26,356 matches
-
cucerirea Daciei de către romani, adică în a. 106 e. n., pe aceste locuri starea de lucruri s-a schimbat. S-a format o nouă așezare umană. Sedentari devenind, locuitorii ei lucrau ogoarele, creșteau vite, confecționau diferite lucruri pentru gospodărie. Podoabele și hainele le aduceau din orașele imperiului. Casele și le făceau mai spațioase, din lemn, nuiele și lut, le acopereau cu stuf. Pe lîngă case mai construiau și diferite anexe, săpau gropi pentru depozitarea produselor agricole. Dar nici această așezare n-a
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
din Ținutul Hotin datează din anul 1618. La 1620 Corjeuți se afla în stăpânirea marelui boier Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi, un dregător polonez care stăpânea la acea vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimbul la 300 de ughii roșii, haine și alte lucruri. În 1654 o hotărăre de judecată a lui Gheorghe Ștefan voievod întărește închinarea satului către Andreiaș, fost mare medelnicer. La 1661 Radu stolnicul, un urmaș al lui Andreiaș, lăsa moștenire moșia Corjeuți, soției sale, Elena. Aceasta din
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
simplu: femeile purtau fuste din pînză de cînepă, cămăși de bumbac, vopsite cu suc de struguri. Se încălțau cu opinci din piele de porc sau de vacă. Seara opincele erau puse la uscat. Bărbații, de asemenea, purtau cămăși de cînepă, hainele bune (confecționate de meșteri) erau cumpărate odată în viață (pînă la căsătorie) și se purtau numai de zile mari. Aceste haine se păstrau „pînă la moarte”. Din cele mai vechi timpuri, femeile din Alcedar nășteau cu ajutorul moaștelor satului. În mod
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
piele de porc sau de vacă. Seara opincele erau puse la uscat. Bărbații, de asemenea, purtau cămăși de cînepă, hainele bune (confecționate de meșteri) erau cumpărate odată în viață (pînă la căsătorie) și se purtau numai de zile mari. Aceste haine se păstrau „pînă la moarte”. Din cele mai vechi timpuri, femeile din Alcedar nășteau cu ajutorul moaștelor satului. În mod obligatoriu, înainte de naștere, gravida pregătea din timp o sticlă de rachiu. Lehuza trebuia să stea culcată circa 8 zile. Moașa mai
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Trifa îi este interzis de a publica. El decedează în urma unei operații pe cord la 12 februarie 1938 iar a patra zi după moarte, ca o monstruoasă condiție fără de care nu putea fi nici înmormântat, i-a fost luată și haina de preot, sfâșiată în bucăți și ruptă de pe trupul său din sicriu. La mormântul preotului Iosif Trifa din cimitirul Sibiului vin sute și mii de suflete recunoscătoare nu numai de cele două ori pe an: în 12 februarie, data decesului
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
Roman Rudenko, fost procuror în Procesele de la Nürnberg. Două memorii au fost prezentate comisiei: primul - cerințele deținuților politici (informarea familiilor despre aflarea prizonierilor în lagăre, scoaterea barelor de metal de la ferestre, identificarea prizonierilor după nume, nu după numerele cusute pe hainele lor) și al doilea descria 10 cazuri de violență, tiranie și bestialitate din miile de cazuri din lagăre. Dialogul nu a avut loc. Prin manipulare și amăgeli (spunându-le deținuților dintr-un lagăr că cei din altele ies la lucru
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
pe care o întâlnim în paginile Sfintei Scripturi. în grădina raiului, în preajma râurilor care izvorăsc de aici, se găsește „piatră de onix" (Geneza, 2,12). Reîntâlnim onixul în proorocirile lui Ezechiel: „Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze și diamante, cu crisolit, onix și iaspis, cu satir, smarald, carbuncul și aur.” (Ezechiel, 28,13) ul s-a numărat printre gemele preferate ale antichității. Meșteri dăltuitori și
Onix () [Corola-website/Science/306134_a_307463]
-
l este expresia durerii emoționale, manifestată prin tristețe, stare de abatere, neputința de a se mai bucura la evenimentele din viață, retragere din societate, și respectarea unui comportament tradițional culturii din care face parte, de exemplu în tradiția românească haine decente de culoare neagră, neparticiparea la distracții, dansuri, etc .<br>Un alt aspect al doliului este procesul de a învinge acest proces de boală, depresiune sufletească cauzat de pierderea ființei iubite.<br>Acest proces a fost de unii împărțit în
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
