251,896 matches
-
târg la Vaslui, a auzit un glas mare de om, strigând să aducă boii la plug. Și mirându-se ce om este acela ce ară Duminica, îndată a trimis în toate părțile ca să-l găsească pe acel om, să-l aducă la dânsul: și l-au aflat pe om în sus, pe apa Vasluiului, cale de patru ceasuri, arând la o movilă ce se cheamă acum MOVILA LUI PURCEL, că pe acel om îl chema . Și ducându-l pe acel om
Purcel [Corola-other/Imaginative/83503_a_84828]
-
LUI PURCEL, că pe acel om îl chema . Și ducându-l pe acel om la Ștefan Vodă, l-a întrebat Ștefan Vodă, el a strigat așa tare? Și pentru ce ară Duminica? El a zis, că a strigat el să aducă boii la plug și ară Duminica, că este om sărac și într-alte zile n-a vrut fratele său să-i deie plugul, și acum Duminica i l-a dat. Deci Ștefan Vodă a luat plugul fratelui celui bogat și
Purcel [Corola-other/Imaginative/83503_a_84828]
-
călăreții oțeliți și au amuțit tunurile; iar Sultanul a luat-o la fugă în josul țării către Dunărea bătrână pe unde venise. Iar Ștefan s-a întors fără mândrie în târgul Vasluiului, tot așa cum pornise, și a înge- nunchiat înaintea altarului, aducând lui Dumnezeu laudă pentru acea biruință. A chemat în jurul său pe toți vitejii de la Podul Înalt, le-a dat ranguri mari în oștire, făcând boieri pe plugarii săi. Le-a poruncit să postească toți, cum va face și el timp
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
Vaslui în sus mergea Pân’ zărea într-o movilă Un român arând în silă Și movila brăzduind Și din gură chiuind: - Hai, ho, ța, ho, Bourean, Trage brazdă pe tăpșan! Cei panțiri descăleca Pe român îl fereca, La Vaslui îl aducea Și la Domnul mi-l ducea: - Măi române să n-ai teamă Spune nouă cum te cheamă! - Teamă n-am că sunt român! Teamă n-am că-mi ești stăpân! Tu ești Ștefan, Domn cel Mare Care-n lume samăn
Movila lui Burcel [Corola-other/Imaginative/83505_a_84830]
-
Din mitul navigatorului rătăcitor au preluat doar fantasticul - coborât însă la dimensiunea cea mai reală: perfecțiunea relației cu muzica. Se știu cei mai buni, își permit ceea ce consideră de cuviință: dirijorul (leton) MARISS JANSONS prezintă un program fără lucrare concertantă; aduce hazul în prestația orchestrei (la încheierea lucrării lui Haydn, grupul percuționiștilor părăsea scena, pentru a reintra apoi prin sală - defilând în cadență militară (!), aliniindu-se în fața scenei pentru acordurile de final... Amintesc și de strigătura din cel de al doilea
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
a respecta formele clasice și rigoarea lor, dar și de aversiunea în faŃa exceselor, preferând introspecŃia, meditaŃia, anvergura și claritatea construcŃiei. Întâmplarea a făcut ca întreaga seară să se deruleze „în re”, pentru că Uvertura tragică op. 81 de Brahms a adus încărcătura puternică, dar cu o aură de tristeŃe a „re minorului”, apoi Concertul său pentru vioară și orchestră op. 77 a trecut în „re major”, cu un plus de strălucire rezultat mai curând din scriitura densă, ce solicită în special
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
pregnant, în Preludii și Fugi 1-12 de Șostakovici, partitură complexă, solicitantă, dificilă, adresându-se în primul rând cunoscătorilor, mai puțin publicului (doar) meloman, dar ascultată cu atenție de spectatorii numeroși de la Ateneu, descoperind poate un Șostakovici mai aproape de scriitura preclasică, aducând repere bachiene tratate într-o manieră elevată, fără excese, răspunzând astfel din plin structurii temperamentale a pianistului care a făcut o adevărată demonstrație de rezistență și capacitate de a „stăpâni” claviatura pe coordonatele exactității și preciziei desenului polifonic, pentru care
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
duouri pianistice) Ghilels, Oistrah. Recitalul ei de la Ateneu, s-a deschis cu Sonata I de Enescu, poate cea mai adevărată interpretare pe care am auzit-o vreodată, fardul și efectul pianistic lipsind cu desăvârșire din preocupările artistei. Ea ne-a adus înfiorarea și tremurul interior pornind de la ființa adâncă a Sonatei pe care a trecut-o prin filtrul propriei ei simțiri - ca pe o mare nocturnă. Începută cu octavele grele sub semnul melancoliei dureroase ea s-a încheiat, după ce a atins
Elisabeth Leonskaja - pianul ei vorbe?te by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83567_a_84892]
-
