25,460 matches
-
suprem” ("summum bonum"). Ataraxia, care era văzută ca liniște sufletească, netulburare, a reprezentat scopul și inspirația scepticilor greci. Urma să fie atinsă prin suspendarea calmă și cumpănită a judecății ("epoche") privitoare la chestiuni controversabile. Pentru Epicur (341-270 î.e.n.), care a întemeiat în 306 î.e.n. celebra școală ateniană în aer liber, numită "Grădina lui Epicur", unde trăia în comunitate cu prietenii și discipolii lui, plăcerea era binele suprem, dar prin aceasta nu înțelegea voluptăți și orgii, ci solicita folosirea lor rațională: pe
Ataraxie () [Corola-website/Science/327736_a_329065]
-
de alianțe și s-a raliat lui Gisulf, trecând la atacarea ducatului de Neapole, inițiativă care s-a soldat cu cucerirea Nolei. În 949, Ioan a făcut o donație bisericii sfinților Severin și Sossus, care este posibil să fi fost întemeiată de către unul dintre predecesorii săi. În 950, el însuși a fondat biserica Sfântului Mihail Porta Nova din Napoli. În 955, a încercat încă o dată să îndepărteze dominația imperială bizantină și încă o dată trupe bizantine au fost trimise în Italia de
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
și a recucerit prin forța armelor Groitzsch. Imediat a început popularea regiunii cu germani din Franconia, în special în satele dintre râurile Mulde și Wiera. Potrivit istoricului James Westfall Thompson, "adevărata germanizarea a Meissenului începe cu ." În 1091, el a întemeiat mănăstirea de la Pegau, ale cărei anala, "Annales Pegavienses", constituie sursa primară pentru viața sa. El a ctitorit încă o mănăstire, Lausigk, în 1104. În 1106, el apare pentru prima dată cu titlul de conte, cu ocazia unei campanii alături de noul
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
Meissen. Wiprecht nu a reușit să își păstreze domeniile din cele două mărci împotriva celor doi oponenți. El a murit în urma arsurilor suferite în timpul unui incendiu în luna mai a anului următor la Pegau, unde va fi înmormântat în biserica întemeiată de el însuși. Fiul său omonim murise înaintea lui, drept pentru care a fost succedat de către cel de al doilea fiu, Henric. De asemenea, a lăsat o fiică, Bertha, căsătorită cu Dedo al IV-lea de Wettin.
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
Henric a fost nevoit să cedeze fortărețele de la Köpenick, Teltow și Mittenwalde, situate în nordul Luzaciei Inferioare. Totuși, în 1249, ducele de Silezia Boleslav "cel Chel" i-a conferit regiunea răsăriteană din jurul castelului Schiedlo de pe malurile Oderului, unde Henric a întemeiat orașul Fürstenberg. În cadrul luptelor împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen și Papa Grigore al IX-lea, Henric a luat partea împăratului. Ca semn de recunoștință, Frederic al II-lea i-a promis în 1242 moștenirea lui Henric Raspe ca
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
conchid că Tacit ne oferă o descriere a prejudecăților în vogă despre creștinism și prea puține detalii precise despre „Christus” și creștinism (a căror sursă rămâne neclară): Christus era un evreu și un infractor executat de Ponțiu Pilat; el a întemeiat o nouă mișcare religioasă în Iudeea care era numită creștinism, iar aceasta s-a răspândit prin toată Roma în timpul domniei lui Nero. Pliniu cel Tânăr (cca. 61 - cca. 112), guvernatorul provincial al Pontului și Bitiniei, i-a scris Împăratului Traian
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
venzilor, Pribislav, în 1157, devenind primul markgraf Ascanian. În continuare, Albert și descendenții săi au înregistrat progrese considerabile în creștinarea și germanizarea teritoriilor din răsărit populate de slavi. În 1237 și, respectiv 1244, două orașe, Cölln și Berlin au fost întemeiate în vremea conducerilor lui Otto și Ioan, nepoți ai lui Albert Ursul, (cele două orașe vor fi ulterior unite într-unul singur, Berlin). Emblema Casei Ascaniene, vulturul roșu și ursul, va deveni stema heraldică a Berlinului. În 1320, linia Ascaniană
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
să fi fost strămoșul contelui saxon Liudolf (d. 866), care s-a căsătorit cu Oda din familia Billungilor și a domnit asupra unui vast teritoriu de-a lungul râului Leine din Estfalia, unde el, împreună cu episcopul Altfrid de Hildesheim, a întemeiat abația de Gandersheim în anul 852. Liudolf a devenit străbunul dinastiei ducale, regale și imperiale a Ottonilor; cu toate acestea, descendența sa, și mai ales afilierea sa cu fostul duce Widukind, nu a fost stabilită cu exactitate. Supuși doar cu
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
Patricia "Pat" Medford, distrug colonia de furnici din mijlocul deșertului. Dr. Harold Medford explică că testele atomice din 1945 au transformat furnicile în mutanți periculoși. Dar ei descoperă, de asemenea, că două furnici-regine au zburat spre Los Angeles unde au întemeiat o colonie mare în subteranele orașului. Listele Institutului American de Film Filmul a fost clasificat pe locul 72 în topul "100 Scariest Movie Moments" realizat de Bravo.
