KorAP: Find »[drukola/base=copilărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1007 1008 1009 ...1033 >

25,825 matches

Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272

la cerințele vieții sociale. Dar utilizarea termenului învățare numai cu referire la școală și la copii și tineri este, evident, restrictivă. Învățăm nu numai în școală, ci și în afara ei, nu numai într-o anumită perioadă a existenței noastre (în copilărie și tinerețe), ci pe tot parcursul vieții. Și adulții/maturii învață, chiar dacă în mod specific, diferit; și ei sunt supuși unor activități de instruire-educare, de formare continuă pentru a se adapta dinamicii profesiunilor, solicitărilor diverse și în permanentă schimbare ale

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
ei inovatoare, învățarea devine modalitatea principală de a face față cu succes posibilelor provocări viitoare. 3.1.2. Adulții învață altfel. De la pedagogie la andragogietc " 3.1.2. Adulții învață altfel. De la pedagogie la andragogie" Prelungirea duratei învățării dincolo de vârsta copilăriei și a adolescenței pune în discuție problema specificului educației și a învățării la vârsta adultă și, în acest context, trecerea de la modelul pedagogic de instruire/învățare la cel andragogic. Modelul andragogic al educației se caracterizează printr-o mai mare flexibilitate

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
4. Dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă" Este un adevăr bine-cunoscut faptul că majoritatea studiilor despre dezvoltarea cognitivă au fost efectuate în special pe copii și adolescenți. Ideea că dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă ar fi diferită față de cea înregistrată în copilărie și adolescență este astăzi tot mai des afirmată. Mai mult, în ultimele decenii alesecolului XX, au proliferat studiile și cercetările care susțin că, odată cu înaintarea în vârstă a persoanei, se produc schimbări calitative în procesele de gândire ale acesteia. Majoritatea

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
spontană, realizată în viața de zi cu zi, care poate nu e recunoscută/conștientizată nici măcar de individul însuși ca o contribuție la îmbogățirea cunoștințelor și abilităților sale). Deși cea mai veche formă de învățare și componentă esențială a educației specificeprimei copilării, învățarea informală este reconsiderată în cadrul învățării permanente, specifice vârstei adulte, în special prin relevarea dimensiunii lifewide a acesteia. Pentru realizarea practică a învățării permanente, „Memorandumul” solicită intensificarea și armonizarea acțiunilor statelor Europei într-un efort concertat, care să asigure un

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
ale vârstelor adultetc "3.3. Caracteristici bio‑psiho‑comportamentale ale vârstelor adulte" Anca Munteanu 3.3.1. Considerații generaletc "3.3.1. Considerații generale" În secolul XX, timp de mai multe decenii, studiul ontogenezei umane s-a centrat preferențial asupra copilăriei și adolescenței. Cauzele sunt multiple și nu e cazul să le inventariem in extenso. Cert este că prestațiile unor autorități în domeniu, precum A. Gessel, S. Freud și J. Piaget, care considerau că evoluția personalității umane este cristalizată deja în

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
că evoluția personalității umane este cristalizată deja în pragul tinereții, au alimentat această stare de lucruri. Desigur, este o viziune nu numai defectuoasă, ci și profund nedreaptă, din cel puțin trei motive: mai întâi, vârstele adulte, comparativ cu cele ale copilăriei și adolescenței, au o durată mult mai lungă; mai apoi, achizițiile și schimbările continuă; deasemenea, în acest ciclu ontogenetic, care se întinde pe aproximativ patru decenii, individul traversează cele mai numeroase experiențe specific umane. Nu-i mai puțin adevărat că

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
recurge la limba nativă, de a o folosi curent și corect, simbolizând, codând/decodând informații, trimițând și primind mesaje, este una dintre componentele cele mai dificile și mai complexe, ceea ce o face greu de achiziționat,necesitând o lungă „ucenicie” în copilăria timpurie, chiar dacă, în aparență, se produce cvasiautomat și spontan. Stratificată și multietajată structural, pe nu mai puțin de opt niveluri interioare, de la simplu la complicat (abilitatea de articulare și pronunție, abilitatea de a descrie obiecte, abilitatea de a descrie imagini

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
carierei adulților și la consilierea privind asigurarea confortului familial și personal al adulților. Consilierea privind cariera adulțilortc "Consilierea privind cariera adulților" Consilierea privind cariera începe în perioada școlarității și continuă de-a lungul întregii vieți active a individului. Dacă, în copilărie, predominantă este educația pentru formarea personalității sub aspect cognitiv, al dobândirii unei culturi generale de bază și a uneia specializate (ca preambul al formării profesionale ulterioare), la vârsta adultă, accentul cade pe dezvoltarea carierei. Educația privind cariera presupune abilitarea individului

