251,896 matches
-
cu diferite prilejuri, exprimau o gândire neortodoxă!... Îmi amintesc în această pagină de Ioan Alexandru, Marin Sorescu sau Fănuș Neagu, așa cum era el, nărăvaș, de îndrăznise să înfățișeze scene de detenție de la canal în romanul său „Îngerul a strigat”. Îmi aduc aminte cu bucurie de dialogurile purtate cu celebrități din diferite colțuri ale lumii, prin intermediul epistolei mai cu seamă, în străinătate sau la București, cu prilejul unor anchete jurnalistice internaționale inițiate și susținute chiar de ziarul de tineret . Și mă refer
„Limba de lemn” într-o emisiune… () [Corola-website/Journalistic/296509_a_297838]
-
n-am auzit ce anume ce anume sunt numărate precis că zilele îmi sunt numărate dar poate că doar scaunele sunt numărate sunt numărate scaunele din sala de așteptare se știe cu exactitate câte scaune sunt nu-i voie să aduci niciunul în salon nu-i voie să scoți niciunul pe terasa însorită niciunul pentru că sunt numărate sunt numărate cu exactitate scaunele din sala de așteptare îmi vine cheful să evadez mai încolo dincolo de mai încolo dincolo de mai încolo de
Poezie maghiară contemporană () [Corola-website/Journalistic/5644_a_6969]
-
Mihai Zamfir Apariția volumului de Poezii ale lui Goga, în 1905, a produs un mic șoc în literatura română a momentului. Compuse de un om educat, student în Litere la Budapesta și Berlin, familiar al cîtorva limbi străine, poeziile debutantului aduceau o viziune cu totul particulară asupra realității și o manieră stilistică neobișnuită. Spre deosebire de cei doi poeți ardeleni importanți care îl precedaseră, Coșbuc și Iosif, Goga s-a transformat de la început și cu de la sine putere în reprezentant al Ardealului, începînd
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]
-
comunism, stârneau vigilența cenzorilor: „— Apăi să le număram, coane, cum ar zice Caragiale, he, he! - făcu maiorul Dobre. Mai citim și noi, nu? Uite, de pildă asta: «Domnitorul, mic de statură, cam bâlbâit, pocind adeseori cuvintele, porunci să i se aducă flinta.» La cine vă referiți?" - La domnitor. - La care domnitor? Ioan Groșan, Un om din Est București, Editura Noul Scris Românesc & Tracus Arte, 294 p. - Nu mă refer la unul anume -răspunse Borna - eu fac un portret generic al domnitorului
Un roman din lest by Cosmin Ciotloș () [Corola-website/Journalistic/6368_a_7693]
-
o apă imobilă, calmă, ce-n culori de seară munți răsfrânge, țărmul - clară - pe cei vii, și orice lucru. 1) Eu nu știu mai dulce lucru ca ascunsa-mi casă; toate îmi anunță-un ceas ce bate, toate mi-l aduc aminte. Surdă e ca în morminte, zvonuri n-o ajung, reflectă - în gravura lor perfectă - stele, ziua de poveste. Parte de Levant îmi este pentru-a tihnelor sorocuri; pentru veselele jocuri are pat adânc, anume. Tot ce e frumos în
Un poem de Umberto Saba: Fuga a șasea (pe trei voci) by Ilie Constantin () [Corola-website/Journalistic/7211_a_8536]
-
îndrăznesc să doarmă singuri în cameră, la mansardă - deci am tot felul de angoase asigurate). 3 august. Acolo jos în iarba umedă alunecă un omagiu medieval: melcul viticultor, gasteropoda cu subtile străluciri de gri și galben, ducându-și casa ondulată, aduși de călugări cărora le plăceaau acei escargots - căci franciscanii veniră până aici spărseseră piatra, stinseseră varul, insula le-a revenit în 1288, donată de regele Magnus, iar pădurea a fost tăiată, cuptoarele au fost încinse, varul și-a întins pânzele
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
gură la alta. Moartea, această pată de naștere, creștea mai mult sau mai puțin repede la fiecare dintre noi. Sus de tot, în munți, albastrul mării se agăța de albastrul cerului. În martie - 79 Sătul de toți cei care îmi aduc cuvinte, cuvinte și nu un limbaj, plec spre insula acoperită de zăpadă. Îndărătnicul nu are cuvinte. Paginile lui albe se întind în toate direcțiile! Dau în zăpadă peste urme de copite de cerb. Nu sunt cuvinte, ci un limbaj. Amintirile
Tomas Tranströmer - Premiul Nobel pentru Literatură () [Corola-website/Journalistic/5207_a_6532]
-
zgomot al mediei, dar și pentru că programul a fost alcătuit dintr-un repertoriu destinat unei formații cu care ne întâlnim destul de rar: trio-ul cu pian. În ce privește această din urmă alcătuire, ea este una dintre cele mai interesante, prezența pianului aducând o bogăție cu totul specială sonorității de ansamblu, iar repertoriul abordat, a aparținut unor compozitori - mari maeștri ai claviaturii. Protagoniștii serii au fost: violonista Diana Moș (profesor și prorector al UNMB), violoncelistul Eugen Bogdan Popa - ambii membri ai Filarmonicii „George
Recital cameral - Triouri cu pian by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83464_a_84789]
-
