestiunile tehnice ale negocierii. Există
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
aia... Mihai-Răzvan Ungureanu: În 1984, aș vrea să-mi spuneți cum se judeca acel lucru atunci. Nu spun că Mihai-Răzvan Ungureanu, în acea clipă, putea să spună: „Nu am cum să fiu membru al Tineretului Comunist”. Dumneavoastră înșivă nu ați apucat să fiți membru în UTC. Robert Turcescu: Din fericire, am avut nota mai mică la purtare în clasa a VIII-a și nu m-au făcut utecist. Eram pe bandă rulantă, oricum. Mihai-Răzvan Ungureanu: Erați pe bandă rulantă. Robert Turcescu
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
dintr-un om, ceea ce rămâne este îngrozitor de coborât și lipsit de sens". Astfel că o verificare a propriei imagini prin prisma jurnalului obligă la evitarea eventualelor "pasiuni josnice sau a unei rătăciri nedemne de spiritul" nobil al scriitorului: "m-am apucat și mi-am citit propriul meu jurnal. Ajungând la concluzia că cenzura mea artistică n-a funcționat îndeajuns în timp ce îmi etalam suferințele din boală și suferințele din amor, n-am mai simțit poftă să-l continui" (p. 53). Autorul își
Beneficiile nevrozei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12518_a_13843]
-
Năstase părea a-l fi prins curentul la Cornu, așa că i-a cam lăsat scrâșnind singuri, sau să-și dea demisia in corpore barosano "pe motive de frustrare - cum a fost la Vânju Mare... -Vezi-vezi, l-am atenționat, că o apucăm pe calea lirismelor și dăm de domnul senator Adrian Păunescu candidând candid pentru ținutul Hunedoarei, pe baza principiului că oricât ar fi pâinea de rea, tot mai bună-i în casa socrilor de la Certej-Săcărâmb... -Nu găsesc rima aici, zice cu
Voie bună și alegeri în P.S.D. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12525_a_13850]
-
Marina Constantinescu Cum ajungi în Cumpătu-Sinaia, urci puțin și, la prima bifurcație, apuci drumul la stînga. Mergi o aruncătură de băț, apoi cobori, lin, tot spre stînga și, deja o zărești printre arborii umbroși: vila , casa lui George Enescu. Cu proporții dumnezeiești, solemnă, izbitor de imaculată de la albul varului, îndulcită de liniile curbe
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
curați. Cetățenii indignați n-au fost, însă, decât cavaleria ușoară. Ei aveau menirea să creeze perdeaua de fum, să ridice adrenalina în populație și să pregătească atacul de mortiere. Conform unor obiceiuri adânc înrădăcinate, pesedeii au acționat fulgerător: până să apuce Băsescu să dea prima amendă, hotărârea consiliului primăriei generale era atacată în contencios! Probabil că va trebui să răsfoim analele infamiei pentru a descoperi o porcărie similară: adică un partid care lansează îndemnul la nesupunere igienică! Dincolo de grosolănia, de mizeria
Îndemn la nesupunere igienică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12528_a_13853]
-
de culoarea cînepei, iuți ca ale unui scamator, zburară în grabă pe deasupra mesei; trase spre ea farfurioara cu model de flori și o ținu atît de strîns la piept că pliurile bluzei o acoperiră aproape în întregime. - Ce v-a apucat? Că n-o fi sfîntă, pipa asta! - A fost a lui, spuse servitoarea. El a pus-o acolo, așa cum i-acu-, fix două ore înainte să-și dea duhu-. O să mă crezi nebună, donșoară Phémie, da- de atunci n-am îndrăznit
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
Eu sînt- - Care eu? - Eu, noul paroh din Mégčre. Cum era scundă, fu nevoită să se înalțe pe vîrful picioarelor, pentru a-și zări în josul peretelui, întîia dată, stăpînul. - Așteptați numai o clipă, părinte paroh, zise ea. Mă cobor numaidecît. Apucă însă mai întîi lampa și, aplecîndu-se din nou, o ridică deasupra capului. Imaginea avu darul să o liniștească pe loc. Chipul se contura foarte clar, în bătaia plină a luminii, și nu se putu abține să nu izbucnească în rîs
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
mașina își opri motorul, se repeziră carencotro să-și încarce agoniseală în caroserie. ― Stați așa! îi opri șoferul. Oamenii se opriră nedumeriți. Lașară jos obiectele apucate, așteptând. Nu se puteau încărca fără rânduiala. Se urcară calmi asezandu-se pe unde apucară. Unii în cabina alții în caroserie. ― Stați o clipă! Strigă din spatele cabinei un barbat ce părea a fi capul familiei. Coborî peste obloane cu gesturi obosite. Merse în fundul curții. Din cușcă vopsita cu verde, câinele îi ieși în întâmpinare gudurandu
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
