25,164 matches
-
libretul în limba franceză (de Pierre Louis Moline), avînd premiera la Paris, în 1774. De astă dată, rolul miticului cîntăreț era încredințat vocii de tenor (contratenor). După aproape un veac, în 1859, compozitorul francez Hector Berlioz realizează o a treia versiune a operei, din contopirea celor mai valoroase părți și elemente ale versiunilor precedente. Rolul Orfeu este aici interpretat de voce de contralto. Premiera versiunii lui Berlioz a avut loc la Paris, în noiembrie 1859 și s-a bucurat de un
Viva Gluck! () [Corola-website/Journalistic/83923_a_85248]
-
în 1774. De astă dată, rolul miticului cîntăreț era încredințat vocii de tenor (contratenor). După aproape un veac, în 1859, compozitorul francez Hector Berlioz realizează o a treia versiune a operei, din contopirea celor mai valoroase părți și elemente ale versiunilor precedente. Rolul Orfeu este aici interpretat de voce de contralto. Premiera versiunii lui Berlioz a avut loc la Paris, în noiembrie 1859 și s-a bucurat de un extraordinar succes, fiind urmată de alte 138 de reluări. Această din urmă
Viva Gluck! () [Corola-website/Journalistic/83923_a_85248]
-
tenor (contratenor). După aproape un veac, în 1859, compozitorul francez Hector Berlioz realizează o a treia versiune a operei, din contopirea celor mai valoroase părți și elemente ale versiunilor precedente. Rolul Orfeu este aici interpretat de voce de contralto. Premiera versiunii lui Berlioz a avut loc la Paris, în noiembrie 1859 și s-a bucurat de un extraordinar succes, fiind urmată de alte 138 de reluări. Această din urmă versiune, semnată de Berlioz, a constituit cadrul de lucru al spectacolului studenților
Viva Gluck! () [Corola-website/Journalistic/83923_a_85248]
-
precedente. Rolul Orfeu este aici interpretat de voce de contralto. Premiera versiunii lui Berlioz a avut loc la Paris, în noiembrie 1859 și s-a bucurat de un extraordinar succes, fiind urmată de alte 138 de reluări. Această din urmă versiune, semnată de Berlioz, a constituit cadrul de lucru al spectacolului studenților Universității de Arte ieșene. Urmând principiul conform căruia non multa sed multum, autorii spectacolului au comprimat partitura la aproximativ 90 de minute, fără pauză, cu partea muzicală asigurată de
Viva Gluck! () [Corola-website/Journalistic/83923_a_85248]
-
publice importante, din ambele plecând din postură de demisionar: secretar al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1990-1992) și director al Departamentului “Divertisment” al TVR (1997-2000). Dar... “Anul 2000”, cunoscutul său șlagăr, i-a adus și o bucurie: devenit “Locul potrivit”, în versiunea hip-hop a lui Guess Who, a fost cel mai difuzat hit al anului. În ultimii ani a făcut parte cu regularitate din juriul celui mai puternic festival de muzică ușoară din țară, cel internațional, “George Grigoriu”, de la Brăila; de asemenea
Horia Moculescu by Octavian URSULESCU () [Corola-website/Journalistic/83863_a_85188]
-
di Minuetto), lucrarea pune în evidență calitățile sonore și expresive ale ambelor instrumente, cărora autorul le acordă importanță egală. De la primele măsuri (în care este expusă tema întâi la unison), interpreții s-au concentrat asupra laturii dramatice a muzicii. Față de versiunile cunoscute, în care predomină atmosfera poetică, interiorizată, am remarcat la Gabriel Croitoru și Horia Mihail, o abordare diferită, îmbogățită cu noi valențe expresive și semantice. Putem afirma că varianta interpretativă oferită publicului în acea zi marcată de sentimente tragice, demonstrează
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
publicului. A urmat Sonata nr. 7 opus 30, în do minor (elaborată în anul 1802) de Beethoven, lucrare de anvergură instrumentală, care a oferit celor doi artiști ocazia de a-și manifesta deplin măiestria și bravura. Aceștia au realizat o versiune magistrală a capodoperei beethoveniene, care a impresionat profund pe toti cei prezenți în piața Ateneului. În prima mișcare, Allegro con brio, interpreții au evocat convingător temele impregnate de elan, de forță și eroism, au conferit strălucire momentelor de culminație și
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
în rolul lui Valentin, Tatiana Lisnic respectiv Simona Neagu în rolul Margaretei, Adriana Alexandru respectiv Angelica Popescu (debut) în rolul Marthei, precum și Andra Bivol, respectiv Julia Stein, debuturi în rolul lui Siebel. Faust a triumfat la Opera Română printr-o versiune modernă, diversă, muzicală, plină de simboluri inteligent exprimate, de mare forță expresivă, care pune în valoare și personajele, și ideile, croit pe suportul spectaculos oferit de scenografia lui Cătălin Arbore. De altfel, chiar regretatul regizor A. Tocilescu declara într-un