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
pentru formarea personalității sub aspect cognitiv, al dobândirii unei culturi generale de bază și a uneia specializate (ca preambul al formării profesionale ulterioare), la vârsta adultă, accentul cade pe dezvoltarea carierei. Educația privind cariera presupune abilitarea individului aflat la vârsta copilăriei și adolescenței de a lua decizii adecvate privind studiile ce trebuie parcurse pentru calificarea într-o anumită profesie. Dezvoltarea carierei se referă la planificarea și parcurgerea de către o persoană a unei rute profesionale în acord cu propriile posibilități, capacități și

[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751

noroc mare, să încep primele ore în viitoarea mea meserie cu profesori de teatru pe care i-am iubit și îi mai iubesc încă: Leopoldina Bălănuța și Alexa Visarion. Atunci când a fost întrebat care e cea mai frumoasă amintire din copilărie, Dostoievski a răspuns "cea mai bună educație". Alexa Visarion, profesorul meu, m-a învățat să fac din arta teatrală o știință, așa ca matematica. "Potriviți gestul cu vorba, cuvântul după gest și nu întreceți măsura lucrurilor firești, pentru că tot ce

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
eroul nostru să pătrundă totul cu energia disperării. Și asta explică multe. Întrebarea e când se va opri și unde se va opri. Cine a atins sublimul nu mai poate da înapoi. Un răspuns ar fi în confesiunea sa despre copilărie. Citind-o, îți dai seama că acest creator, încordat ca un arc, a rămas un copil cu visul de a călători printre stele. Ajungem iar la Eminescu "Magul-călător în stele", sau la celebrul "Micul Prinț" al lui Exupery. Pe mica

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
la care autorul apelează, expresia poetică, gândurile fugare, uneori stăpânite de melancolie, alteori supuse confesiunii lipsite de menajamente sau de condescendență acestea și multe altele dau textelor lui Alexa Visarion alura memorialisticii. Un exemplu, luat la întâmplare: Multe etape ale copilăriei mi s-au sădit în memorie, cum altele m-au însoțit lungi perioade, până când s-au liniștit în amintiri. Am văzut cu ochii mei cum trăiau oamenii și cum îi trăia viața și abia apoi, citind despre ei, am putut

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
lucrat pro bono însă cred că o să-ți placă. Vreau să fie un fel de testament artistic, dar nu te întrista, nu e nevoie... Și astfel am primit prima versiune a scenariului pentru viitorul film Ana, care era cuceritoare. Toată copilăria și mai ales adolescența mea petrecută la Satu-Mare a fost marcată de o pasiune arzătoare pentru zmeie și pentru păsările cerului. Era o formă de a ma elibera, dea mă ridica deasupra nemulțumirilor zilnice, deasupra unui orizont coborât, așa cum era

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
ca mine în Italia! bunica mea, când nu mai putea să facă față, să reziste, spunea: mă-ntorc în poveste." Îmi place să cred că regizorul Alexa Visarion asta face: se întoarce în poveste. Dar nu într-una dintre poveștile copilăriei, așa cum făcea bunica fetei căreia îi spune Ana, ci în propria poveste de viață și de artă. ... Știu că merg alături de el prieteni de-o viață. Și capăt încredere și eu. Și iar mă năpădesc amintirile: îl văd pe Răzvan

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
Artistul e posibil să vadă, pe măsura inepuizabilei lui fecundități, inepuizabila vanitate de a mai continua (așa cum blestemă Hamlet spița omenească să nu mai aibă miri și să nu mai plodească). 6. Artistul nu și-a oprit nici o clipă căutarea, copilăria, neliniștea, vitalitatea elanului, dar printr-o decizie neraționabilă a ființei lui s-a așezat pur și simplu în afara propriei vocații, fără să știrbească integritatea ființei. Și totuși: o amintire am. Pescărușul de Cehov la teatrul dramatic din Constanța, în regia

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
construcția sonoră a primei scene tropăitul pantofilor, pufăitul trenului, lătratul câinilor, tropotele cailor de caleașcă, zornăitul cheilor Variei, vocea lui Lopahin umplându-se ca de-o otravă de cuvântul "mujic" (dispreț al propriei lui origini, revelatoriu dincolo de povestea umilințelor din copilărie, spusă lui Liubov Andreevna), dulapul-sicriu, anticipare a morții a cărei realitate familia o refuză, căluțul de joacă, Pegas pe ale cărui aripi se leagănă încă Ranevskaia și Gaev, dublura Firs, antediluvianul servitor fidel Charlotta Ivanovna, guvernanta fără casă și identitate