la geam furios. Nu văzuse lumină, dar îl sculase lătraturile câinilor. Mai zări vecinii de la parter deschizând fereastră și mai zări și un câine strecurandu-se în blocul lor. ― Doamne, o să ne atace câinii, zise el făcându și cruce. Abia apucă să-și termine semnul crucii când pe trotuar zări trecând ceva sclipitor. Vehicul nu părea a fi pentru că nu făcea nici un zgomot. Doar o lucire stranie în noapte, doar atât. Rămase cu privirile ațintite în întuneric așteptând. Deodată, niște irizări
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
să citim, astfel, împreună până când, la un moment dat, mi-a adus acasă o cărticică și mi-a spus că nimeni din cartier nu știe poveștile din ea. Era un volumaș din Povești nemuritoare., niște legende orientale. Atunci m-am apucat serios de citit. Singur. Dar prima carte adevărată pe care am citit-o a fost Singur pe lume de Hector Malot. Și de aici a început, de fapt, totul. Am citit-o într-o după-amiază de sâmbătă, era primăvară, în timp ce
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
pe ce "mîini" intră și pe ce pix, creion, stil-stilou, computer. Era îngrozitor de cald afară, canicula aceea interminabilă și scîrboasă. într-o după-amiază fierbinte, reușind să nu se topească în asfalt, a ajuns la mine tînăra cu pricina. Pînă să apuce să mă întrebe ceva, am bombardat-o eu. O mie și una de întrebări. Nu-i cunoșteam numele și bănuiam că nu are legături prea mari cu teatrul sau cu filmul. Am privit-o. Dincolo de timiditate și modestie, am descoperit
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
extindă puterea asupra naturii, a fost luată, pur și simplu, de valul capriciului, de lipsa de măsură atît de caracteristică sufletului feminin. Și cum se tot plimba de la un capăt la altul al grădinii, cu pașii ei mărunți, uneori o apuca mirarea, alteori o cuprindea frisonul la vederea acestei miraculoase opulențe. Dar, trecînd peste mirare, trecînd peste teamă, ceea ce simțea tot mai mult era rușine, asta pînă cînd o speriară niște vorbe umile. Făcînd o plecăciune, sluga arătă spre răzoarele de
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
să-i scape... Și cu toate pilulele astea, pe Jenia o neliniștește la culme răspunderea pe care și-a luat-o. Își dă seama că trebuie să întreprindă ceva până nu se declanșează scandalul, dar nu știe de unde s-o apuce. În cele din urmă ajunge la concluzia că singurul lucru pe care-l poate face în treaba asta care a luat o asemenea întorsătură este să vorbească cu pictorul, dracu' să-l ia și pe ăsta! Iar regizorul o sună
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
și-a mișcat cotul, ceașca a zburat de pe masă și s-a spart cu zgomot pe podea. S-a aplecat sub masă fără să se scoale, a întins mâna ca să adune cioburile și a aranjat înaintea lui grămăjoara. S-a apucat să aleagă cioburile albe de porțelan de la ceașca spartă ca și cum le-ar fi potrivit ca să le lipească la loc... Și-a ridicat pe urmă capul. Nu, totuși e un bărbat frumos. Sprâncenele îi sunt așa de arcuite, ochii bat în
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
pentru tine e important să te dai mare și să mă păcălești cu istoria asta care n-a existat. Ai în fața ta totul, o să ai parte în viitor și de iubire, și de sex, și de pictor... Jenia n-a apucat să-și termine discursul pregătit din timp. Lialka se afla deja în vestibul. N-a scos un cuvânt, și-a înșfăcat geanta și dusă a fost pentru mulți ani... Dar Jeniei numai de asta nu-i ardea. Iarna cufundată-n
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
televizorului desfătându-ne sufletul cu demnitari ambalați în înțelepciuni făcându-i pe ,deștepții" antici să se răsucească în morminte de invidie... ...Deci, a trecut vara, am intrat în toamnă și vom sta în fața televizoarelor pregătiți să culegem - care vom mai apuca - rodul bogat al promisiunilor demnitarilor, rumenite la înfocatele luări de cuvânt parlamentare, și al ordonanțelor mereu insuficient de draconice pentru a stoarce ultima mijire de vlagă a contribuabilului și pentru a-i transforma buzunarul într-o pustietate deplină. Și, pentru că
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
ș.a.m.d., legată, prin fire și firicele, de felul suprarealist, ŕ la Gellu Naum, de ,transhumanță": , Într-o bună zi oile au murit/ În transhumanța lui solitară/ bunicul a lăsat să-i crească niște mustăți lungi/și s-a apucat să mîne o turmă de pietre/ Apoi bunicul a murit și el/mustățile i-au crescut și mai lungi/pietrele au intrat în pămînt/și au început să-i roadă mustățile."
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]