26,364 matches
-
Sofiștii speculează la suprafața fenomenelor. Filosofii au dotația profunzimilor: Socrate (469 - 399), Platon (427 - 347), Aristotel (383 - 322) se urmează și completează creator în spațiul fără limite al ideii, al spiritului ordonator. Pytagora (580 - 500)caută adevărul în unu și multiplu = inițiere prin mistere aritmetice. Zenon din Eleea e stoic pentru că nu se grăbește, se păzește de riscuri. Heraclit din Efes (540 - 475) e fascinat de foc și de mișcare: pantha rei = totul alunecă, totul curge. Fluiditatea e misterioasă. Democrit (460
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Nicolae Igna din Alba Iulia face cunoscute 36 de instrumente chirurgicale descoperite și recuperate între anii 1889-1932, în fosta Apulum. La acestea se mai adaugă două instrumente medicale: o spatulă-sondă din bronz, ca și o sondă tot din bronz cu multiple întrebuințări, existente în Muzeul Brukental. Cele 36 de ustensile descrise le considera a fi daco-romane, corespunzător procesului istorico- etnic. Unele din instrumente erau folosite ca bisturiu, alte pentru aplicarea unguentelor. Cele mai complexe se termină cu o cavitate de lingură
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cel Mare, „doctor universal“, teolog, filosof renovator de idei, partizan al deontologiei hippocratice și autor al marii enciclopedii a plantelor medicinale, intitulată Summa naturalium, parcă în echilibru cu Summa teologicae a Sf. Toma d’Aquino. Marile spirite, prin preocupările lor multiple și prin rezultate, sunt renascentiste și intervin în sfera universalului. Or, medicina prin excelență are limbaj și viziune universale. Numeroasele maladii cu care s-a confruntat și Evul Mediu și Renașterea au sporit atenția față de medicină și au mărit prestigiul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
speciale ca și pentru tuberculoză, demonstrat contagioasă (1735) cu obligativitatea, din 1743 de a fi declarată, bolnavul izolat, obiectele personale arse. Leopold Auenbrügger introduce ca metodă de explorare percuția pe care o propune (1745) în special în examenul toracelui. După multiple studii oftalmologice, Jaques Daviel definitivează la 1745, tehnica extracției cataractei stabilindu-i parțial și etiologia. în 1715, Astruc publică Traité sur la digestion și tot el scoate în 1736 Traité des maladies vénériennes. În secolul luminilor, medicina face progrese considerabile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
autopsiere. Morgagni compară autopsiile sale cu cele ale magistrului său, Valsalva, toate în număr de vreo șase sute, reflectează și concluzionează: atacurile de apoplexie au substrat în vasele cerebrale, afectarea valvulelor inimii duce la senzații de sufocare, consecințele maladiilor veneriene sunt multiple și dramatice în procreere. Morgagni perfecționează tehnica disecției. Face măsurători cantitative și calitative, totul relaționând cu simptomatologia organului afectat. Clinicianul trebuie să fie un excelent anatomist și observator care să facă relația, între simptom-leziune-funcție. Rigoarea sa științifică invalidează concepțiile vitaliste
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
contractilitatea uterină și ejecția de lapte din glanda mamară. Ea a fost purificată și sintetizată ca octopeptid, format din aminoacizi levogiri. În 1904, Frederich Solz (n. 1860), biochimist german, reușește sinteza adrenalinei numită și epinefrină cu acțiune simpaticomimetică cu roluri multiple: vasoconstricție periferică și centrală, bronhodilatație, hiperglicemie, vasodilatație coronariană, creșterea tonusului cardiac, stimularea oxidărilor biologice. Izolarea în serie activă a hormonilor, continuă cu tiroxina (Kendall, 1914), insulina (Nicolae Paulescu, 1921; Banting și Mac Lead — recunoscuți, însă, și cu Premiul Nobel), hormonul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Iași. Învățământul de igienă a fost condus în primă etapă de M. Ciucă, sub îndrumarea căruia activitatea de cercetare s-a efectuat asupra: difteriei, scarlatinei, malariei și infecțiilor streptococice. Către sfârșitul secolului XIX, Gheorghe Marinescu (1863 - 1938) se afirmă pe multiple planuri, tematic sugerate și de lucrările: Materia, viață și celulă (1914), Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei (1938), prin care filosoful G. Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a utilizat acest termen a fost Clausius, iar inițiativa de a da un nume pentru acea funcție de stare care anterior fusese reprezentată doar ca o formulă matematică, va avea un impact deosebit asupra cercetării proceselor ireversibile. Noțiunea de entropie are multiple semnificații, dintre care cele de schimbare, mutație sau evoluție corespund cel mai bine intenției lui Clausius și contextului fizic, dar și celui chimic, biologic și cosmologic. Odată cu introducerea conceptului de entropie, se va marca și o diferență nuanțată între procesele
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
pregătirea pentru vârsta adultă. Indiferent de gradul de dezvoltare al societății, adolescența ca stadiu al dezvoltării individului este prezentă, dar manifestările sale sunt foarte diverse. II.2 Adolescența sau ” În căutarea unei noi identități” Problematica adolescenței și-a găsit puncte multiple de ancorare atât în științe diferite, inclusiv în interiorul sistemului științelor psihologice, unde multe dintre ramurile psihologiei au inclus-o în sfera lor de interes (psihologia vârstelor, a dezvoltării, psihologia educațională, psihologia orientării și consilierii, psihologia personalității etc). Situată între copilărie
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
dintre ramurile psihologiei au inclus-o în sfera lor de interes (psihologia vârstelor, a dezvoltării, psihologia educațională, psihologia orientării și consilierii, psihologia personalității etc). Situată între copilărie și vârsta adultă, adolescența constituie un fenomen biologic, psihologic și social, cu determinări multiple, de ordin genetic, geografic, cultural, social și educațional. Cunoașterea particularităților definitorii ale acestei etape exclude tratarea ei unilaterală, doar în sens exclusiv biologic sau psihologic, între maturizarea organică și cea psihosocială existând un raport de interdependență. Mai mult, ritmurile dezvoltării
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
conștiință. Toate acestea au ca rezultat constituirea imaginii de sine, a conștiinței și a conștiinței de sine, adică definirea identității ca nucleu al personalității. Dezvoltarea eului social ca dimensiune complexă a personalității reprezintă rezultatul depășirii egocentrismului specific copilăriei, al achizițiilor multiple de roluri sociale și al asumării statusurilor noi împreună cu cerințele și responsabilitățile pe care le incumbă acestea. Adolescența reprezintă ”o fază de restructurare afectivă și intelectuală a personalității, un proces de individualizare și de metabolizare a transformărilor fiziologice legate de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
conștiinței, treptat, ea devine din ce în ce mai centrală, încorporându-se în conștiința de sine și începând să fie percepută ca atare. În absența ei nu se poate organiza identificarea. La pubertate are loc scrutarea profundă a caracteristicilor corporale și faciale, cu încercări multiple de mascare a neajunsurilor și aspectelor inestetice, ceea ce exprimă dorința lor de ajustare a sinelui corporal, precum și nevoia de a apărea agreabil și prezentabil în fața celorlalți. Simultan, aceștia pot fi considerați indicatori ai conturării sinelui social și spiritual. ”Narcisismul puberal
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