de a învinge acest proces de boală, depresiune sufletească cauzat de pierderea ființei iubite.<br>Acest proces a fost de unii împărțit în mai multe faze: Europa Continentală În Europa Continentală există obiceiul ca aparținătorii apropiați celor răposați să poarte haine decente, de culoare neagră fără podoabe. Acest obicei își are originile în timpul Imperiului Roman când în perioada doliului romanii purtau niște veșminte din lână de culoare închisă numite "pulla". Din timpul Evului Mediu și al Renașterii există obiceiul de a
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
Sfântului Bartolomeu. Un obicei care se păstrează și în actualitate în unele regiuni și țări europene este cel de a purta pălării și văluri negre de către femei. În unele țări mediteraneene precum Portugalia, Spania sau Grecia văduvele obișnuiesc să poarte haine negre tot restul vieții. alb Culoarea de doliu între reginele europene în timpul Evului Mediu a fost albul în loc de negru. Acest obicei s-a păstrat în Spania până la sfârșitul secolului XVI și repus în practică de către prințesa belgiană cu origini spaniole
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
declin. În schimb, în vechime existau unele obiceiuri specific britanice. În secolul XIX, comportamentul în perioada doliu era complex de reguli mai ales în păturile sociale înalte. Aceste rigori cădeau mai ales pe umerii femeilor care erau obligate să poarte haine groase negre și văluri confecționate din crep negru. De asemenea se purtau pălării negre. De asemenea exista și obiceiul de a se purta medalioane realizate din abanos fosil sau din fire din părul răposatului. Cei bogați își realizau camee sau
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
sau din fire din părul răposatului. Cei bogați își realizau camee sau racle în care păstrau fire de păr sau alte relicve ale persoanei moarte. Exista obiceiul ca femeile să poarte doliu patru ani după moartea soțului iar lepădarea acestor haine înainte de această perioada era considerată un semn de lipsă de respect față de cel decedat. Odată cu trecerea timpului, persoanelor care purtau doliu li se permitea introducerea unor haine mai puțin cernite. Prietenii și celelalte rude purtau doliu o perioadă mai lungă
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
ca femeile să poarte doliu patru ani după moartea soțului iar lepădarea acestor haine înainte de această perioada era considerată un semn de lipsă de respect față de cel decedat. Odată cu trecerea timpului, persoanelor care purtau doliu li se permitea introducerea unor haine mai puțin cernite. Prietenii și celelalte rude purtau doliu o perioadă mai lungă sau mai scurtă în funcție de tipul de relație pe care îl aveau cu decedatul. Slujitoarele purtau brățări din pânză neagră când se producea un deces în casa unde
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
decesul soșului ei Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha. În această perioadă vestimentația de doliu era prescrisă strict și respectate în mod riguros, existând vestimentații stricte pentru bărbați și pentru femei. În timp obiceiurile s-au relaxat, ajungând la purtarea hainelor negre timp de un an pentru persoanele apropiate. Statele Unite În Statele Unite, în general, se respectau regulile britanicilor. În statele din Sud înaintea Războiului Civil se puteau observa regulile stricte în ceea ce privește doliul. Într-o scenă din Pe aripile vântului personajul Scarlet
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
azi cartier al Vienei - d. 1576, Sibiu), precursor al zborului cu rachetă, care și-a imaginat, între 1529-55, la Sibiu, tehnica rachetei în trepte. "Secretul Armei.. secrete" (1988), este un fel de "commedia dell'arte" cinematografică, un basm modern, în haine de comedie burlesca, în care poveștile se amestecă ingenios cu elemente din mitologia civilizației moderne: monitoare TV cu transmisii fotbalistice, muzica și gesticulație specifice universului disco-punk & pop-rock etc. A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, " Cine are dreptate
Alexandru Tatos () [Corola-website/Science/306174_a_307503]
-
de risc. Malaria este tratată cu medicamente antimalarice cum ar fi Hidroxiclorochina; în ultimul timp rezistența la aceste medicamente (mecanism similar Rezistenței la antibiotice) este tot mai răspândită. O metodă considerată eficientă este combaterea înțepăturilor de țânțari prin aplicarea pe haine a substanței dietiltoluamid. Malaria este o boală infecțioasă transmisă de țânțar la oameni și animale, cauzată de protozoare parazitare (un tip de microorganism) unicelular de tipul "Plasmodium". Malaria cauzează simptome ce includ, de obicei febră, oboseală, stări de vomă și
