25,496 matches
-
cu două scurte nuvele (Învierea omului și A zburat o pasăre neagră), Victor Ion Popa cu fragmente din romanul Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, Gala Galaction cu notele de călătorie intitulate În Arhipelag și La Mănăstirea Neamțu, Ion Agârbiceanu cu povestirea Întâiul zbor. Lui G.M. Zamfirescu i se tipăresc postum proza scurtă Constandin și nevasta lui, Ioana și un text dramatic, singurul mai important existent în revistă (Cântecul vieții, 29/1939). La aceste nume se adaugă acelea ale unor autori aflați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei școli generale clujene, predând ulterior și la liceu, până la pensionare (1996). Debutează cu nuvela Țigăncușa în „Tribuna” (1958), iar editorial cu volumul de povestiri 1100 de zile risipite (1975). Mai e prezent cu proză, reportaje, profiluri de scriitori români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
români și străini în „Steaua”, „Tribuna școlii”, „Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor (1987), poate cel mai reprezentativ volum al său, se pot identifica elemente ale fantasticului (povestirea Vânătoarea), în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin întrebări cărora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor (1987), poate cel mai reprezentativ volum al său, se pot identifica elemente ale fantasticului (povestirea Vânătoarea), în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin întrebări cărora nu li se sugerează un răspuns. Chiar de la prima carte, 1100 de zile risipite, autorul dovedea calități stilistice, precum și o anume eleganță a frazei. Acestea însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
multor manuale și a unor traduceri. SCRIERI: Confluențe culturale româno-polone, București, 1976; Studii polono-române, București, 1994. Traduceri: Marian Naszkowski, Zile de neliniște (Amintiri din deceniul al patrulea), București, 1963, Anii încercărilor, București, 1966; Stanislaw Wygodzki, Omul cu căruciorul și alte povestiri, pref. trad., București, 1964; Bruno Schulz, Manechinele, pref. trad., București, 1976; Zece poeți polonezi contemporani, pref. trad., București, 1978; I. Che˛cinski, Conacul cu stafii, București, 1979 (în colaborare); Ryszard Klyș, Ucideți oaia neagră, București, 1979; Kornel Filipowicz, Prizonierul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
surprind „misterul” blestemat al locului, tensiunea momentului (primii ani după al doilea război mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z. conturează în cele douăzeci de povestiri din Epihia în stil valah (2003) imaginea unei Americi neconvenționale, „mărturisind” despre „desțărare” și despre experiențe dure sau grotești. SCRIERI: Întâmplări din viață și din sport (în colaborare), București, 1958; Cal bătrân cu chingă roșie, București, 1974; Pământul, marea, cerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
felul, duhuri sau zei, gândiți după imaginea omului, fiindcă, pentru a Înțelege, omul trebuie să umanizeze. Astfel, credințele religioase nu permit doar intrarea În relație cu aspectele problematice și vitale ale realității, ci și stăpânirea lor, mintală, sub formă de povestiri explicative sau „mituri”, și efectivă, sub formă de „rituri”, adică acțiuni orientate spre forțe și ființe supraomenești cu care se stabilește un raport („cult”), sau acțiuni menite să producă efecte În sfera umană (rituri magice, de trecere etc.). Ritul este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avea loc În anumite momente și locuri sau poate implica prestația anumitor persoane. Când se vorbește despre acțiuni și simboluri, și mai ales de cuvinte și gesturi, se are În vedere o varietate aproape infinită de atitudini și obiecte: rugăciuni, povestiri, revelații; a sta În picioare, a se apleca, a Întinde brațele; a merge, a dansa, a cânta, a cădea În transă; a deplasa obiecte liturgice, a purta Însemne; a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