Faust din nou la Opera Națională by Adina POPESCU () [Corola-website/Journalistic/83858_a_85183]
-
campanie la campanie, aproximativ zece state care contează din punct de vedere electoral. Polițiștii s-au îmbarcat în final la bordul unor bărci civile, mai rapide, venite în întâmpinarea lor, ceea ce le-a permis să câștige aproximativ zece minute, potrivit versiunii oficiale. În urmă cu aproximativ zece luni, ziaristul a suferit un atac vascular cerebral. După ce au reperat în cortexul auditiv zona exactă care reacționează la sunetul unei voci exterioare, exprimată în realitate, cercetătorii le-au cerut voluntarilor să citească în
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
Balet rus condus de Diaghilev la Paris, stârnind, la premieră, un imens scandal în urma șocului provocat de ritmurile violente, de senzualitatea explicită, care au oripilat lumea începului de veac XX. Așteptam ca întreaga duritate și percutanță să se regăsească în versiunea propusă sub conducerea lui Tugan Sokhiev, născut într-o zonă unde forța bărbaților generează ușor inflamări conflictuale, dar probabil că dirijorul nu se încadrează în acele tipare, pentru că nu am regăsit nici pregnanța aproape sălbatecă a structurilor ritmice, nici tensiunea
Din nou Toulouse by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83545_a_84870]
-
momentelor teribile ce redau - în principiu - ritualul păgân al sacrificiului, dar nici mișcarea languroasă, provocatoare, din paginile ce sugerează atracția pur carnală, instinctuală, a bărbaților care dansează violent în jurul tinerei fete. Cine a ascultat acea partitură pentru prima oară în versiunea oferită de Orchestra Capitole Toulouse a avut toate motivele să se întrebe ce a determinat scandalul parizian, pentru că totul a fost « cuminte », destul de plat, departe de contrastele, de încleștările paroxistice gândite de compozitor. Păcat...
Din nou Toulouse by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83545_a_84870]
-
Un plus de expresivitate, de relief, de „suflu” și de trăire ardentă ar fi fost binevenite, dar m-am bucurat, alături de melomanii de la sala Palatului, de splendoarea muzicii, încercând să îmi imaginez cum ar fi sunat acele opusuri în alte versiuni, într-o interpretare în adevăratul sens al cuvântului, nu doar într-o parcurgere conștiincioasă.
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
publicului larg, forța sa artistică este un dat hărăzit doar celor mari. Alături de Kennedy, Filarmonica Regală din Londra sub bagheta lui Charles Dutoit (care s-a adaptat cu mare suplețe fanteziei interpretului) a fost orchestra perfectă care capacitează orice partener. Versiunea transparentă și elegantă dată Rapsodiei I de Enescu mi-a amintit ntrucâtva de interpretarea plină de culoare a lui Constantin Silvestri. Orchestra, un instrument prețios, extrem de flexibil și capabil de cele mai subtile nuanțe, l-a urmat perfect pe dirijor
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
ansamblului; un aspect interesant ca idee, surprinzător pentru cei aflați în sală, întreaga sa concepție asupra partiturii contrariind adesea, spunându-ne însă, la final, că... se poate și așa. Dacă unii au fost încântați, alții au avut rezerve, pentru că o versiune interpretativă poate să placă sau nu, dar cu siguranță spectatorii au apreciat, la unison sunetul său calitativ, suplețea, finețea și performanța tehnică, privind tentația de a „reciti” partitura ca pe un joc al experimentului și al căutării unor noi forme
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
a fost și în cazul binecunoscutei orchestre „Les musiciens du Louvre” care, sub conducerea excelentului Mark Minkowski, beneficiind de colaborarea cu minunatul Cor „Bach” din Salzburg, dar și cu soliști de marcă, au oferit oratoriul Creațiunea de Haydn, într-o versiune de referință. În deschidere, Mark Minkowski s-a adresat publicului, precizând faptul că lucrarea va fi cântată în limba engleză, pentru a fi mai aproape de spiritul libretului semnat de Thomas Linley (propus inițial lui Handel), dar și pentru că - din câte
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
aproape de spiritul libretului semnat de Thomas Linley (propus inițial lui Handel), dar și pentru că - din câte se știe - este prima partitură publicată cu text bilingv - în germană și engleză -, astfel încât a dorit să prezinte, în primă audiție la noi, acea versiune mai puțin cunoscută, dar deosebit de interesantă și datorită pronunției specifice care, evident, determină a altă sonoritate a cuvântului cântat. Abordată cu finețe și profunzime, dar și cu o luminozitate expresivă subliniată prin omogenitatea și transparența corzilor, prin linia elegantă a