Malarie () [Corola-website/Science/304737_a_306066]
-
umoristice, mai sus amintite. Ca avocat s-a confruntat, zi de zi, cu probleme și procese care în marea lor măsură au conținut și momente umoristice. Cu o sensibilitate aparte, autorul le-a extras din mediu juridic, le-a dat haine literare făcându-le, în felul acesta, să trăiască o a doua viață, mai senină, mai fără griji. După proces, clienții merg cu avocatul lor la un pahar de băutură, un pahar de vorbă. Așa se face că acțiunea povestirilor se
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Romanii aveau obiceiul de a aplica parfum pe piele de trei ori pe zi. Câinii și caii împăratului erau de asemenea parfumați. În timpul ospățurilor, păsări parfumate au fost eliberați din colivii pentru a parfuma camera. Augustus parfuma dulapurile sale cu haine împotriva moliilor. Arabii sunt cei care au legat trecutul parfumurilor cu prezentul. Procesul extragerii uleiurilor din flori prin distilare, a fost inventat de Avicenna, un doctor arab, care era și chimist. Procedura este și astăzi folosită în întreaga lume. În timpul
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
în Franța în 1656. Astfel s-a înființat asociația parfumierilor și al producătorilor de mănuși. În secolul al XVIII. curtea regelui Louis al XV-lea se numea curtea parfumată, unde parfumul nu era aplicat doar pe piele, ci și pe haine și mobilier. Regele a ordonat un parfum diferit în fiecare zi pentru apartamentul său. După ce Napoleon Bonaparte s-a ridicat la putere s-au organizat expediții imense pentru achiziționarea ingredientelor parfumate. Napoleon primea doi litri de colonie de viorea în
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
(n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca - d. 4 august 1875, Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără "„Crăiasa Zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”". În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
determinarea moștenirii lui Andersen. De mic copil Andersen a dovedit o inteligență și o imaginație sclipitoare, o trăsătură încurajată de îngăduința părinților și de superstiția mamei lui. El și-a construit un mic teatru de jucărie și stătea acasă făcând haine pentru păpușile lui, și citea toate piesele care-i cădeau în mână; printre ele erau cele ale lui Ludvig Holkberg și William Shakespeare. De-a lungul copilăriei el a fost pasionat de literatură. El era recunoscut pentru că memora integral piesele
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
tânărul duce moștenitor de Saxe-Weimar-Eisenach, nu a rezultat în parteneriate notabile. Patru dintre scrisorile lui către Carl sunt editate în antologia semnată de Rictor Norton. Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum "„Degețica”", "„Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre”" rămân populare și citite pe scară largă . În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
este eliberat din penitenciarul de la Caransebeș. La eliberare, ""tovarășii mi-au dat și o sumă de bani mai importantă, 50.000 de lei, pe care am ascuns-o într-o lădiță ce urma să fie expediată la fratele meu cu hainele și lucrurile mele, iar asupra mea personal, 10.000 de lei. Pe atunci erau bani mulți"". Plătește 8.000 lei comisarului de siguranță care elibera actele pentru a-l convinge să treacă cu vederea amănuntul cetățeniei sovietice, care, după lege
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
mai mari, până la începerea stagiului militar. Plata era 1 dolar pentru fiecare tonă de cărbune. Familia sa era atât de săracă încât la un moment dat a fost nevoit să poarte rochia surorii sale la școală, pentru că nu avea alte haine (vezi ). În 1943, Bronson a intrat în Forțele Aeriene ale SUA și a servit pe frontul din Oceanul Pacific ca mitralior la bordul unui bombardier B-29 Superfortress. Datorită originii sale tătare, multă lume a crezut că Bronson este mexican sau metis
Charles Bronson () [Corola-website/Science/304839_a_306168]
-
amorul artei, ci pentru că a fost impresionat de sumele de bani care se câștigau în domeniu. Bronson a fost coleg de cameră cu Jack Klugman, alt actor în devenire. Klugman a declarat mai târziu că Bronson era expert la călcatul hainelor. Charles și-a schimbat numele de familie în "Bronson" în timpul "vânătorii de comuniști" a comisiei condusă de senatorul Joseph McCarthy, deoarece persoanele cu nume slavic erau considerate suspecte. Numele a fost inspirat de intrarea Bronson Gate de la sediul Studiourilor Paramount
Charles Bronson () [Corola-website/Science/304839_a_306168]