25,868 matches
-
încredere. Că s] revenim la exemplul nostru, dac] este o convingere universal] c] într-o societate soțiile se cuvine s]-si asculte soții, atunci cazul feminiștilor este scos din joc; dar dac] ar exista o societate, așa cum ar putea ap]rea una, în care s] existe convingerea universal] c] soțiile nu au o asemenea datorie, atunci și cazul antifeminiștilor ar fi scos din joc. Relativismul este din nou rezultatul. Un tip suplimentar de descriptivism poate fi menționat aici, si anume subiectivismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum (prin ce proces rațional) se poate ajunge la o judecat] moral] prescriptiv] pe baza faptelor date. Este acest lucru posibil pentru prescriptiviști, care cred c] judec]țile morale sunt prescripții, si astfel, mai mult decat faptice? Nu va p]rea posibil pentru cei care cred c] numai faptele pot fi descoperite prin rațiune; dar aceasta este o greșeal], dup] cum am v]zut. Kant, care a înțeles c] este o greșeal], ofer] câteva sfaturi despre cum trebuie procedat. El afirm
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
credeau) și c] persoanele care nu sunt gata s] fac] acest lucru nu sunt în totalitate la Etapa 6. Aceasta ar sugera cu sigurant] c] în acest moment curajul are un rol mai important în dezvoltarea moral]. S-ar p]rea c] în avansarea de la Etapa 5 la 6 dou] lucruri sunt la fel de importante: dezvoltarea abilit]ților cognitive indispensabile și achiziționarea unei anumite structuri motivaționale de a avea curajul propriilor convingeri, chiar și atunci când propria viat] e în joc. Și dup
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
independent de conținut. Cel]lalt este c] dezvoltarea moral] și cea cognitiv] nu sunt atât de paralele și de izomorfe pe cât ar vrea s] cread] Kohlberg (1983, p. 136). Dac] lu]m exemplul Germaniei naziste că indiciu, s-ar p]rea c] oamenii pot fi la Etapa 4 din punct de vedere cognitiv, si in acelasi timp ființe umane pe deplin rele. Și Kohlberg a trebuit s] susțin] c] oamenii din Germania nazist], cu toate abilit]țile lor cognitive, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar vrea s] cread] Kohlberg (1983, p. 136). Dac] lu]m exemplul Germaniei naziste că indiciu, s-ar p]rea c] oamenii pot fi la Etapa 4 din punct de vedere cognitiv, si in acelasi timp ființe umane pe deplin rele. Și Kohlberg a trebuit s] susțin] c] oamenii din Germania nazist], cu toate abilit]țile lor cognitive, nu sunt mai sus de Etapa 4, deoarece el pretinde c], din Etapă 5, individul recunoaște viață și libertatea că valori nenegociabile la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Cineva ar fi tentat s] considere ideologia nazist] o precursoare a unei mai bune atitudini și gândiri morale. Ideea aici este c], dac] trecerea la o etap] superioar] constituie o form] de îmbun]ț]țire moral], atunci s-ar p]rea c] nu orice poate servi drept piatr] de încercare pentru o asemenea îmbun]ț]țire. Dac] dobândirea cinstei este un exemplu de îmbun]ț]țire moral], nu se contribuie la acest scop prin înv]tarea indivizilor cum s] se eschiveze
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aflat în Etapa 4, care adopt] idealurile egalit]ții, cât și un membru al celui de-al Treilea Reich din Etapă 4, care adopt] idealurile ideologiei naziste fac același progres pe calea dezvolt]rii morale. În general, s-ar p]rea c] nu poate exista dezvoltare moral] în absența unui conținut substanțial despre bine și r]u. Pare destul de adev]rât c] dezvoltarea moral] cere o cantitate semnificativ] de identificare cu ceilalți. Totuși, acest lucru nu este suficient - chiar inc] de la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contracara manierele nepotrivite ale orașului, considerând c] femeile puteau s] devin] virtuoase numai în calitate de soții și mame. Dar virtutea lor se bazeaz], de asemenea, pe dependența și pe supunerea din cadrul mariajului; dup] Rousseau, o femeie independent] sau una care urm]rea scopuri ce nu ținteau bun]starea familiei sale era o femeie care își pierdea acele calit]ți pentru care era stimat] și dorit]. Mai ales noțiunea de virtute diferențiat] pe genuri a lui Rousseau a fost atacat] de Mary Wollstonecraft
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