E. Verza (p. 199). Abilitățile intelectuale care se dezvoltă în perioada adolescenței sunt puse în evidență de următoarele conduite inteligente: * răspunsuri complexe și nuanțate la lecții; * abilitate sporită de a vedea elemente semnificative și de a înțelege relația dintre cauzele multiple și efectele posibile; * abilități de înțelegere a relației exprimate prin simboluri (matematică, fizică, chimie); * utilizarea fină și nuanțată a limbajului; * capacitatea de analiză abstractă și de definire a fenomenelor aparent foarte dificile; * capacitatea de a sesiza ușor absurditatea; 51 * capacitatea
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
conform unui studiu din 2013 (5). De asemenea, există o tendință crescută la TVP la pacientul vârstnic, care debutează în jurul vârstei de 60 de ani și implică 20% dintre subiecții cu vârsta de 85 de ani (6). 32.2. Fiziopatologia Multiple mecanisme fiziopatologice contribuie la creșterea incidenței emboliei pulmonare la vârstnici. Mecanismele pot fi explicate prin modificările legate de vârstă asupra sistemului vascular, a coagulării și fibrinolizei, incluzând un status hipercoagulant și fibrinoliza inadecvată la nivelul peretelui vascular (7). Cu înaintarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91949_a_92444]
-
o frecvență ridicată, dar formele cele mai grave se manifestă În adolescență. Agresivitatea este o problemă extrem de complexă, care trebuie privită cu seriozitate de toate persoanele implicate În educația copilului: famile, școală, specialiști, comunitate, societate. Cauze ale agresivității Specialiștii identifică multiple cauze ale agresivității: factorii ereditari: disfuncții psihice, probleme neuro fiziologice, a fi victimă a unor abuzuri; factorii familiali: educație inadecvată din partea părinților, disciplină severă, lipsa unei comunicări Între părinți și copii, coerciție, supravegherea severă sau slaba supraveghere; factori ai vieții
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
agresive sunt din ce În ce mai dese În școală, ca oglindă a modelului oferit de societate prin intermediul mass-media. Agresivitatea nu Înseamnă doar comportament agresiv acut de genul Înjurăturilor, bătăilor, distrugerilor de obiecte, ci și minciună, furt, denigrarea demnității umane, bârfa, zvonistica. Cauzele sunt multiple, de ordin ereditar, familial, social și de multe ori agresivitatea copilului determină agresivitatea adultului și intervențiile nepotrivite, care mai apoi duc la amplificarea nivelului de agresivitate. În momentul apariției recompensei, de orice fel, a agresivității, aceasta devine un comportament repetitiv
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator neîngrijit) etc. La acestea se adaugă ingeniozitatea compozițională: Post-scriptum și PTTR sunt concepute, pe filieră caragialiană, din multiplele post-scriptumuri sau din bilețele trimise de un elev neatent, iar în O poveste plicticoasă sunt demontate abil scenariile basmelor, în timp ce Recapitulare este articulată în jurul unui fel de lingvistică absurdă, limba inventată permițând unui elev memorarea rapidă a lecțiilor. De interes
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
de Montespan, Marchiza de Pompadour... Acestea, în anumite perioade, au un statut distinct, recunoscut, respectat și râvnit. Supranumite și femei celebre, femei fatale, împărătese de alcov, dive ale divanului, metrese, cocote, deminondene etc, curtezanele sunt femei întreținute, practicante ale erotismului multiplu interesat care își valorifică frumusețea, inteligența, puterea de seducție, sex-appeal-ul, talentele și își valorizează farmecul pentru a cuceri bărbați importanți ca poziție socială, pentru a se menține în sfera atracției lor și pentru a-i determina să ia decizii în favoarea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