și-au declinat participarea într-un moment în care orice altă mișcare nu mai era posibilă. Competiția a fost atât de strânsă încât chiar pentru cei foarte puțini, din păcate, care au urmărit tot concursul, un anumit clasament a mai adus surprize. După cum se știe, Jaroslaw Nadrzycki a luat Marele Premiu, Shin A-Rah premiul II și Nadezda Palitsyna premiul III. Desigur, anumite concluzii trase de la edițiile de după 1989 au impus restricționarea numărului de premii, dar tare bine ar fi ca pe
Concursul Interna?ional de Vioar? by Corina Bura () [Corola-other/Journalistic/83538_a_84863]
-
O aniversare salutară Numărul 100 al revistei „Actualitatea muzicală” îmi oferă prilejul de-a sublinia marele serviciu adus de ea artei componisticii și interpretative românești și internaționale, precum și coregrafiei cu toate componentele ei. Toate acestea n-ar fi fost posibile fără ținuta exemplară a concepției și respectului asupra cuvântului scris, ținută pentru care meritul îi revine echipei redacționale
O aniversare salutar? by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83612_a_84937]
-
ce s-a remarcat deopotrivă în paginile lirice, pe care artistul le încarcă, de fiecare dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă Orchestra a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în la major op. 90 Italiana de Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și strălucire, aspecte ce Ńin însă de personalitatea sa probabil mai rezervată, dar compensate inspirat de ansamblul care
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
sau cele recunoscute prin valoarea interpretării muzicii din epoci demult apuse, s-au situat, și de această dată, în top-ul celor mai bune momente din festival, o ierarhizare fiind însă nefirească și, de fapt, deloc necesară, pentru că fiecare a adus un anume specific, o anume frumusețe unanim apreciată. Așa a fost și în cazul binecunoscutei orchestre „Les musiciens du Louvre” care, sub conducerea excelentului Mark Minkowski, beneficiind de colaborarea cu minunatul Cor „Bach” din Salzburg, dar și cu soliști de
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
de celebrul ansamblu baroc „Les arts florissants” de-a lungul a 3 decenii, iată că organizatorii Festivalului „Enescu” ne-au oferit privilegiul de a-l asculta „pe viu”, într-un oratoriu prea puțin cunoscut la noi - Susanna de Handel -, omagiu adus compozitorului de la nemurirea căruia se împlinesc 250 de ani. O sală arhiplină a ascultat, la Ateneu, o interpretare pentru comentarea căreia ar trebui să folosesc toate superlativele, iar dacă perfecțiunea există în artă, cred că am întâlnit- o în acea
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
Anca FLOREA Dacă primul week-end din Festival a propus, în ciclul “Concertelor de la miezul nopții”, opusuri de Haydn, săptămâna următoare a adus, sub cupola Ateneului, integrala Simfoniilor de Schubert, în versiunea interpretativă a Orchestrei de cameră din Viena, condusă de un alt vestit instrumentist - violoncelistul Heinrich Schiff -, care dorește să evolueze și în ipostază dirijorală. Muzician de clasă, deosebit de charismatic, fără a
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
ceva de mâncare? - Ba este, zise românul, și una și alta. Vodă se tupilă și, intrând în colibă, se așeză pe un braț de fân moale ce era așternut pe jos și care era patul stăpânului colibei. De mâncare îi aduse românul un dărăb de mămăligă rece. Vodă se uită la lumina unui tăciune, ce-l ținea românul în mână, la mămăliga cea vârtoasă și întrebă pe om: ce are la mămăligă? Dacă n-are lapte, carne, legume ori altceva. Românul
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
voie de nevoie și începu să îmbuce și să înghită din ea, parcă era un fel de cele mai alese bucate. După ce-și sătură foamea și-și astâmpără setea cu o dușcă de apă rece ca gheața ce-i aduse românul în pălăria lui de la izvorul din dosul colibei, Vodă își puse dreapta drept pernă de puf moale sub cap, și adormi pe loc un somn de cele voinicești. Când se trezi, văzu pe unul din curtenii lui în colibă
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
veșmântul negru, pentru a coborî apoi în adâncuri (decoruri Ezio Frigerio, costume France Squarciapino, lumini Vinicio Cheli). Surprinzător, erorile regizorale au fost numeroase (în primul act, textul spune că „am dansat” dar... nimeni nu s-a mișcat, apoi că personajele aduc ofrande, dar niciun gest nu susține afirmația, diverse obiecte fiind aduse, mult mai târziu, de cu totul altcineva, pentru ca în tabloul Sfinxului, în monolog, Oedip să spună că a ajuns la răspântia a 3 drumuri, dar de fapt în zidul
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
