25,546 matches
-
a trăit o vreme în Marea Britanie alături de soția și fiul său, a revenit în Winnipeg. Erikson are pregătire în antropologie și arheologie și a absolvit Iowa Writers' Workshop. Pentru teza de la Iowa Writers' Workshop, Erikson a scris un ciclu de povestiri intitulat "A Ruin of Feathers", în care personajul principal era un arheolog din America Centrală. Ulterior, el a primit o subvenție pentru a termina opera, care a fost publicată de către o mică editură canadiană, numită TSAR. Următoarea sa operă a câștigat
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
editură canadiană, numită TSAR. Următoarea sa operă a câștigat concursul Anvil Press International 3-Day Novel, căruia i-a cedat drepturile asupra ei - greșeală pe care a atribuit-o lipsei de exepriență. A treia carte, conținând o nuvelă și mai multe povestiri, a apărut tot la TSAR sub titlul "Revolvo and other Canadian Tales". După ce s-a mutat în Anglia, Erikson a vândut editurii Hodder and Stoughton ceea ce considera a fi „primul roman adevărat” — "This River Awakens", scris pe vremea când încă
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
nu era aplicată la toate versiunile lingvistice ale Google News. În martie 2005, Agenția France-Presse (AFP) a dat în judecată Google pentru 17.5 dolari, susținând că Google News a încălcat drepturile sale de autor, deoarece "Google include fotografiile AFP-lui, povestiri și titluri de știri pe Google News fără permisiunea Agenției France Presse". Aceasta a susținut, de asemenea, că Google a ignorat un ordin de încetare, deși Google contrazice, că ar exista proceduri opt-out pentru a urma dorința AFP, dar nu
Google News () [Corola-website/Science/332893_a_334222]
-
News a început să ofere conținuturi indexate din ziare scanate. La 1 decembrie 2009, Google a anunțat schimbări în programul lor "primul clic gratuit". Ca un site de colector-prezentator de știri, Google utilizează software-ul propriu pentru a determina care povestiri/cazuri să fie urmărite, pentru a fi arătate on-line de la sursele de știri. Lista actuală de surse nu este cunoscută în afara Google-lui. O informație dată la Google, este faptul că, Google News urmărește mai mult de 4500 de site-uri
Google News () [Corola-website/Science/332893_a_334222]
-
neagră a tatălui și Sângele negru al copilului, si au fost anunțate la aceeasi editură pentru anul 2015, respectiv 2016). Românul a atras foarte repede atenția datorită stilului narativ care combină o mare varietate de tehnici, și folosește preponderent tehnică povestirii în râma. Povestea se concentrează pe aventurile unei tinere femei de 23 ani aflată într-o perioadă dificilă a existenței sale. Românul de deschide în mijlocul unei propoziții (primul cuvânt este ”și”), pentru a sugera că începe mai degrabă undeva mai
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
pe dialog. De multe ori, gândurile personajelor se continuă în cuvinte, sau in narațiunea propriu-zisă, ori invers. Această tehnică șterge limitele tradiționale pe care majoritatea romanelor le au, și extinde accesul cititorului în lumea descrisă în român. De asemenea, tehnica povestirii în râma este folosită în mod proeminent, în primă și a treia parte a românului. De fapt, multe dintre personajele blondei scriu la rândul lor povești, ceea ce determină râma să se adâncească cu un nivel suplimentar (ex: povestrea scrisă de
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
început să scrie românul în toamna anului 2009, imediat după terminarea facultății. Ceea ce trebuia să fie doar o nuvelă despre o relație distrusă de neincredere s-a transformat în scurt timp în primul român al autorului. Leucuța a sesizat potențialul povestirii, si pe parcursul anului 2010 a lucrat la el intensiv. Românul a primit critici pozitive și a devenit în scurt timp unul dintre cele mai bine vândute române ale editurii Adenium. Ramona Iacobuțe, redactor șef al revistei literare on-line Ceașcă de
Laptele Negru al Mamei () [Corola-website/Science/332951_a_334280]
-
un grup strâns legat de frați spirituali pe care Junaid îi desemnează prin expresii ca „aleșii credincioșilor” sau „cei puri”. Aceștia au jucat un rol important în comunitatea credincioșilor...” . Intransigența lui Junaid era cunoscută și este exprimată și de următoarea povestire: Un om care tocmai s-a întors din pelerinaj a venit la Junaid. Acesta l-a întrebat: „Din momentul când ai plecat pentru prima dată de acasă în călătorie, te-ai îndepărtat și de toate păcatele?” “Nu” a răspuns el
Junaid Baghdadi () [Corola-website/Science/333595_a_334924]
-
