26,366 matches
-
de jos de lângă Văleni, capre rele, râioase, behăind îngrozitor. Somnul nu se lipea de mine. Atunci, mi-am spus că cel mai bun remediu e să mă scol din pat și să recitesc ce mă obseda, apoi chiar să mă apuc să traduc textul, cui pe cui se scoate. Iată-l, începutul capitolului O primăvară falsă: ... Ca în alte dimineți ale acelei primăveri, m-am pus pe lucru disdedimineață, nevastă-mea încă dormea. Ferestrele erau larg deschise, iar pavajul străzii se
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
trotuar. Caprele se uitau în jur mirate întorcându-și gâturile ca niște turiști în fața unui peisaj. Omul primi banii, mulțumi femeii și își văzu de drum suflând în fluierul lui în timp ce câinele mâna turma care își clătina coarnele. M-am apucat din nou de scris... (Am sărit dinadins urmarea, lăsând să treacă ceva timp). Pe urmă am continuat: Mă hotărâsem să ies afară să cumpăr ziarul hipic de dimineață. Nici un alt cartier nu era atât de sărac, încât să nu fi
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
alt cartier nu era atât de sărac, încât să nu fi dat măcar de un singur exemplar. Cu greu găsisem unul pe strada Descartes, colț cu piața Contreescarpe... Caprele coborau strada Descartes, și am respirat adânc grăbindu-mă să mă apuc din nou de lucru... Vasăzică, se întorceau în sens invers, am reușit să-mi zic, și am ațipit imediat cu capul pe masă.
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
vedem de treburile noastre, punem coada pe spinare și tuleo! spre țările calde. După ce și-au plasat fiii prin universități occidentale, patrioții „săraci” de la conducerea țării contemplă tot mai filozofic rolul și rostul lor în această lume dizgrațioasă. N-au apucat, încă, s-o șteargă prea mulți, dar când robinetele bacșișurilor, ale procentelor la privatizări frauduloase și-ale „taxelor” pe servicii vor seca, o vor face fără nici un regret. Banii sunt, oricum, de multă vreme la adăpost. N-au decât să
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
intre în templul lui Rimon. Cine este Naaman pentru Domnul? Un creștin slab, păcătos, idolatru. Cine este Ghehazi pentru Domnul? Un creștin puternic, vechi, cu experiență.” Și Ghehazi acționează, hotărât să îndrepte situația. Nu putea să stea locului, l-a apucat să alerge după Naaman, proaspătul convertit - ce binecuvântare avea să-i dea? Era inima lui curată? Atunci când disprețuim omul privind la ce a fost el mai înainte de întâlnirea cu Hristos - bețiv, fricos, deprimat, hoț, repezit etc, atunci când considerăm că suntem
GHEHAZI de RODICA STOICA în ediţia nr. 48 din 17 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349726_a_351055]
-
nu stă doar din o mână de oameni, căci atunci ar fi vai și amar de creștinătate! Ostași ai Domnului sunt creștinii cei luptători și biruitori; cu aceștia noi nu ne ocupăm. Noi ne ocupăm cu dezertorii, cu întoarcerea celor apucați în tabăra lui satan (subl. ns.). Toți cei din Oastea Domnului nu ne rușinăm să spunem că am fost dezertori; am fost în armata diavolului, dar scumpul nostru Mântuitor ne-a ajutat să scăpăm de acolo și să redevenim ostașii
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
cinci după amiază. Lumină bate la ușă din dreapta. Genunchiul puternic luminat, sandaua cu degetele bine reliefate. Treptat lumină se mută căzînd acum peste mijlocul lui avînd mantaua drapata. Cu mîna dreaptă își ține degetele înfipte în barbă lungă. Cu stînga apucă firele de jos ale bărbii. Lumea bagă fișe într-un aparat, să se aprindă lumină. Un Moise gigantic. * Bătrînul de la Villa Borghese. O figură frumoasă de apostol din Cină lui Jacopo Bassano, mîncînd la ora nouă și jumătate dimineață singur
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
etrusc de lîngă Vale Giulia. Pluralitatea că a unei societăți de consum. Pămînt ars și bronz. Robinetele de bronz, și ele, cu figurine la băi... Cutii cu trupuri goale de femei îndoindu-se în chip de mîner de care sa apuci obiectul... Ornamentație nebună, lucrurile utile, orice lucru de care te slujești, avînd mai întîi o valoare estetică, pe lîngă cea utilă. Grifoni, cîini, pisici, acrobați. Rafinamentul. Beția concretului. Humorul meditativ de societate relativista. Cînd ies din muzeu, în natură română
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