folosită și pentru a marca teritorii sau pentru a obține anumite peșteri; poate fi folosită ca instrument educativ pentru tineri, ca punct central al ceremoniilor și riturilor; este posibil să-i fi Învățat pe vânători cum să se organizeze, prin intermediul povestirilor și legendelor capabile să transmită cunoștințe acumulate de generațiile precedente. Artaxe "Arta" este, probabil, toate aceste lucruri Împreună (Straus, 1992). Și dacă, parțial, este practicată pentru a fixa informații cruciale și pentru a le conserva pentru generațiile viitoare, arta poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale vechilor magi de la curtea suveranilor din epoca piramidelor. În general, se consideră că textul aparține Regatului de Mijloc; dar faptul că apare Într-un singur manuscris din epoca hicsoșilor demonstrează cel puțin că acesta era considerat Încă actual. Între povestirile despre magi, ultima din serie Îl are ca personaj pe regele Keops și vorbește despre ciudățeniile sale În ceea ce privește planurile templelor după care trebuie făcute construcțiile, planuri care sunt păstrate În templul lui Thotxe "Thot" (zeul științei) și care vor putea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celor trei viitori regi. Zeițele pleacă imediat ce Își Îndeplinesc opera; dar, abia plecate, regretă că nu au Împlinit nici o minune pentru nou-născuți. Stârnesc astfel o furtună și se Întorc la casa din care plecaseră. Să-l lăsăm aici deoparte urmările povestirii. Este evident că un text ca acesta nu are un caracter teologic și nici istoric: dar aceasta nu Înseamnă că nu poate fi valorificat și din asemenea unghiuri. De fapt, se amintește că cei trei regi mici sunt cei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semnificație nici faptul că și În cazul zeităților majore există acum tendința de a se venera materialitatea: poarta templului, Însemnele, ceea ce se manifestă imediat oricui. Aspirația la intimitatea cu divinul mai are, În această perioadă, Încă un aspect elocvent: prezența povestirilor mitologice. Acestea sunt multe și diverse. Cea mai explicită dintre acestea prezintă judecata dintre Horusxe "Horus" și Sethxe "Seth" pentru dreptul de a-l moșteni pe Osirisxe "Osiris" mort1. Sub prezidiul Stăpânului Universal (Atumxe "Atum"), Eneada divină discută aprins cele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pastoral și liniștit În vârtejul unei lumi fabuloase poartă numele a doi zei: Bataxe "Bata" și Anubisxe "Anubis". În realitate sunt chiar ei, ajunși Între oameni pendulând Între condiția lor cotidiană și cea divină. Mai pot fi citate și alte povestiri, având toate aceleași caracteristici formale și aceeași adaptare a divinului la lumea umană, pe care cititorul sau ascultătorul o simte ca fiindu-i proprie. 19. DEIR EL MEDINA ȘI RELIGIA POPULARĂTC "19. DEIR EL MEDINA ȘI RELIGIA POPULARĂ" Cunoaștem Îndeaproape
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
favoruri precise, să dobândească acum o nouă vigoare. Culegerile magice 3 ne arată modele diferite și formulări posibile. Există adevărate imnuri adresate divinității (pe unele le regăsim ca atare În contexte rituale oficiale) care se recitau cu anumite corecturi; există povestiri mitice care prefigurează cazul special de care se ocupă magul și care, de multe ori, fac aluzie la mituri pe care nu le cunoaștem (probabil fictive) și care trebuie să aibă valoare de model pentru reușita descântecului; se găsesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În relatarea din papirusul Westcar sau În teogamiile de la Deir el Bahari și Luxor); dar acum ele vin pentru „a-i hotărî destinul”: „Va fi ucis de crocodil ori de șarpe sau poate de câine”. Cele trei animale apar În povestirea fantastică a aventurilor tânărului principe - dar finalul poveștii lipsește și nu știm dacă destinul se Împlinește sau este anulat cu vreo viclenie la fel ca aceea povestită de Herodot despre Mikerinos 4 care, pentru că i se mai dăduseră doar șase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
această epocă; dar cel mai semnificativ document păstrat din această perioadă este inscripția memphită despre care am vorbit la Început, care vorbește despre crearea lumii prin intermediul cuvântului și a voinței (sau a gândului) zeului Ptahxe "Ptah" și care integrează În povestire informații mitologice mai generale. Un rege nubian, Sciabaka, a pus să fie transcris un text, pe care „l-a găsit mâncat de viermi Între scrierile strămoșilor săi; nu poate fi citit de la Început la sfârșit”. Astfel, regele pune din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două perechi divine (mascul și femelă): cea a „monștrilor marini” La¿muxe "Lah~mu" și La¿amuxe "Lah~amu", iar din aceștia se naște perechea zeilor propriu-ziși Anșarxe "Anșar" și Kișarxe "Kișar", adică Cerul și Pământul În Întregime. În continuarea povestirii, En¿ma eliș ne vorbește despre generarea altor doi mari zei: Anuxe "Anu"(m) și Nudimmud (Ea). Se povestește despre lupta și victoria zeilor tineri - În special a lui Mardukxe "Marduk", fiul lui Ea și al perechii sale Damkinaxe "Damkina