nașterea profetului era marcată prin aprinderea unor candele în minaretele moscheilor, de unde și denumirea de “kandil gecesi” (noaptea candelei). Mawlid este celebrat în majoritatea țărilor islamice, cu excepția Arabiei Saudite. Cu această ocazie se realizează acte de caritate, iar copii spun povestiri despre viața Profetului Muhammad. În Pakistan, Mawlid Al-Nabawi este marcat prin arborarea steagului național pe toate clădirile publice, și prin 31 de salve de tun trase în Islamabad, capitala statului. În Turcia, musulmanii celebrează nașterea lui Muhammad, ținând post în
Mawlid - Nașterea Profetului () [Corola-website/Science/333604_a_334933]
-
crearea lumii. Textele din piramide, decorațiunile și scrierile de pe pereții mormintelor, datând de pe vremea Vechiului Regat (2780 - 2250 î.Hr.) au dat majoritatea informațiilor despre primele mituri ale creației Egiptului. Aceste mituri formează, de asemenea, primele colecții religioase din lume. Diferite povestiri despre creație au fost asociate fiecare cu un cult al unul zeu particular în unul din marile orașe ale Egiptului: Hermopolis, Heliopolis, Memphis și Teba. Într-o anumită măsură aceste mituri reprezintă teologii concurente, dar de asemenea reprezintă și diferite
Miturile creării Egiptului Antic () [Corola-website/Science/333644_a_334973]
-
רי ניסן גְנֶסִין: rusă: Ури Нисан Гнесин; 29 octombrie 1879, Starodub, Imperiul Rus - 6 martie 1913, Varșovia, Polonia) a fost un scriitor evreu ruso-polonez de limba ebraică, care s-a distins mai ales prin povestiri și nuvele. În afară de aceasta a scris și poezii, critică literară și a tradus în ebraică din literatura universală. s-a născut în 1879 în Imperiul Rus, la Starodub, în gubernia Cernigov din sud-vestul Rusiei (în zilele noastre în raionul Briansk
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
fiul Uri Nissan, în amintirea acestuia. Brenner și Gnessin au redactat la vremea respectivă, gazeta ieșivei „Hakof” („Maimuța”), în care au publicat scrieri originale. Primul articol al lui Gnessin a apărut în revista „Hamelitz”. El a mai publicat traduceri și povestiri în ziarele ebraice contemporane - „Hatzfira” (unde,de la vârsta de 18 ani, a devenit redactor, la recomandarea lui Nahum Sokolov), „Hador”,„Hazman”, „Reshafim” ,„Sifrut”, precum și în gazeta lui Itzhak Frenhof „Sefer Shaashuyim”. Prima sa carte - „Tzileley Hahaim:Sipurim vetziurim” (Umbrele vieții
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
în ziarele ebraice contemporane - „Hatzfira” (unde,de la vârsta de 18 ani, a devenit redactor, la recomandarea lui Nahum Sokolov), „Hador”,„Hazman”, „Reshafim” ,„Sifrut”, precum și în gazeta lui Itzhak Frenhof „Sefer Shaashuyim”. Prima sa carte - „Tzileley Hahaim:Sipurim vetziurim” (Umbrele vieții:povestiri și schițe) a apărut în 1904 în editura „Tushiya” („Istețime”) din Varșovia. În acea perioadă a peregrinat prin mai multe orașe:Varșovia, Ekaterinoslav, Wilno și Kiev. În 1906 Gnessin a înființat împreună cu Shimon Bychovski editura „Nisionot” („Încercări”). În 1907 Gnessin
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
ales asupra lui S. Izhar. Inovațiile stilistice ale lui Gnessin în genul fluxului de conștiință sunt remarcabile și din perspectiva literaturii universale. Gnessin a scris si articole de critica literară, a tradus în ebraică versuri de Baudelaire, de asemenea din povestirile lui Cehov, Heine și ale altora. Pe internet, pe portalul Ben Yehuda:
Uri Nissan Gnessin () [Corola-website/Science/333656_a_334985]
-
editura Palimpsest 2011 - "Frați de Cruce", nominalizare la Gala Uniter pentru cea mai bună piesă a anului 2010 - "Cinci rendez-vous-uri mortale", texte care au stat la baza spectacolului cu același nume, mențiune la Festivalul de Comedie, concursul de comedie 2006 - "Povestiri despre celălalt", volum de proză, editura Curtea Veche, București 2007 - premiul anual pentru literatură al Revistei facultății de filozofie "Luni" Diverse studii de specialitate în reviste de profil. Formație Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, promoția 1994
Liviu Lucaci () [Corola-website/Science/333677_a_335006]
-
2007) și "Yellow Blue Tibia" (în 2010). În 2012 a publicat "Jack-din-Sticlă", roman pentru care a primit în 2013 premiile British Science Fiction Association și John W. Campbell și o nominalizare la secțiunea Red Tentacle (roman) a premiului Kitschies (2012). Povestirea "Tollund" a fost nominalizată în 2014 la premiul Sidewise. În afara de SF, a scris și volume de critică, precum și o serie de parodii după cărți și filme celebre, cum ar fi "Hobbitul", "Silmarillion", "Codul lui Da Vinci", "Matrix", "Războiul stelelor
Adam Roberts () [Corola-website/Science/333710_a_335039]
-
