25,430 matches
-
Hagia Sofia din secolul al VI-lea. Această biserică a fost una dintre cele trei biserici din Imperiul Bizantin ce erau închinate atributelor lui Dumnezeu: Hagia Sofia ("Sfânta Înțelepciune"), Hagia Irene ("Sfânta Pace") și Hagia Dynamis ("Sfânta Putere"). Ea a ars în timpul Răscoalei Nika din anul 532, fiind restaurată în anul 548 de către împăratul Iustinian I. În secolul al VIII-lea, în timpul Crizei Iconoclaste din Imperiul Bizantin, icoanele și frescele bisericii au fost distruse, rămânând cu nimic altceva decât cu o
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]
-
s-a redus drastic, importante opere de artă au fost distruse sau confiscate, s-au pierdut artefacte și documente istorice iar mulți artizani au murit. În acest timp, principalele palate coreene cum ar fi Gyeongbokgung, Changdeokgung, și Changgyeonggung au fost arse de către localnicii coreeni iar Deoksugung a fost folosit ca palat temporar. În multe cazuri, distrugere de palate sau sedii guvernamentale a fost cauzată de conflictele interne la fel de mult ca de invazia în sine. Baekjeong (coreenii din cea mai joasă clasă
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
soldaților coreeni a scăzut iar fortăreața a fost cucerită în jurul orei nouă dimineața. Aproape toată forța de luptă a Busanului a fost ucisă. Japonezii au masacrat garnizoana rămasă dar și noncombatanții. Yoshitoshi a ordonat soldaților săi să jefuiască și să ardă lucrurile de valoare. Armata japoneză ocupase acum Busanul. Pentru următorii câțiva ani, Busanul va deveni un depozit de aprovizionare pentru japonezi. Japonezii au continuat să trimită trupe și alimente peste mare la Busan până când amiralul coreean Yi Sun-sin a atacat
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a prefăcut că se retrage apoi a montat un contraatac masiv, luând japonezii prin surprindere. După o luptă acerbă, zidurile principale au fost trecute iar orașul a fost ocupat. La fel ca și Busanul, orașul Dadaejin a fost jefuit și ars iar majoritatea populației civile a fost masacrată. Konishi și-a asigurat Dadaejin ca o fortăreață unde să debarce întăririle pentru armata japoneză. El și-a regrupat armata și a mărșeluit spre Seoul, obiectivul principal al armatei japoneze. Konishi și So
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
trecea, regele era întâmpinat de locuitori aliniați pe străzi care erau îndurerați că regele îi abandonează. Aceștia își neglijau datoria și nu îi mai aduceau omagii regelui. Bărcile și alte lucruri asemănătoare de pe malul sudic al râului Imjin au fost arse pentru a nu permite japonezilor să le folosească și să trecă râul. Generalul Kim Myong-Won a desfășurat 12.000 în cinci puncte de-alungul râului. În timp ce prima divizie se odihnea în Hanseong, divizia a II-a a pornit spre nord fiind
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
nord. În timp ce mergea pe jos, regele era hărțuit de țăraii care se simțeau abandonați. A ajuns la Imjin, s-a interesat până unde au ajuns urmăritorii japonezi și a trecut râul pe timp de noapte. Pe întuneric a decis să ardă pavilionul de lângă râu. Arderea pavilionului a produs lumină astfel încât regele și oamenii săi au văzut cum să treacă râul pentru a ajunge la Gaeseong. Puțini știau că pavilionul care ardea era casa în care a locuit la bătrânețe savantul Yi
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