Them! (film din 1954) () [Corola-website/Science/327037_a_328366]
-
a fost o confederație de orașe grecești antice, situată în Etolia. A fost întemeiată cel mai probabilă în perioada elenistică timpurie, aflându-se constant în opoziție cu Macedonia și Liga Aheeană. A câștigat teritorii constant până la sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., ocupând orașul Delphi în 290 î.Hr., iar la maxima sa întindere cuprindea
Liga Etoliană () [Corola-website/Science/327068_a_328397]
-
istorică din 1973 regizat de Manole Marcus. În rolurile principale joacă actorii Fory Etterle, Ilarion Ciobanu și Maria Clara Sebok. Filmul reconstituie Fuga de la Tămădău (1947), evenimentul istoric în care conducerea PNȚ a încercat să fugă din România pentru a întemeia un guvern în exil, când mijloacele democratice fuseseră epuizate și guvernul lui Petru Groza devenea tot mai represiv. Prin tușele groase aplicate personajelor opuse comuniștilor, filmul capătă aspecte caricaturizante și de un comic involuntar, democrații veritabili fiind înfățișați ca niște
Departe de Tipperary () [Corola-website/Science/327089_a_328418]
-
Hadar Ramatayim. Când Hadar Ramatayim s-a unit cu încă două așezări la 1 noiembrie 1964, pentru localitatea nou creată a fost ales numele propus de către Dov Rozen, un funcționar al Ministerului de interne: Hod Hasharon. Așezarea Magdiel a fost întemeiată în august 1924 de 12 evrei așkenazi reuniți la Tel Aviv, care s-au adresat Companiei de colonizare conduse de Yehoshua Hankin pentru a cumpăra 4000 dunami (400 ha) în zona satului arab Bir Ades. Terenul a fost cumpărat de la
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
agricolă proprie, au cumpărat pămanturi de la tribul beduin din partea locului, Abu Kishk. Noua așezare, Kfar Hadar s-a bazat, pe cultivarea citricelor și creșterea de găini. La începutul anilor 1940 i s-au alăturat imigranți evrei din Yemen care au întemeiat cu vremea un cartier propriu, Shikun Hateimanim. Acesta face parte în prezent din cartierul Ganey Tzvi. Comuna (moșavá) Ramat Hadar a luat ființă la 26 mai 1938 din inițiativa unor imigranți evrei din „a 5-a Aliyá”, din Germania, pe
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
lui. În acord cu cronologia propusă de Moskov, Asparuh a domnit între 668 - 695. Alte cronologii ne menționează anul de sfârșit al domniei sale în 700 sau 701. Conform surselor bizantine, Asparuh a fost fiul mic a lui Kubrat, care a întemeiat un măreț stat numit Bulgaria Mare în stepele Ucrainei. Asparuh a obținut experiență în politică datorită lungii domnii a tatălui său, care a murit probabil în 665. După o sursă a cărei autenticități este disputată, Asparuh a fost făcut conducătorul
Asparuh al Bulgariei () [Corola-website/Science/327128_a_328457]
-
Ipohondrii”, „Ceai și pantofi”, si a regizat și jucat într-o parte din ele. După o bogată activitate în teatrele consacrate de repertoriu,de la începutul anilor 1980 s-a lansat în lumea teatrului "fringe", din afara establishmentului teatral. În 1982 a întemeiat la Jaffa Teatrul „Hasimtá” („Ulița”) pe care l-a condus vreme de 18 ani. În anul 2001 a înființat trupa teatrului „fringe” „Karov” („Aproape”) care a funcționat în clădirea Merkazim din Țel Aviv, până la un incendiu devastator în anul 2003
Niko Nitai () [Corola-website/Science/327150_a_328479]
-
Regatul Frizian sau Magna Frisia a fost un regat întemeiat în 600 d.Hr. de frizoni, situat pe teritoriul actual al Olandei și nordului Germaniei. Regatul a devenit parte a Imperiului Franc după bătălia de la Boarn din 734. În timpul Marilor Migrații, frizonii antici, triburi germanic, s-au așezat în nordul
Regatul Frizon () [Corola-website/Science/327188_a_328517]
-
este atestat încă din prima dinastie dintre 3100 și 3050 î.Hr. Filozofii greci, precum Herodot, Platon și Diodor Siculus, au identificat orașul cu Atena, prin urmare, făcând o trimitere primordială spre cetatea grecească din Attica. Diodor povestește că Atena a întemeiat Sais înainte de potopul care a distrus metropola și Atlantida. Toate orașele grecești au fost distruse în timpul cataclismului, orașele egiptene, inclusiv Sais, au supraviețuit. În "Timaios și Critias" a lui Platon (scrisă în jurul anului de 395 î.Hr.), Sais este orașul în
Sais, Egipt () [Corola-website/Science/327173_a_328502]
-