al doilea despre derviși, al treilea despre cumpătare, al patrulea despre foloasele tăcerii, al cincilea despre dragoste și tinerețe, al șaselea despre bătrânețe, al șaptelea despre educație și al optulea despre comportarea în societate. ” , "Grădina florilor" este o suită de povestiri în proză, întrerupte din loc în loc de părți în versuri, în care poetul notează aforisme, sfaturi practice sau precepte morale, precum și considerații critice asupra oamenilor și stărilor de lucruri din timpul său: "Unul huzurește, celălalt grijă poartă;" Unul e ferice, altu-i
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
numită "Great White Way", atrage în fiecare an milioabe de turiști din lumea întreagă. Mulți actori și cântăreți speră să se producă pe Broadway și consideră această ocazie drept o încununare a carierei lor. S-au scris, de altfel, multe povestiri și cântece pe tema mitului Broadway. Acest loc servește în așa măsură drept referință încât teatrele din New York (situate sau nu în cartierul respectiv) sunt clasate „Broadway”, „Off-Broadway” sau „Off-Off-Broadway”, potrivit capacității lor și calității care le este recunoscută. Teatrul
Broadway (stradă) () [Corola-website/Science/333770_a_335099]
-
2: Angel of Death") este un film de groază britanic și canadian din 2014 regizat de Tom Harper. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Phoebe Fox, Jeremy Irvine și Helen McCrory. Scenariul este scris de Jon Croker după o povestire de Susan Hill. Este o continuare a filmului " Femeia în negru" din 2012. Evacuați din Londra în timpul bombardamentelor din al doilea război mondial, un grup de opt studenți, condus de directorul John Hogg și de Eva Parkins, o profesoară tânără
Femeia în Negru 2: Îngerul Morții () [Corola-website/Science/333793_a_335122]
-
Șoimii este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în anul 1904 de către Institutul de Arte Grafice Minerva din București. În același an Sadoveanu a mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. O primă variantă a romanului a fost scrisă în 1901 și publicată inițial în 1902 în foileton sub titlul "Frații Potcoavă", suferind
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Șoimii este un roman istoric scris de Mihail Sadoveanu și publicat pentru prima oară în volum în anul 1904 de către Institutul de Arte Grafice Minerva din București. În același an Sadoveanu a mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. O primă variantă a romanului a fost scrisă în 1901 și publicată inițial în 1902 în foileton sub titlul "Frații Potcoavă", suferind ulterior mai multe
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
-i așa că miroase a romantism? Lucruri care s-au întâmplat la 1570... Ciudat. Și eu am crezut că-i romantic; dar Beldiceanu zice că nu-i romantic. Vorbă! Tocmai romantic n-o fi el, că oamenii care se învârt în povestire nu-s nici de carton, nu-s nici zmei, nici eroi care au câte o bătălie în fiecare zi - înțelegi. Prăpăstii niciodată n-o să pot scrie. Îs oamenii ca toți oamenii, numai cu patimi mai mari și cu caractere mai
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
de un romantism politic în spirit sămănătorist. Prima apariție a romanului în volum a avut loc în august 1904, fiind editat de Institutul de Arte Grafice Minerva din București, care i-a publicat și celelalte trei volume din același an: "Povestiri" (iulie 1904), "Dureri înăbușite" (septembrie 1904) și "Crâșma lui Moș Precu" (apărut în noiembrie 1904, dar antedatat pe copertă 1905). Volumul avea 304 pagini. Onorariul autorului pentru romanul "Șoimii" a fost de 100 de lei, o sumă mică oferită de
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
deja o a doua ediție, autorul primind o gratificație de 300 de lei pentru realizarea corecturilor. Istoricul Nicolae Iorga a scris că anul 1904 „s-ar putea numi anul lui Sadoveanu”. Apariția romanului "Șoimii" și a celor trei volume de povestiri au trezit interesul și altor oameni de cultură români precum George Coșbuc, Titu Maiorescu, Ioan Kalinderu și regina poetă Carmen Sylva. Oamenii de cultură Nicolae Iorga, Gheorghe Bogdan-Duică și Sextil Pușcariu s-au exprimat elogios, prezicând că Sadoveanu va fi
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
Iorga, Gheorghe Bogdan-Duică și Sextil Pușcariu s-au exprimat elogios, prezicând că Sadoveanu va fi un mare povestitor al românilor. În urma rapoartelor favorabile semnate de Titu Maiorescu și Ion Bianu, Mihail Sadoveanu a primit Premiul Academiei Române în 1906 pentru volumele "Povestiri" și "Șoimii". Edițiile ulterioare ale romanului au inclus modificări operate de scriitor, care a dorit „să revie asupra unor inadvertențe și repetiții supărătoare de cuvinte datorite stângăciei scriitorului învățăcel de pe acele vremuri” (după cum s-a exprimat Profira Sadoveanu în cuvântul
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]