râul pe timp de noapte. Pe întuneric a decis să ardă pavilionul de lângă râu. Arderea pavilionului a produs lumină astfel încât regele și oamenii săi au văzut cum să treacă râul pentru a ajunge la Gaeseong. Puțini știau că pavilionul care ardea era casa în care a locuit la bătrânețe savantul Yi I. Cu doar 10 ani înainte, acesta a sugerase că pentru siguranța națională armata ar trebui mărită cu 100.000 de oameni. Yi era mort la această dată dar casa
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
în apropiere de Danghangpo. El a trimis imediat navele la Danghangpo pentru a verifica dacă raportul este corect. în portul Danghangpo erau ancorate 26 de nave japoneze, inclusiv o altă navă amiral. La fel ca la Dangpo, japonezii jefuiau și ardeau clădirile din orașul coreean. Amiralul a trimis câteva nave de patrulare pentru a testa apărarea japoneză. Patru nave mari japoneze s-au aliniat în fața navei amiral pentru a o apăra. Ca și la Dangpo, Yi Sun-sin a trimis navele sale
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Yi Sun-sin și Won Gyun au atacat golful Busan cu un număr mare de nave, dar japonezii nu au ieșit să lupte ci au stat pe uscat trăgând doar cu archebuzele. Astfel, marina Joseon-ului nu a putut debarca. După ce a ars 400 de nave japoneze, flota lui Yi Sun-sin s-a retras. Ofițerul 鹿岛 万户 (Jeong Un) a fost împușcat în timpul luptelor grele și a murit. Yi Sun-sin regretă profund pierderea camarazilor săi. " De la începutul războiului, coreenii s-au organizat în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
cărunțit. Câte mâhniri ai suferit, câte-ai pățit? Ce nori umbresc inima ta într-un suspin, Ce mâini au șters norocul din al tău destin? Cine tăind codrul fălos te-a dezfrunzit? Cine gonind lupii hoinari i-a încolțit? Îți arde sufletul cumva? Că-ți iese fum... Nu ai o dragă-n cerul larg nici pân-acum? Născută-n zori s-a aciuat pe creasta ta La loc umbros se odihnea, se răsfăța... Vom dovedi tristețea rea, ia un răgaz, Strânge
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria germană sprijinită de tancuri. Pierderile germane au fost mari inițial, dar după un puternic baraj de artilerie comandantul zonei Giełczyn area, lt. Kiewlicz, a primit ordine să ardă produl de lemp de peste Narew și să se retragă spre Białystok. Trupele rămase sub comanda sa au străpuns încercuirea germană și au ajuns Białystok, alăturându-se forțelor generalului Franciszek Kleeberg. În același timp a fost oprit un atac în zona
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
incendiată cu un cocktail Molotov la 17 decembrie 2011, în timpul confruntărilor dintre manifestanți și forțele de ordine, însă această versiune este contestată. Zidurile exterioare ale Institutului sunt încă în picioare, însă acoperișul și planșeul s-au prăbușit, iar interiorul a ars complet. În această clădire erau conservate de cărți, unele rarisime, privitoare la istoria și la geografia Egiptului. Arhivele și aceste lucrări istorice au fost distruse, între care opt volume care făceau parte din ediția originală, tipărită în o mie de
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
Sables-d'Olonne | Sainte-Hermine | Saint-Fulgent | Saint-Gilles-Croix-de-Vie | Saint-Hilaire-des-Loges | Saint-Jean-de-Monts | Talmont-Saint-Hilaire Availles-Limouzine | Charroux | Châtellerault-Nord | Châtellerault-Ouest | Châtellerault-Sud | Chauvigny | Civray | Couhé | Dangé-Saint-Romain | Gençay | L'Isle-Jourdain | Lencloître | Loudun | Lusignan | Lussac-les-Châteaux | Mirebeau | Moncontour | Montmorillon | Monts-sur-Guesnes | Neuville-de-Poitou | Pleumartin | Poitiers-1 | Poitiers-2 | Poitiers-3 | Poitiers-4 | Poitiers-5 | Poitiers-6 | Poitiers-7 | Saint-Georges-lès-Baillargeaux | Saint-Gervais-les-Trois-Clochers | Saint-Julien-l'Ars | Saint-Savin | La Trimouille | Leș Trois-Moutiers | La Villedieu-du-Clain | Vivonne | Vouillé | Vouneuil-sur-Vienne Aixe-sur-Vienne | Ambazac | Bellac | Bessines-sur-Gartempe | Châlus | Châteauneuf-la-Forêt | Châteauponsac | Le Dorat | Eymoutiers | Laurière | Limoges-Beaupuy | Limoges-Carnot | Limoges-Centre | Limoges-Cité | Limoges-Condat | Limoges-Corgnac | Limoges-Couzeix | Limoges-Émailleurs | Limoges-Grand-Treuil | Limoges-Isle | Limoges-La Bastide | Limoges-Landouge | Limoges-Le Palais | Limoges-Panazol | Limoges-Puy-las-Rodas | Limoges-Vigenal | Magnac-Laval