de Băsești Vasile Lucaciu etc, și a fost parte din delegația de 237 de persoane care a mers la Viena pentru a-l înmâna împăratului Franz Josef. A fost principalul susținător al Partidului Național Liberal, în Transilvania. În anul 1893 întemeiază la Sibiu, împreună cu Ioan Russu-Șirianu și Septimiu Albini, ziarul "Foaia Poporului". În octombrie 1893 pleacă în România, unde se va dedica organizării unei ferme. În 1896 se recăsătorește cu Adele von Heldenberggel, o profesoară germană de muzică. În anul 1904
Eugen Brote () [Corola-website/Science/327253_a_328582]
-
al ziarelor "Lumina pentru toți", "Românul" lui Vintilă C.A. Rosetti și "Voința Națională". În anul 1891 se întoarce în Transilvania și lucrează în redacția ziarului "Tribuna" din Sibiu, unde devine, după retragerea lui Gheorghe Bogdan-Duică, director. În anul 1893 întemeiază la Sibiu, împreună cu Eugen Brote și Septimiu Albini, ziarul "Foaia Poporului", iar în anul 1897 înființează la Arad, împreună cu Vasile Goldiș, "Tribuna Poporului". În anul 1894 este condamnat la 6 luni de închisoare, pe care le ispășește la Seghedin, datorită
Ioan Russu-Șirianu () [Corola-website/Science/327249_a_328578]
-
serviciul militar regulat al armatei israeliene. În anul 2006 așezarea lor a fost recunoscută drept kibuț urban. Membrii acestei comunități nu trebuie confundați cu Beta Israel, evreii etiopieni, nici cu afro-americani convertiți la formele actuale ale iudaismului. Gruparea a fost întemeiată la Chicago de către Ben Carter, muncitor metalurgist care a proclamat că a avut o viziune în anul 1966. Arhanghelul Gabriel i-a revelat că negrii americani sunt urmașii evreilor sau israeliților din tribul Iuda, care au fost izgoniți din Țara
Israeliții africani evrei ai Ierusalimului () [Corola-website/Science/327343_a_328672]
-
Italice de către indoeuropeni s-a făcut în două valuri: un prim val în mileniul al II-lea î.Hr.: italioții, care au fondat între altele civilizația Terramarilor sau "terramaricolă", iar cel de-al doilea val spre anul 1000 î.Hr., care a întemeiat civilizația cunoscută sub numele de cultura villanoviană. Primului dintre valuri i-ar corespunde lingvistic subgrupul de limbi italice: latină-faliscă-siculă, iar celui de-al doilea val i-ar corespunde grupul sabellic osc-umbrian, ceea ce explică ecarturile constatate dintre limba oscă și limba
Osci () [Corola-website/Science/327339_a_328668]
-
a fost un boier care asemeni lui Stan Cașen, și el a primit danie de la Ștefan Voievod, prin hrisovul de la 20 iulie 1443, moșie aflată mai sus de Stan Cașen. Acolo, despădurind pământurile, a întemeiat satul ce avea să devină Vlașca de azi. La data de 15 martie 1410, Alexandru cel Bun dăruiește prin hrisovul de la Suceava, lui Ghelebi Miclouș și fiilor săi, Domoncuș, Blaj și Iacob, pentru munca cinstită asupra țării, șase sate: Cașin
Vlasin Crețescu () [Corola-website/Science/327360_a_328689]
-
deocamdată și raportul dintre populația acestei noi așezări și populația vechii așezări bizantine Polystylon din vecinătate. Tradiția locală orală susține că locuitorii vechii cetăți, greu încercate de numeroase războaie și de atacurile frecvente ale piraților, s-au refugiat înspre interior, întemeind noua așezare. În sprijinul acestei versiuni este invocată și existența unui loc numit „Paliochora” (însemnând, în greacă: „satul vechi”), situat între ruinele de la Polystylon și actuala localitate Avdira. De-a lungul timpului, localnicii au relatat că au descoperit acolo diverse
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
mici moșii, în turcă). Celelalte sate aparținătoare s-au format ca așezări de refugiați greci proveniți din Asia Mică și Tracia Orientală, mai ales în urma schimburilor de populații impuse prin Convenția de la Lausanne (1923). Astfel, satul Mandra Tsikour a fost întemeiat de refugiați din orașul Serdivan din Bitinia. Ei și-au părăsit orașul, în urma ocupării acestuia de către armata turcă a lui Kemal (în iunie 1921) și au luat drumul băjeniei, îmbarcându-se la Nicomedia și stabilindu-se inițial în taberele de
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
Kemal (în iunie 1921) și au luat drumul băjeniei, îmbarcându-se la Nicomedia și stabilindu-se inițial în taberele de refugiați din Volos. Ulterior, ei s-au mutat în apropiere de Xanthi, iar în 1924, cu sprijinul statului grec, au întemeiat satul Mandra Tsikour. Satele Kalfalar și Kousiabali au fost întemeiate de refugiați greci proveniți din regiunea din jurul orașului Adrianopol (Edirne) din Tracia Orientală. Nu se cunosc date despre populația turcă din Bulustra care a părăsit așezarea pentru a se refugia
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]