maternă, paternă, filială, fraternă, erotică, formele de manifestare a convertirii iubirii în răzbunare, ură, crimă. Miturile au creat divinități care patronează castitatea, căsătoria și reprezintă erotismul sub diferite forme: iubirea fidelă și infidelă, iubirea generoasă și posesivă, iubirea exclusivă și multiplă, desfrânarea. Sexualitatea a fost și este modelată cultural începând cu miturile. Cu timpul, s-au structurat concepții erotologice, cultivate prin scrieri filosofice, prin scrieri speciale, erotologice, prin literatură, muzică, dans și arte plastice, ce au oferit modele conduitelor umane. S-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fi întreținute, de a obține privilegii și alte avantaje dorite. Curtezanele mitice și legendare sunt esențializări ale genezei cosmice, teogonice, antropogonice, ale fertilității naturale și umane, ale feminității exprimate prin sexualitate, maternitate, iubire maternă, paternă, filială, erotică exclusivă, selectivă sau multiplă. Unele curtezane sunt creaturi legendare, cu sau fără suport istoric real. Curtezanele sacre sunt slujitoarele zeităților în temple ce oferă servicii sexuale muritorilor, având ca model hierogamiile, unirile sacre între forțele divine masculine și feminine. Sunt cunoscute în istorie: istharishtu
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zeiței Ishtar), qadeshtu (preotesele zeiței Qadesh), devadasis, în India, hierodulele în Grecia, bacantele și menadele în Roma. După modelul lor, sectanți cu diferite orientări necreștine și creștine: sabatieni, la iudaici, adamiți, bogomili, scopiți ș.a, la creștini practicau relații sexuale multiple în procesiuni orgiastice. Curtezanele reale fac parte dintr-o categorie socială distinctă, prezentă în anumite perioade istorice, în anumite culturi, cu un statut recunoscut. Acestea sunt: hetairele la greci, ganika la indieni, hua / fetele- flori la chinezi, meretrices sau meretriculae
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în relații de intimitate erotică, extramarital. Ele sunt în postura soțiilor nelegale. Și în această postură pot fi acceptate temporar sau permanent, toată viața, în temeiul iubirii sau al interesului. Prostituatele de rând (stradale sau din bordeluri) întrețin relații sexuale multiple, fără angajare afectivă, pentru propriul interes și al familiei. În bordeluri sau în instituții similare ele trebuie să respecte anumite reguli iar pe stradă, aparent sunt libere, întrucât depind de proxeneți, "pești" și de clienți. Destinele lor se pot interfera
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
vor și cui vor, dacă sunt independente. Dacă au patroni, respectă și solicitările acestora. Pseudocurtezanele stradale și din bordeluri sunt numite meliorativ astfel, pentru a păstra unitatea lucrării. Și ele, având însă poziții defavorizatoare, comparativ cu celelalte, sunt beneficiarele sexului multiplu plătit. Sexualitatea creatoare și distrugătoare în mituri Mitul, după Mircea Eliade, în Aspecte ale mitului, Sacru și profan, este o realitate culturală complexă ce relatează ceea ce s-a petrecut in illo tempore, înfățișează sacralitatea absolutului și manifestările sacrului în lume
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oferă gratuit sau contra cost plăceri s-au diferențiat în timp ca practici și ca mentalități și au temeiuri mitice în zeități ce au patronat femeile pierdute, curtezanele. Prezentăm unele dintre modelele mitice de manifestare a sexualității sub forma erotismului multiplu. Curtezane și pseudocurtezane în mitologie Zeități sumero-babiloniene Inanna este principala zeitate din panteonul sumerian. Sumerul, spun specialiștii, are cea mai veche civilizație, plasată, în mileniul IV î.H. Era situat în Mesopotamia, ocupa a 1/12-a parte din Irakul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ori, ca o femeie frumoasă, seducătoare, este prezentă la petrecerile zeilor și ale oamenilor ca patroană a petrecerilor, muzicii și dansului, a iubirii și a voluptății. Ea întruchipează și arta meșteșugului vestimentației feminine. În Teba este protectoarea morților ca divinitate multiplă a șapte zeități ursitoare ce determină destinele oamenilor. Bastet este sora zeului Re sau Ra sau Amon Ra, zeul soarelui. Este zeița lunii și a fecundității, ocrotitoarea femeilor însărcinate și a tinerelor femei pregătite să cucerească bărbații. Uneori era reprezentată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]