Lista cantoanelor din Franța () [Corola-website/Science/334541_a_335870]
-
Pavilionul 6 este un monument istoric aflat pe teritoriul orașului Băile Herculane. Inițial, pe locul Pavilionului 6, a fost „Ospătăria cea mare”, construită în anul 1824, care a ars în anul 1900. Pe locul fostei ospătării a fost construită, în anul 1906, clădirea actuală a Pavilionului 6. Proiectul clădirii, realizat de arhitecții Guido Hoepfner și Géza György, a fost selecționat în urma organizării unui concurs. Pavilionul 6, având o structură
Pavilionul 6 din Băile Herculane () [Corola-website/Science/334697_a_336026]
-
în casa bătrânească (anterior han) a bunicilor de la capătul bulevardului Pache Protopopescu, unde se afla și o grădină cu duzi. El avea o mătușă care a murit de tuberculoză, la fel ca Leana, mătușa Lizei, iar cărțile acesteia au fost arse ca să nu se răspândească microbii. Cartea "Le Mystère de Jesus" (1924) de P.I. Couchoud, pe care o citea căpitanul Manuilă, a fost citită și de Eliade care a publicat în anul 1926 o recenzie în revista "Pasul vremii". De asemenea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
linia ernestină) a fost inițial la Pforzheim. În 1565, Margraful Karl al II-lea a mutat capitala la Durlach din motive necunoscute; teritoriul său a fost numit Baden-Durlach. El a extins medievalul castel Karlsburg într-un palat. Palatul a fost ars de trupele franceze în 1689, în timpul Războiului de Nouă Ani și jefuirea a fost repetată în 1691. La întoarcerea sa din exil la Basel în 1698, Margraful Friedrich al VII-lea Magnus a început să reconstruiască palatul. Cum economia Baden-Durlach
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
clădirile (cu excepția acoperișului turnului) să fie făcute din lemn. Lemnul caselor a fost vopsit în roșu și din această cauză Karlsruhe mai este numit "Orașul Roșu". Constructiile din lemn au crescut riscul de incendiu. În mod inevitabil, în 1747, a ars orașul și palatul. La 27 iunie 1697, Karl al III-lea Wilhelm s-a căsătorit cu Magdalena Wilhelmine de Württemberg (7 noiembrie 1677 - 30 octombrie 1742), fiica lui Wilhelm Ludwig, Duce de Württemberg. Cuplul a avut următorii copii: Karl Wilhelm
Karl al III-lea Wilhelm, Margraf de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/334739_a_336068]
-
vestea invaziei rusești. Otomanii veneau în ajutorul tătarilor, care la rândul lor duceau un război de gherilă împotriva armatei ruse, mai puternice și mai moderne. Ei atacau liniile de aprovizionare ale inamicului, dădeau mici lovituri unor detașamente mai izolate, și ardeau câmpurile și casele din calea rușilor. Münnich nu a reușit să-și aprovizioneze corespunzător forțele, și a întâmpinat dificultăți în a înainta pe teren mai accidentat. Mai mult, armata sa a început să sufere de epidemii, și a pierdut mulți
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
o nuanță alburie, dar apa curgătoare depune treptat un strat de cuarț și argilă, în continuă formare și sfărâmare. Urmele de fier conferă pietrei o nuanță cărămizie, iar cenușiul și maroul provin de la lichenii și algele acumulate în timp și arse de soare. Gresia este o rocă relativ moale, pe care eroziunea o transformă într-un praf fin ca pudra de talc. Alexander Forrest, un topometru din Perth, a condus primul grup de europeni care au zărit acest labirint de piatră