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
de Sorin Leoveanu. Talentatul actor, încununat cu Premiul Criticii pentru Hamlet și Hlestakov, oferă și prin acest rol un reper pentru interpretări viitoare. Tânăr, atrăgător, personajul trăieste sub semnul forței dar și al fragilității. O dorește pe Liubov cea din copilăria sa. Îndrăgostit de femeia de atunci, Lopahin începe să iubească si livada de vișini. Imaginea pe care ne-o oferă actorul în lectura scenică a lui Visarion nu este cea a durității, a ferocității și a vulgarității, nu sugerează puterea

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
atât de rare bucuriile, astăzi, încât atunci, când ne este dat să trăim asemenea stări, nu ezităm să le numim REVELAȚII. Ilie GHEORGHE " Totul care trimite la tot"1 Alexa Visarion mărturisește într-unul din interviurile lui că visa, în copilărie, să se facă silvicultor sau profesor de poezie. Dacă prima dorință intra în seria firească a proiecțiilor unui copil despre sine, cea de-a doua alegere îl singularizează pe viitorul regizor, scenarist, om de teatru și profesor, care are în

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
dialog tranșant... Ai copilărit și la țară, ai trăit și cunoscut și experiențe pe care școala, universitatea, orașul, nu ți le-ar fi putut oferi. Cum ți-au stimulat ele imaginația, fantezia artistică? ... trăiesc și din amintiri. A fost o copilărie bogată, nu fericită, plină de tentații, de spaime, de dorinți. Contactul cu natura cu pădurile, cu revărsările apelor, cu lupii ce întârziau în sat, flămânzi, în nopțile lungi de iarnă -, cu oamenii, a căror viață păstra valorile tradiției, m-a

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
mă rugam de țărani să mă lase să-i aduc seara acasă. Îmi plăceau filmele de dragoste pentru că mama mă ținea strâns lipit de ea, în singurătatea noastră comună, atunci când ieșeam în lume pentru a ne relaxa. Multe etape ale copilăriei mi s-au sădit în memorie, cum altele m-au însoțit lungi perioade, până când s-au liniștit în amintiri. Am văzut cu ochii mei cum trăiau oamenii și cum îi trăia viața și abia apoi, citind despre ei, am putut

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
de o nouă realitate. Mă simțeam străin, stingher... Apoi, aveam doi copii, o familie... Am intrat ultimul și am terminat primul. Am luat bursă republicană... trebuia să trăim. Eram puternic, vital, cu o forță nebună de a merge mai departe. Copilăria mă fortificase. Experiențele au început să semnifice în mine. Îmi aduc aminte că Lucian Pintilie, în căutarea de actori pentru Reconstituirea, zărește decorul Năpastei în examenul meu de regie. Privind spre spațiu, a spus: "O atât de mare simplitate pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
el, trebuie jucat în regie proprie, și de aceea singurul Dumnezeu este cel simțit de Dumnezeire, cel care nu se angajează în confruntările umane. Starea mea e un amestec de stări. E o veghe în care frica și câteodată nostalgia copilăriei s-au îngemănt în ceva ciudat, la răspântia dintre tinerețe și bătrânețe, fără a se mai vedea în afară, ci numai pândindu-se înăuntru. Cred că trebuie să continui jocul, cred că trebuie să mă ofer până la capăt, cred că

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
1997 Visez să ajung pe Marte Aveți un nume foarte frumos, misterios, maestre: Visarion... Deși toată lumea îmi spune Alexa, ironia face că acesta e numele meu de familie. Prenumele meu Visarion este, într-adevăr, frumos, cu toate că l-am urât toată copilăria, pentru că nimeni nu putea să mă strige așa, considerând, probabil, că era un nume prea grav pentru un copil. Credeam că e de origine slavă, dar am aflat mai târziu (mi-a spus profesorul Constantin Daicoviciu) că e de origine

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
același nume și mulți doreau să-l șteargă. Mi-a spus odată Florin Piersic: "Prietene, noi avem nume frumoase, când le spui, ți se umple gura și vibrează sufletul!" Cu un tată deținut politic, probabil că n-ați avut o copilărie prea fericită. Unde v-ați născut, cum era copilul Alexa Visarion, regizorul de mai târziu? M-am născut în casa de la țară a bunicului meu din partea mamei, care era agronom și avea o casă aproape de Botoșani. Mama era foarte tânără

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
mea. Eram așa de plăpând când m-am nascut, că toată lumea spunea că mor până seara. Și atunci, mama, tânără și neștiutoare, a început să sufle aer cald asupra mea așa îmi povestea ea mai târziu... Și am trăit. Toată copilăria mea a fost o alertă continuă. Tata a avut vreo trei condamnări succesive condamnare pe hârtie 50 de ani de pușcărie, din care executați vreo 15. în timpul primei lui detenții, mama a primit o telegramă cum că tata e mort

[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]