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nergal" și Ereșkigal povestește cum zeul ceresc Nergal a devenit soț al reginei infernului În urma unei pedepse. Ca zeu al infernului, Nergal este cumplit și Înfricoșător și poate aduce nenorociri pe pământ, care se abat oamenilor și cetăților. O lungă povestire mitologică legată de acest lucru este Erraxe "Erra", unde se povestesc distrugerile provocate de zeu În regiunea babiloniană, pentru a pedepsi oamenii din cauza neglijenței acestora față de persoana lui. Erra nu este nimeni altcineva decât Nergal, așa cum se arată explicit În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Xisouthrosxe "Xisouthros" din Babyloniakà lui Berossos. În mitul Atra¿asșsxe "Atrah~asșs" există și acest nume care apare adesea ca Atram¿sșs și Înseamnă „Marele Înțelept” sau „Celxe "Cel" mai mare Înțelept”. Acest nume reapare ca Atram¿sșsum din povestirea potopului de pe o tăbliță cuneiformă, rău conservată, găsită la Ras-Șamra/Ugarit. În poemul Ghilgameșxe "Ghilgameș", numele eroului potopului este Utnapiștimxe "Utnapiștim" sau Utanapiștimxe "Utanapiștim", iar semnificația sa se pare că este „Cel care a văzut/trăit viața (fără de moarte)”. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oamenii și animalele: În mitul lui Illuyankaxe "Illuyanka", zeul furtuniixe "zeul furtunii" procreează un fiu cu o femeie („fiica săracului”), pentru a se răzbuna, iar zeița Inaraxe "Inara" se unește cu omul ¾upașiya pentru a obține ajutorul acestuia; Într-o povestire despre zeul-Soarexe "Soare", o vacă și un pescar, zeul-Soare este cuprins de dorință pentru o vacă incredibil de frumoasă și, transformat În om, se unește cu ea. Asemenea oamenilor, și zeii au o locuință care, În mitologie, este descrisă de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
hurrito-hitite), asimilate și reelaborate În mod autonom de scribii și preoții din Hattușaș. Tipologia textelor mitologice nu conduce la un singur model, ci variază În funcție de originea și funcția motivelor mitice; Înșiși hitiții disting trei tipuri principale de texte: invocațiile/evocările, povestirile și cântecele (Pecchioli Daddi-Polvani, 1990). Există totuși numeroase fragmente care, atât În hitită, cât și În alte limbi (hatică, hurrită, luviană, palaică), nu pot fi trecute În categoria miturilor cunoscute, dar confirmă bogăția și vitalitatea mitologiei anatoliene. 1) În invocațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
povestește despre răpirea sa de către Mare și recuperarea sa, Înfăptuită de Telipinuxe "Telipinu", care o ia de soție pe fiica mării. 2) Mitul, care povestește În două versiuni diferite lupta dintre zeul furtuniixe "zeul furtunii" și balaurul Illuyankaxe "Illuyanka", numit „povestirea” (uddar) lui Kella, preotul „uns” al zeului furtunii din Nerikxe "Nerik", era recitat cu ocazia sărbătorii hitite antice purulli, celebrată primăvara pentru a asigura prosperitatea și bunăstarea țării. Mitul este În mod clar legat de problema apelor necesare În agricultură
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și nașterea zeului furtunii. Primul rege al zeilor, Alaluxe "Alalu", Înlăturat, după nouă ani de domnie de către paharnicul său Anuxe "Anu", se retrage sub pământ, printre „zeii vechi”, care, la Începutul mitului, sunt invocați pentru a da mărturie despre veridicitatea povestirii. La rândul său, Anu este alungat, tot după nouă ani și tot de către paharnicul său, Kumarbi, „vlăstarul” lui Alalu, și fuge spre cerul al cărui zeu este; Kumarbi Îl urmărește pe Anu și Îl castrează, mușcându-l, iar acesta Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care Încearcă să o agreseze pe Iștarxe "Iștar". Nu pot fi asimilate textelor mitologice studiate până acum texte ca „Istoria lui Appuxe "Appu"”, și „Istoria vacii, a zeului-Soarexe "Soare" și a pescarului”, lucrări erudite, cu conotație etică aparte, În care povestirea intenționează să dea mărturie despre măreția și dreptatea divinităților invocate În partea de Început, respectiv zeul-Soare și zeița Iștarxe "Iștar". AbrevieriTC "Abrevieri" Anatolica Anatolica. Institut historique et archéologique néerlandais à Istanbul, Leiden. AoF Altorientalische Forschungen, Berlin. Belleten Türk Tarih Kurumu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
paralel cu profetismul ebraic; deși există elementele comune, avem totuși de-a face cu fenomene esențialmente diferite, chiar dacă acestea se pot Încadra Într-o tradiție semitică documentată, printre altele, la curtea Biblosului În secolul al XI-lea Î.Hr. (În povestirea călătoriei egipteanului Wen-Amunxe "Amun"). În ceea ce privește cultul, un rol important este deținut și aici venerarea strămoșilor de viță regală, cinstiți cu ritul caracteristic kispu (evocare/comemorare și banchet sacru). Trăsături locale mai specifice ne sunt revelate de calendarele festive (sunt celebre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]