masculin și a felului în care femeile însele au fost „colonizate” de dominația masculin] și de brutalitate. Iar în contrast cu acest dezastru, întâlnim în lucrarea lui Daly o viziune a psihicului feminin incoruptibil care se poate ridica la fel ca pas]rea phoenix din cenușă culturii dominate de b]rbați pentru a salva lumea. Nu toate versiunile esențialismului sunt la fel de extremiste sau str]lucitoare că și cea a lui Daly; dar nu este neobișnuit (la unii susțin]tori ai mișc]rii p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]tre scopul abstract al producției și al profitului și c]tre urm]rirea interesului personal. Conceptul de „piaț]” exclude comportamentul altruist sau ideea potrivit c]reia bun]starea altuia este ținta activit]ții personale. Morală care ar putea p]rea cea mai potrivit] pentru piaț] este aceea a utilitarismului, care, în formele sale clasice, a propus o concepție a fericirii ca fiind distinct] fâț] de diferitele activit]ți care duceau la această, dintr-o rațiune instrumental] și dintr-o individualitate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] morală nu este decât un epifenomen al laturii noastre biologice, am înceta s] mai credem în ea și nu ne-am mai ghida dup] regulile ei. De aceea, chiar forțele puternice care ne fac s] cooper]m ar disp]rea. Din p]câte, din punct de vedere biologic, deși unii dintre noi ar beneficia de un câștig imediat, majoritatea am avea de pierdut. Astfel, este important nu doar că biologia s] stabileasc], ci și s] mențin] credințe morale și s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cele contingențe (1974). Adev]rurile morale necesare sunt înțelese că adev]ruri morale care nu pot fi decât adev]rate, sunt adev]rate (în consecinț], posibile) în orice fel de împrejur]ri, indiferent de situațiile care ar putea ap]rea. Acestea ar include principii generale de conduit], cum ar fi respectarea promisiunilor (în condiții rezonabile). Adev]rurile morale contingențe sunt cele care sunt adev]rate în împrejur]ri reale deosebite. De exemplu, dac] i-am promis vecinului meu s] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre anumite societ]ți aflate în declin sau autodistrugere.) Mai mult, în interiorul fiec]rei tradiții pot fi observate aceleași curente oscilatoare: exist] perioade în care accentul este pus pe îndeplinirea datoriilor, a obligațiilor sau a rolurilor convenționale; apoi vă ap]rea un mare reformator, susținând c] ne-am afundat într-atât în obedienta fâț] de reguli, atât de convenționali în modurile noastre de a gândi și de a acționa, încât am uitat valorile superioare prin care trebuie justificate înseși convențiile morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avortul și toate celelalte chestiuni acoperite în aceast] parte a c]rții? Eu îmbr]țișez o viziune mult mai pozitiv] asupra realiz]rilor eticii aplicate; o viziune care recunoaște c] putem conveni asupra unor standarde ale rațion]rii bune sau rele în etic], ca și în alte zone ale vietii intelectuale. Consider c] eseurile din partea a cincea sprijin] aceast] viziune. Cu toate acestea, abia citind partea a șasea despre natura eticii am fost cel mai izbit de gradul neașteptat în care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oricât de largă ar fi sfera acesteia și aceasta pentru că diferențierea progresivă se fixează în "diferențe" active, un fel de atribute, încât diferențele pe care le arată indivizii în ceea ce privește, să zicem, actul de a mânca se pot fixa în diferențe "rele" (lăcomia, de pildă: cutare ins e lacom, altul e frugal până la asceză) sau în diferențe bune (faptul de a mânca divers a dat naștere artei culinare și instituției bucătăriei, până la bucătăriile naționale). În acest demers al său, Horațiu se întâlnește
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
optimism / pesimism situațional și dispozițional, cel din urmă fiind tributar moștenirii genetice. Optimismul situațional se referă la așteptările pe care un individ le proiectează într-un anumit context, vizavi de faptul că se vor petrece lucruri mai degrabă bune decât rele. Optimismul dispozițional se referă la așteptările generalizate, decontextualizate, că lucrurile vor fi mai degrabă bune decât rele; pesimismul dispozițional se referă la tendința de a aștepta lucruri negative de la viitor (Taylor, 1999). Pentru Krastev et al. (2003:4 ), optimismul și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