acel an la Palatul național al copiilor un amplu concurs destinat tinerelor talente, cu frumoase premii. Una din distincțiile importante a revenit atunci formației în care Paula era pianistă și solistă vocală. Era începutul unei cariere prodigioase, care i-a adus Trofee la „Cerbul de aur”, Mamaia, „Aurelian Andreescu”, reușite încercări componistice, succese peste hotare, culminând cu clasarea remarcabilă de la Eurovision, scenă pe care va reveni în luna mai. Îi urăm succes la marea finală europeană din Danemarca, dar și la
După 20 de ani... by Tania PELMUȘ () [Corola-website/Journalistic/83473_a_84798]
-
numit de otomani „beiul de aur”, „mândru de averea sa” așa cum constată Nicolae Iorga, domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1634-1654) a rămas în istorie mai ales pein ctitoriile sale, în frunte cu biserica Trei Ierarhi din Iași și moaștele Sfintei Parascheva, aduse aici, prin grija și pe cheltuiala lui. S-a mai remarcat și firea sa mândră și ambiția fără margini, întocmai celor ale unui adevărat monarh, cu nimic mai prejos de mai marii timpului său, exprimată, de pildă, prin luarea ca
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
Lupu trece în Moldova, iar în timpul lui Gaspar Gratiani (1575/1580;1620) ajunge vistiernic. Dibaci în mânuirea și sporirea banului, este prețuit de domn care îl și cunună, ca naș, cu Tudosca, fiica marelui vornic Bucioc. Dar tot arginții îi aduc și primele neplăceri: din pricină că îi lipsesc „o samă de bani a visteriei” e pus în închisoare, ba chiar și „muncit” și chinuit spre a recunoaște, fiind „ars pe piept cu fierul roșu”. Trece și de această prigoană și după ce mai
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
a lui Matei Basarab (1580-1654) din Țara Românească, marcată de legături contradictorii cu Ardealul, Polonia, tătarii și chiar Poarta Otomană. Avea să sfârșească răpus de boală în exil la Istambul, în căutarea unei noi domnii, în aprilie 1661, trupul fiind adus și îngropat spre odihna de veci, la biserica Trei Ierarhi, ctitoria sa. Din păcate, piatra lui de mormânt nu s-a păstrat. „Om cu hire înaltă și împărătească...” Devenind Domn al Moldovei, își va lua numele de Vasile, amintind de
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
mod special în acest scop, fiind supuse de mici chinurilor formării unui corp suplu, talie frumoasă, picioare mici, cele urâte, indiferent de stare, fiind sortite a fi servitoare. Acesta găsește o chirchiză de o rară frumusețe, Ecaterina, pe care o aduce la Iași, după o călătorie plină de peripeții, printre altele fiind pe punctul să cadă în haremul pașei din Silistra. Prețul fetei fu pe măsură: în total s-au dat 2500 de galbeni, dintre care 1000 tatălui, 500 mamei, iar
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
da celui ce nu poate suferi amarul inimii sale”. În fine, Paul de Alep arată și el: „ Mai iera și un alt motiv al urei lor în specie pentru Vasilie anume un nepot al său, al cărui nume nu-mi aduc aminte, și carele a siluit patru mii de fete; iar părinții plângându-se contr-ai, n-au fost în stare a dovedi crimele sale, căci el avea obiceiul de a forța casele în întunericul noptei, răpind fete și făcând mai multe
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
și-i sfătuiește să-și încălzească membrele cu vin...Mai îndrăgiți sunt de vin, mai ales cei din Moldova de jos și de la hotarele Munteniei. Odinioară a fost întrecere între moldoveni și munteni, care sunt mai buni băutori, și atleții aduși la podul Focșanilor, care ie hotar între Moldova și Muntenia, atâta s-au luptat cu paharul, până ce munteanul și-a dat sufletul înădușit de cătimea de vin peste măsură de mare; moldoveanu ca răsplată pentru această biruință a fost dăruit
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
cu boierie de domnitorul său”. La curtea lui Vasile Lupu, potrivit relatărilor lui Paul de Alep, ospetele se făceau în Divan. Domnul stând în jeț de catifea prinsă cu ținte de aur, boierii, invitații de afară-l înconjoară. Felurile sunt aduse în vase de argint acoperite. Se întrebuințează linguri și furculițe din același metal. Pe când i se prezintă fiece mâncare Domnului, care le primește sau le respinge, Paharnicul, care gustă băuturile, stă după jețul lui Vasile și spătarul ține sabia
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]
-
a avut unele momente ezitante din punct de vedere intonațional, vocea, dar și calitatea interpretării și a jocului, îl califică pentru rolul bufonului, pe care îl redă obscur și luminos, crud și iubitor, aprig și vulnerabil. Italianca Romina Cascucci a adus pe scenă o Gilda mai matură decât cea cerută de rol. Vocea „mare” și din acest motiv dificil de manevrat, i-a făcut personajului adolescentei o intrare în scenă aproape ostentativă. Însă în acea seară, registrul acut a fost impresionant
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