Parcul Național Purnululu () [Corola-website/Science/332057_a_333386]
-
permis trecerea doar în cazul în care navele japoneze nu mai aveau mulți soldați la bord. Doi subordonați ai lui Wakisaka Yasuharu, Wakizaka Sabei și Watanabe Shichi'emon au fost uciși. Comandantul Manabe Samanosuke s-a sinucis la bordul navei arzând care apoi s-a scufundat. Wakizaka Yasuharu a fost lovit de câteva săgeți dar nici una nu a reușit să îi străpungă armura. După ce a pierdut 59 de nave, Wakizaka și-a abandonat nava-amiral urcându-se la bordul unei nave mai
Bătălia de la Hansando () [Corola-website/Science/332397_a_333726]
-
Kerciu i-a vândut lui Krikor Zambaccian (1889-1962) vila unde se află în prezent Muzeul Zambaccian. Ileana Kerciu a rămas în Elveția, fără mari resurse financiare. După sfârșitul războiului a plecat în Statele Unite, la New York, unde l-a cunoscut pe Arde Bulova. După unele relatări ar fi fost fată în casă la acesta, zvonuri care nu sunt însă confirmate. Fiul unui emigrant ceh, Arde Bulova moștenise întreprinderea tatălui său de fabricare de ceasuri de lux, pe care a dezvoltat-o. În
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
mari resurse financiare. După sfârșitul războiului a plecat în Statele Unite, la New York, unde l-a cunoscut pe Arde Bulova. După unele relatări ar fi fost fată în casă la acesta, zvonuri care nu sunt însă confirmate. Fiul unui emigrant ceh, Arde Bulova moștenise întreprinderea tatălui său de fabricare de ceasuri de lux, pe care a dezvoltat-o. În 1950 întreprinderea devenise unul din cei mai importanți producători de ceasuri din Statele Unite, având vânzări de 60 milioane dolari anual La scurt timp
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
de fabricare de ceasuri de lux, pe care a dezvoltat-o. În 1950 întreprinderea devenise unul din cei mai importanți producători de ceasuri din Statele Unite, având vânzări de 60 milioane dolari anual La scurt timp, Ileana Kerciu devine amanta lui Arde Bulova, ceea ce a declanșat o relație violentă din partea surorilor lui, Louise Guilden și Emily Henshel. Cu toate aceste obiecții, până în 1948, Arde transferase 5.000 de acțiuni ale Companiei de Ceasuri Bulova într-un trust fund, pentru a-i asigura
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
ceasuri din Statele Unite, având vânzări de 60 milioane dolari anual La scurt timp, Ileana Kerciu devine amanta lui Arde Bulova, ceea ce a declanșat o relație violentă din partea surorilor lui, Louise Guilden și Emily Henshel. Cu toate aceste obiecții, până în 1948, Arde transferase 5.000 de acțiuni ale Companiei de Ceasuri Bulova într-un trust fund, pentru a-i asigura un venit anual care să-i asigura existența. Curând după aceea s-au căsătorit și au efectuat diferite călătorii luxoase în Europa
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]
-
său din capitala Franței. În perioada postbelică piața operelor de artă era depreciată, colecționarii având resurse financiare reduse. Când statuia lui Brâncuși, “Muza” a fost pusă la licitație la galeria Park-Bernet din New York, Ileana și-a adjudecat opera de artă. Arde Bulova a semnat un cec de 7.000 de dolari pentru ceea ce el numea ”un bolovan”. Deși Deyan Ranko Brashich, un cunoscut al familiei Bulova afirmă că în apartamentul ei din hotelul "Pierre" Ileana o utiliza ca pe o piedică
Ileana Pociovălișteanu () [Corola-website/Science/332524_a_333853]