așteptările pe care un individ le proiectează într-un anumit context, vizavi de faptul că se vor petrece lucruri mai degrabă bune decât rele. Optimismul dispozițional se referă la așteptările generalizate, decontextualizate, că lucrurile vor fi mai degrabă bune decât rele; pesimismul dispozițional se referă la tendința de a aștepta lucruri negative de la viitor (Taylor, 1999). Pentru Krastev et al. (2003:4 ), optimismul și pesimismul sociale sunt definite ca "așteptări pozitive respectiv negative pe care le are un individ despre propriul
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
două secvențe din lunga dezbatere de la Uniune. După ce tînărul pictor, aflat pe drumul de costișă al decadentismului, recunoaște, imprudentul de el, că da, "mă înrăiesc zi de zi", apărîndu-și, probabil, statutul de om care creează, deci duce o luptă crîncenă, rea, cu propriile-i himere, deci după ce pictorului îi scapă porumbelul din gură, sare ars Perahim și-l întreabă ofuscat: contra cui (te-nrăiești n.n.)? Contra muncitorilor? Contra statului care construiește o lume nouă? Să fi fost în locul lui Piliuță, ce-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Copou, din Frumoasa. Cîini. Ce mai, Ulița Mare! Totul subt bronzul pururi înțelegător al primarului de altădată, voltaireanul Pogor. Madame de Staël, pe la 1800: " Nimic nu este mai ciudat decît soldații germani. Se tem de oboseală și de vremea rea, ca și cum ar fi cu toții negustori sau literați. La ei este mai sigur că un general care pierde o bătălie va obține iertare, decît că unul care va învinge va fi aplaudat". Cele două războaie mondiale au cam răsturnat subtila constatare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
notă a luptei de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vor. Întrebările lor (retorice) își găsesc împlinirea în oratoria ireproșabilă a telecompanionilor. Corpolentul atinge momentul de vîrf cînd se oprește la cazul (nedreptățit) al bardului (corpolent și el), fost sorcovar ceaușist, picat, vai, în dizgrația prezentului, și asta pentru că... pentru că... răii, revizioniștii literaturii amestecă, eroare! oroare! poeticul cu politicul. Înduioșător moment. Apogeul persuasiv al celuilalt invitat: omul cu pensula mereu în mînă vrea să ne frăgezească în legătură, nu cu pictura (chestiune de bun simț), ci cu sculptura: de ce, dom'le
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne dădeam seama că personajul venind (via Occident) dintr-o Românie eternă, vorbea (mde, cu accent) simplu și limpede despre soluțiile care ar fi putut, destul de repede, să readucă țara la normalitate. Zîmbetul lui Rațiu, atunci cînd întîlnea obtuzitatea și reaua credință a emanaților, exploda din cînd în cînd în rîs gîlgîitor. Era rîsul celui care, cunoscînd atît de bine cum se poate ajunge rapid la bunăstare, distingea foarte clar albul de negru. Cum bulinele din șocantul său papion. Duplicitatea bolșevică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zile împotriva președintelui Constantinescu. Chiar și acum, după ce omul acesta, care a modificat esențial imaginea României în ochii lumii și, din motive oricum dramatice, s-a retras. E ca și cum marea poetă de altădată s-ar fi îmbolnăvit brusc de ceva rău și incurabil. Nemaiputîndu-se desprinde de sindromul maniacal-depresiv ce-o macină. Păcat. Și pentru că veni vorba. Un alt posedat de propriile-i himere, briantul Mircea Mihăieș, în aceeași Românie literară, săptămînă de săptămînă, de patru ani mari și lați, vituperează tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tun și fă-te de sine stătător"." Și cîte din astea n-am mai auzit în Dorohoiul, vai, mult prea îndepărtatei adolescențe! Pețitorul apără fata propusă de el de criticile tînărului: Soacra nu-mi place, spune acesta, este o persoană rea și proastă. Doar nu vă căsătoriți cu soacra, o vreți pe fiică. Da, dar nu mai este tînără și frumoasă. Nu cotează; dacă nu este tînără și frumoasă, vă va fi cu atît mai credincioasă. Nici bani nu sînt. Cine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Numai că obidiții din pămînturi, bordeienii veșnici au trecut în nemurire prin condeiul... unui mare înstărit. Urcați-vă, o clipă, în campanila lui conu' Mihai de la Copou și veți avea la picioare ca și stăpînul ei lumea cu bune și rele, înavuțiții și sărăntocii veacurilor. Acestora din urmă, impasibilul boier le-a acordat harul milei sale. Fără urmări. Poate, doar cu cinism alăturîndu-se indivizilor care au acaparat țara în trena tancurilor rusești și crezînd cine știe! în sosirea izbăvirii pentru obidiții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]