său rol popular exercitat în epoca interbelică. Și, de aceea, oricîte ori am prilejul (că acum, la reeditarea unuia dintre românele sale poate cel mai izbutit) îl comentez cu plăcere și chiar cu recunoștință. Reamintesc stimaților mei cititori că am apucat să-l cunosc pe F. Aderca, mai întîi la o bibliotecă publică unde veghea liniștea totală că un cerber inclement, bătînd, la orice tentativă de conversație în șoaptă, stăruitor, cu un creion în masă. Lucra, acolo, la pregătirea unei cărți
Cel mai bun roman al lui Aderca? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17628_a_18953]
-
inima. Personajul rîzător păstrîndu-și întreaga voioșie, era vechiul meu prieten ce răposase nu demult, Valeriu Cristea, si care făcuse atîtea boroboațe în ultimii zece ani, încît îmi vine să cred că s-a prăpădit din cauza lor. Ce l-o fi apucat? Ce răsturnare groaznică s-a petrecut în sufletul asta ciudat, prins mai curînd de mrejele invizibilului, decît de realitatea cu nenumăratele ei zone spurcate. De ce s-a înecat în această, izbindu-se cu inima lui curată de ziduri pînă cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
copilăresc, cochetînd cu natura, de care, în ciuda rafinamentului sau, nu s-a desfăcut de tot: "Tac// născocind trecători, acesta e jocul și/ uneori scriu cîte o carte la orele zece/ strivind sub bancă firimiturile - cum/ nici o columba nu trece să// apuce cu ciocul maximele și aforismele,/ drăgălașe chemări din fulgi și din gheare" (Drăgălașe serbări de fulgi). Modalitatea predilecta: o pastișa, am spune, psihocritica, în care nu e urmat un model textual, ci unul umoral, ducînd la figurarea unor origini fabuloase
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
puțini tineri români au plecat - cu burse sau nu, cum au putut - la studii în Occident. Acest exod intelectual e rezumat cu umor de Vasile Băncilă: Toți licențiații, când sunt întrebați ce planuri au, spun: aplec, plec!a. I-a apucat instinctul migrației către Apus pe români, după ce 2000 de ani au găsit de bine să stea în văgăunele Carpaților. E cam târziu, dar nu strică! (p.8). Rămas în țară, Băncilă sugerează admirabil, si întrucâtva simbolic, atașamentul sau la solul
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
și mineri, încheiată prin înțelegerea de la Cozia, a dezechilibrat pe mulți politicieni și jurnaliști. Culmea delirului a fost atinsă de sîmbătă seara (23 ianuarie curent n.Cronicar) de Alexandru Stoenescu, șeful direcției de relații publice a Armatei, care s-a apucat, într-o emisiune de știri, pe PRO TV, transformată, grație unei alte personalități fragile psihic, Andreea Esca, într-un moment isteric de domnișoara scapătă de la un viol în colectiv, să se fălească pe larg cu victoria Armatei împotriva "insurgenților". Deși bărbat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18159_a_19484]
-
Constantin Țoiu Te apucă și milă să vezi cîtă îndărătnicie pun guvernanții noștri de la putere, ca și cei rămași în opoziție, să tîrîie țară după dînșii în "lagărul occidental". Nu mai avem somn că nu intrarăm în Evropa. Deși în ea ne aflam încă
"Iar noi, a Turchiei floare..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18157_a_19482]
-
lui Stalin telefonul...Hopaaaa !... Tătucu de la Kremlin, se interesează cine era... Ah! am uitat: după ce redactorul îi zice tîmpitule! etc. și dă să închidă telefonul, în aceeași secundă în care redactorul se pregătea să trîntească furios în furca, Stalin mai apucase să se recomande ritos la telefon: - v-a vorbit Iosif Vissarionovici Stalin. Să cazi jos, nu altă. Însă individul nefericit, care apucase să trîntească viu și nevătămat, telefonul, probabil că și-o fi închipuit că cel de la capătul telefonului care
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
să închidă telefonul, în aceeași secundă în care redactorul se pregătea să trîntească furios în furca, Stalin mai apucase să se recomande ritos la telefon: - v-a vorbit Iosif Vissarionovici Stalin. Să cazi jos, nu altă. Însă individul nefericit, care apucase să trîntească viu și nevătămat, telefonul, probabil că și-o fi închipuit că cel de la capătul telefonului care-i vorbise era vreun nebun, vreun maniac; auzi, să se dea la telefon drept Stalin în persoana!... Ei, uite că nu ținuse
Lupta pentru existentă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18172_a_19497]
-