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
mers conducerea formației franceze, a încercat să-i susțină ritmul viguros solicitat de compozitor (secțiunile a doua și a patra), dar mai ales a știut să imprime colegilor din orchestră acel rubato al Capriciului, atât de propriu stilului românesc. Spre deosebire de versiunea lui Sherban Lupu, Remus Azoiței a împrumutat Capriciului român o sobrietate concertistică clasică, a eliminat alunecările de sunete lăutărești, a evitat îngroșările ornamentale, obținând astfel o variantă mai apropiată de stilul violonistic enescian. Chiar și renunțarea la acel amplu vibrato
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
acel amplu vibrato lăutăresc, a transmis publicului un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat publicul care l-a obligat pe protagonist să ofere, în supliment, prima piesă din suita Impresii din copilărie. Aflat în largul său, Remus Azoiței a demonstrat în Lăutarul că stăpânește cu virtuozitate stilul enescian
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
să le evite. Momentul culminant l-a marcat Dansul Păsării de foc, unde oaspeții francezi au demonstrat o virtuozitate de-a dreptul cuceritoare prin rafinamentul intervențiilor solistice. În finalul programului am rămas cu bucuria restituirii Capriciului român, într-o relevantă versiune concertantă de autenticitate și farmec autohton, menită să impună pe viitor în repertoriu încă o pagină enesciană, repusă cu brio în circuit de strădania lui Cornel Țăranu și Remus Azoiței.
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
în realizarea desenului solicitant, dar și în conturarea unui personaj de compoziție, au alcătuit o distribuție de vis, în care glasurile se mariază minunat (duetele Susanna - Joachim o dovedesc din plin). Mai bine de două ore am urmărit vrăjiți o versiune de disc a monumentalei lucrări pe care „Les arts florissants” și William Christie ne-au oferit-o la un nivel care depășește cu mult ceea ce numim în mod obișnuit profesionalism. Pentru că se cântă cu pasiune, cu credință, cu farmec și
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
au captivat publicul de la prima măsură și până la acordul final. Ovații, aplauze entuziaste, uimire, încântare - toate s-au regăsit după ce melomanii au ascultat o partitură splendidă, pe nedrept lăsată departe de alte opusuri handeliene în circuitul repertorial, într-o versiune interpretativă fascinantă. Și sincer, mi- am amintit amuzanta replică... „așa ceva nu există”!...
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
Anca FLOREA Dacă primul week-end din Festival a propus, în ciclul “Concertelor de la miezul nopții”, opusuri de Haydn, săptămâna următoare a adus, sub cupola Ateneului, integrala Simfoniilor de Schubert, în versiunea interpretativă a Orchestrei de cameră din Viena, condusă de un alt vestit instrumentist - violoncelistul Heinrich Schiff -, care dorește să evolueze și în ipostază dirijorală. Muzician de clasă, deosebit de charismatic, fără a avea o gestică de profesionist al baghetei, artistul a
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
test, fiind vorba doar de muzică simfonică, fără o alternanță cu alte genuri, așa cum s-a petrecut în serile Haydn. Iar dacă inițial am avut oarecari rezerve în ce privește interpretarea, m-am bucurat să ascult și să aplaud apoi versiuni pline de culoare, expresivitate, profunzime, căldură și suplețe, elemente obligatorii pentru a reda un opus de Schubert în adevărata sa frumusețe.
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
a reușit într-adevăr să cânte pagini contemporane la altitudinea pe care numai belcanto o impune. Lucru pe care avea să-l noteze cu încântare Peter Ruzicka, după cum mi-a mărturisit el însuși la finele spectacolului. După această prezentare în versiune de concert, aștept cu încredere premiera scenică a operei, care va intra în repertoriul Operei Naționale din București începând din 2010.
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
bagheta renumitul Pinchas Steinberg; ideea coproducției s-a concretizat, la București, prin implicarea ansamblului ONB, dar cu Oleg Caetani în fosă, rolul titular fiind susținut, și de această dată, de baritonul Franck Ferrari. O sală aproape plină a urmărit o versiune scenică sugerând cumva localizarea în lumea antică, doar vag în Elada, prin profilarea unui edificiu cu arhitectură specifică în tabloul Corintului; în rest, coloane și trepte-practicabile, într-un permanent semiîntuneric (dar nu clar-obscur) în tonuri albastre sau, în același tablou
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]