i-a făcut personajului adolescentei o intrare în scenă aproape ostentativă. Însă în acea seară, registrul acut a fost impresionant, salturile (în special cele din aria Caro nome), executate precis, fără probleme intonaționale, iar avantajul interpretării în limba maternă a adus multă expresivitate textului. Ducele - adus pe scenă de Paul Tabone, și el australian -, a fost cea mai surprinzătoare apariție din punct de vedere fizic. Tenorul are timbru vocal plăcut, și interpretarea celebrei arii La donna e mobile a fost efectuată
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
o intrare în scenă aproape ostentativă. Însă în acea seară, registrul acut a fost impresionant, salturile (în special cele din aria Caro nome), executate precis, fără probleme intonaționale, iar avantajul interpretării în limba maternă a adus multă expresivitate textului. Ducele - adus pe scenă de Paul Tabone, și el australian -, a fost cea mai surprinzătoare apariție din punct de vedere fizic. Tenorul are timbru vocal plăcut, și interpretarea celebrei arii La donna e mobile a fost efectuată fără dificultăți, vocea rămânând clară
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
observa însă lipsuri la nivel de tehnică vocală, care au dus la dificultăți în ce privește precizia intonațională. Sparafucile și Maddalena au creat, în seara de 23 februarie un cuplu mafiot în adevăratul sens al cuvântului. Basul Petre Burcă a adus pe scenă figura caracteristică unui criminal de profesie; iar despre mezzosoprana rusoaică Polina Garaeva, se poate spune că a fost cel mai bine atribuit rol. Deși rolul (Maddalena) nu face parte din cele principale, Polina Garaeva s-a făcut remarcată
Chicago Post by Norela Liviana COSTEA () [Corola-website/Journalistic/83476_a_84801]
-
București a dorit să-și afirme vocația de instituție creatoare de evenimente culturale de anvergură, care chiar dacă își propun o largă adresabilitate, nu fac rabat de la calitate, ba chiar din contră, își propun o procedură de producție artistică menită să aducă opera bucureșteană în poziția de instituție de cultură de rang european. Sub aceste premize a apărut astfel prima producție de operă acreditată de noua echipă managerială a Operei Naționale din București, cu o provocare care a plasat capodopera verdiană Rigoletto
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
materie de spectacol erau filmele 3D văzute la mall și care acum au plecat tot mai convinși că asta nu e totul. Spectacolul nu este nicidecum perfect. Chiar dacă din punct de vedere “procedural” a fost conceput după o rețetă care aduce cu producțiile marilor teatre de operă, actualul Rigoletto reprezintă vremurile și locul în care a fost montat, în care atenția noastră, a tuturor, e tot mai mult acaparată de paza flancurilor și mai ales a spatelui. Din acest punct de
Uite că se poate! by Virgil OPRINA [Corola-website/Journalistic/83487_a_84812]
-
Sălăgean - voce și ghitară și Tudor Rogoz - ghitară bass, laolaltă „Big Tonez” se află neîndoielnic pe calea adevărului estetic pe care doresc să-l promoveze, rezultatele fiind așteptate în viitorul proxim. Un aer de prospețime și nedrămuită implicare l-a adus cu sine stenica trupă timișoreană reunind pe generic prenumele celor patru componenți: așadar Bogy Nagy, cântăreț de forță dar îndeosebi un veritabil stăpânilor al muzicuței (harmonică de gură), incendiarul ghitarist și vocalist Mircea Bunea, Victor Miclăuș - poate cel mai bun
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU () [Corola-website/Journalistic/83857_a_85182]
-
Corina BURA La ceasul bilanțului firesc pe care cei mai mulți dintre noi îl parcurg de cele mai multe ori prin reflex, fără intenție, recapitulând evenimente, de obicei fericite, revăzând programe care fixează viața noastră culturală, apar din străfunduri fapte, gesturi de care ne aducem aminte cu plăcere și care, din motive independente, nu au beneficiat de o atenție cuvenită la momentul respectiv. Și pentru că oferta culturală bucureșteană este una bogată și diversificată, o sistematizare fiind anevoioasă, modelul cel mai potrivit de urmat pare a
Remembering 2013 by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83726_a_85051]
-
urmat pare a fi cel al suitei Anotimpurile de Ceaikovski, ale cărei secvențe au însoțit activitatea de cronicar a marelui compozitor. 1. Fără a avea pretenția urmăririi unei stricte desfășurări cronologice începem prin a aminti că sfârșitul lunii Ianuarie a adus pe scena Atheneului Român pe artistul Nicolae Moldoveanu, care se afirmă în perimetrul internațional al activității dirijorale. La Filarmonica George Enescu a condus însă cu dibăcie registrele orgii într-un program complex și inspirat care a cuprins lucrări ale familiei
Remembering 2013 by Corina BURA [Corola-website/Journalistic/83726_a_85051]