seduce un public nou și de a-l converti într-ale științei, nu de a mîngîia nostalgii zădarnice sau de a retrezi pasiuni abandonate. Dar pentru că presupun că nici unul dintre cititorii de formație umanista ai României literare nu se va apuca de matematică sau de chimie, oricît de fascinat ar fi de vreuna dintre cele două cărți, după cum cu atît mai puțin cititorii de formație științifică ai revistei nu vor avea de ce să se lase "convinși", trebuia să aleg o altfel
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
științifice. De multe ori, însă, ne-o spune principalul său biograf serios, nu de tip popularizare, si anume Michael Mahoney, demonstrațiile lui erau incomplete. Fermat era un fel de îngălat, dacă termenul nu e prea dur, într-ale matematicii. Se apucă de mii de probleme, intuia soluții spectaculoase, care îl satisfăceau suficient cît să nu se mai ostenească a le duce pînă la capăt. Nu e de mirare că își irită intens contemporanii, care au ezitat, nu totdeauna din invidie, să
Un tabel si o teoremă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18158_a_19483]
-
Marina Constantinescu Duminica după-amiaza mă apucă toate angoasele copilăriei, panicile școlarului că a doua zi e luni și trebuie să ia totul de la capăt, că nici nu s-a omorît cu studiul, nici nu s-a odihnit, culpabil că nu s-a pregătit cum și-a
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
care, om fin, nu înjurase în viața lui, luându-se mai mult după Costică; fiindcă așa-l chema, Costică Streașină, exact ca-n roman, și care Costică, zicea doctorul, înjura superb, cu o imaginație nebună-nebună... Treptat, băiatul se vindecă, se apucă de munca lui de agronom, și pe ce punea mâna, creștea, îngrijea grădinile oamenilor, pe gratis, doar că primea să-i facă cinste, atât, având darul minunat de a semăna și sădi ca nimeni altul, încât lumea se mira: dacă
Note americane (II) - variante - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14307_a_15632]
-
autor, C. Rogozanu își descoperea capacități de sarcasm nebănuite. Mă rog, l-o fi detestînd pe autorul cu pricina. Dar asta e o problemă prea personală pentru ca C. Rogozanu să-și compromită prestigiul de cronicar vărsîndu-și, cînd și pe unde apucă, năduful. Unora le place Liiceanu - iată titlul lungului articol din Observator. Ca să vezi dispreț! Ca și cum Liiceanu ar fi un banal farsor care nu le poate cădea cu tronc decît unor gogomani. Pe lîngă tema antielitismului, de acum curentă în articolele
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
ușă deschisă sau chiar un perete, un zid, căzut, brusc dărâmat. În această atmosferă aflu că Mircea Eliade este bolnav, internat în spital la Chicago. Suferă de inimă. Mare fumător de pipă. {i eu care, cu belșugul local, abia mă apucai... Niciodată n-am ținut să-l cunosc pe marele savant, cum țineam și cum am reușit în cele din urmă să-l întâlnesc pe Cioran la Paris, întâmplare povestită mai de mult, cu altă ocazie. Dacă l-aș fi cunoscut
Note americane (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14331_a_15656]
-
curată că i-a oferit protectorului său un loc unic în istorie. (Sigur, și calul lui Caligula ajunsese senator, dar să nu fim răutăcioși!) Nu știu cum va evita Ion Iliescu noua capcană întinsă cu dezinvoltură de principalul său adversar. Dac-a apucat să fie de acord și propunerea va fi pusă pe lista revizuirilor constituționale, destinul lui politic nu mai valorează multe parale. Nu va mai avea cum să evite lucrul de care se teme cel mai mult — marginalizarea. Adică transformarea în
Senatul cu un singur exponat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14323_a_15648]
-
frămîntat vreodată din cale-afară cine-mi citește unele fraze sau pagini, eventual o carte în întregime, ceea ce ar putea să fie o consecință a împrejurării că am început să-mi cunosc cititorii foarte de timpuriu, cu mult înainte de a mă apuca efectiv de scris. Cred că aveam optișpe sau nouășpe ani... Era o dimineață însorită de toamnă sau primăvară. Lucram într-o fabrică, asta știu sigur, și tocmai ieșisem din schimbul trei. Mă amestecam în aglomerația străzii scuturîndu-mă de frînturi de
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
ce să aducă. Pe fața ei tînără înflorea un surîs ce s-ar fi vrut șăgalnic. Nu vă supărați, îmi spuse pe un ton candid, de o politețe perversă, toți copiii ăștia sînt ai dumneavoastră? Am plecat privirea. Bine că apucasem să-i spun ce să aducă, fiindcă de-acum încolo nu mai era nimic de spus. Am amuțit instantaneu. Nu că m-aș fi blocat din pricina vreunui complex obscur. Nu că m-ar fi lezat în vreun fel vorbele ei
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]