costume France Squarciapino, lumini Vinicio Cheli). Surprinzător, erorile regizorale au fost numeroase (în primul act, textul spune că „am dansat” dar... nimeni nu s-a mișcat, apoi că personajele aduc ofrande, dar niciun gest nu susține afirmația, diverse obiecte fiind aduse, mult mai târziu, de cu totul altcineva, pentru ca în tabloul Sfinxului, în monolog, Oedip să spună că a ajuns la răspântia a 3 drumuri, dar de fapt în zidul semicircular există... 5 fante, apoi eroul pleacă spre culise, dar Laios
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
pagini care cer, de asemenea, anvergură, frazare generoasă, desfășurări ample și, din nou, strălucire și poezie. Ar fi un experiment... Orchestra a acompaniat cu precizie și suplețe, în stilul adecvat, iar Aurelian Octav Popa în Simfonia clasică de Prokofiev a adus eleganță și acea ambianță senină cerută de lucrarea atât de îndrăgită de publicul dornic să asculte muzică bună în interpretări de calitate. Și totuși, încerc să-mi imaginez cum a sunat ansamblul care, condus de Barenboim, a oferit integrala concertelor
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
fost atrași într-o altă dimensiune, într-o lume pe care noi, europenii, ne tot străduim să o înțelegem, pentru că e... “altfel”. În treacăt fie spus, avem compozitori (mai curând... compozitoare) care apelează de câțiva ani la asemenea instrumente ce aduc, discret și pregnant deopotrivă, un abur de poveste. Pentru că și în acea seară, urmând “drumul mătăsii”, am trăit o poveste. Un proiect născut din dorința de a studia circulația și interferența ideilor și sonorităților în diferite culturi de-a lungul
C?l?torind pe "Drumul m?t?sii" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83593_a_84918]
-
de evenimente dramatice până la tragism autentic, a fost creat convingător, culminând cu intervențiile de mare expresivitate ale cornului englez și ale timpanilor din final. În partea a patra, ansamblul a sunat cu adevărat ca o orchestră mare. Ultima mișcare a adus ideea fixă transformată în chip grotesc, a impresionat prin caracterul inevitabil, eschatologic al motivului Dies Irae. Dirijorul Tugan Sokhiev a arătat că, împreună cu orchestra, are viziunea globală a simfoniei, forță de convingere, amplitudine. Publicul a răsplătit cu aplauze entuziaste performanța
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
a constituit Concertul nr. 2 în La major pentru pian și orchestră de Liszt. Aflat în formă foarte bună, renumitul solist francez Jean-Yves Thibaudet s-a impus ca un virtuoz de prestigiu chiar de la primele acorduri. El a reușit să aducă o linie de distincție materialului muzical, evitând capcanele banalității, prezente în unele pagini ale acestei lucrări. A convins prin temperamentul artistic înflăcărat, prin sinceritatea și naturalețea cântării. Solistul are un farmec care trece rampa, cucerește publicul, confiscă atenția ascultătorilor și
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
a rămas departe de dramatismul și trăirea ardentă, furibundă, a teribilei Lady Macbeth, plimbându-se lejer prin scenă, preocupată de rezolvarea problemelor vocale serioase. Culmea este că au fost mult mai apreciați basul Sorin Drăniceanu - sobru și impunător în Banco, aducând o linie frumoasă, cu o anume eleganță, în arie, punându-și în valoarea glasul profund și “încărcat” care, încă din primii ani de activitate, l-ar fi recomandat pentru o carieră importantă (desigur, nu are nicio vină că rostește fraza
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
este chiar foarte luminată...) - și, ca de obicei, tenorul Teodor Ilincăi, spectaculos în intervențiile lui Macduff, partitură ideală pentru vocea sa metalică, strălucitoare și sigură în acut, destinată în primul rând rolurilor “eroice” (de altfel, chiar acest personaj i-a adus succesul de anvergură în debutul său internațional, în Germania), care nu cer prea multă expresivitate, frazare sau talent scenic, ci doar anvergură sonoră. Ovațiile li s-au cuvenit din plin, asemeni celor adresate corului (pregătit, de peste 45 de ani, de
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
și carisma lui recunoscută și, Adela Crăciun - REGINĂ atât la propriu, cât și la figurat. Ansamblul, la început confuz, apoi ceva mai adunat, nu a oferit spectaculosul de la premieră, parând deja obosit, iar orchestra, deși într-o formă acceptabilă, mai aducea pe ici pe colo cu câte o fanfară. Deh! O fi fost vacanța prea lungă. Dirijorului Tiberiu Soare, pe care sincer îl apreciez, i-aș aminti că nu e suficient să știi muzică ca să dirijezi balet. Trebuie să le înțelegi
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]