25,680 matches
-
nici adepților săi nu le plăcea ideea conducerii colective, dar, datorită atitudinii Moscovei, Dej a fost totuși nevoit să ia unele măsuri în direcția aceasta. Astfel, el a renunțat în 1954 la postul de secretar al partidului, dar a rămas premier. După un an însă și-a reluat funcția în cadrul partidului, numindu-l prim-ministru pe Chivu Stoica, unul dintre suporterii lui. De teama unei eventuale opoziții el a ordonat în aprilie 1954 executarea lui Pătrășcanu. Ca stalinist într-o perioadă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unele măsuri pentru instituirea unei conduceri colective. Hodja a renunțat la ministerul afacerilor externe și la cel al apărării, dar a continuat să fie atît prim-ministru, cît și secretar al partidului. El a renunțat în 1954 la postul de premier în favoarea lui Shehu. În ciuda unor dezacorduri, Albania rămînea deci strîns legată de Moscova și de blocul socialist. Ea s-a aflat în 1955 printre membrele fondatoare ale Organizației Tratatului de la Varșovia. Țara nu făcuse parte pînă atunci din nici un sistem
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la 51. Stînga Democrată Unită (EDA) și populiștii nu au obținut nici un loc. Puterea politică a trecut astfel în mîinile dreptei, cu toate că o parte din liberali, inclusiv Papandreou, sprijineau noul regim. Cu o conducere conservatoare la cîrmă și Papagos ca premier, Grecia a beneficiat de unsprezece ani de stabilitate politică, între 1952 și 1963. Atenția principală putea fi acum schimbată de la certurile dintre facțiuni la rezolvarea problemelor interne. Au fost depuse mari eforturi în privința îmbunătățirii situației economice generale, o serie dintre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de mai multe ori procedurile de votare, el a cîștigat alegerile din 1956, 1958 și 1961 și le-a pierdut "la mustață" în 1963, revenind la putere în 1974. Karamanlis a deținut deci puterea mai mult timp decît oricare alt premier al Grecie de pînă atunci. În ciuda faptului că era nou în domeniu în anii '50, el a dobîndit imediat susținerea din partea elementelor care contau: cei mai influenți politicieni de centru și de dreapta, reprezentanții americani și, la început, curtea regală
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a celei a unirii, rămînea o singură soluție independența. Marea Britanie era dispusă să cedeze controlul, dar numai în anumite condiții specifice. Într-o încercare de a ajunge la o înțelegere, Karamanlis s-a întîlnit la Zürich în februarie 1959 cu premierul turc, Adnan Menderes. Propunerile lor, susținute de ambele guverne și de Marea Britanie, au fost apoi supuse aprobării lui Makarios și a lui Fazil Küçük, liderul comunității cipriote turce, dar fără opțiunea modificării lor. Toți cei implicați în negocieri au fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
reușească, bătrînul a trecut din sat în sat într-o comuniune ciudat de entuziastă și totuși aproape mistică cu oamenii.6 Criza care a dus la căderea guvernului Karamanlis a fost totuși precipitată dintr-o altă direcție. Am văzut că premierul fusese alegerea regelui și că influența curții, în ciuda unor dezacorduri, susținuse ulterior guvernul. Menținerea monarhiei, cu tot plebiscitul din 1946, rămînea o chestiune deschisă dezbaterii. Persoana regelui și mai ales soția lui, regina Frederika, o femeie autoritară care participa activ
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
putut avea un efect nefavorabil asupra intereselor Greciei. Dat fiind că Paul a refuzat, în ziua de 11 iunie 1963 Karamanlis a demisionat. După aceea, el a plecat la Paris, unde avea să rămînă timp de zece ani. După demisia premierului au fost necesare numirea unui guvern interimar și organizarea de noi alegeri. La început, regele i-a oferit postul lui Panaghiotis Pipinelis, dar atunci cînd opoziția a obiectat că acesta era atît membru al ERE, cît și regalist, el a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
votanților de a introduce reforme interne. El dăduse naștere unor mari speranțe. Programul lui fusese relativ moderat, dar el promisese personal implementarea unei reforme sociale. Papandreou era direct interesat de învățămînt, așa că a devenit atît ministru al educației, cît și premier. Era evident că întregul sistem avea nevoie de o reorganizare totală, cărțile și programele școlare fiind de mult depășite. Instituțiile de învățămînt superior erau într-o stare deosebit de proastă. Accentul era și acum pus pe educația clasică, ea fiind considerată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prevalența intereselor și pasiunilor personale manifestată în afacerile publice. Principala atenție a opiniei publice avea să fie curînd îndreptată nu spre chestiunile sociale și economice imediate, ci spre aceste conflicte. Scena politică grecească deținea toate elementele marii drame în care premierul, fiul lui, regele și arhiepiscopul Makarios și-au asumat rolurile principale. În timpul campaniilor electorale, Papandreou și candidații Uniunii de Centru îl atacaseră puternic pe Karamanlis în problema Ciprului și în legătură cu incapacitatea lui evidentă de a susține în mod corespunzător interesele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prințesă daneză. Se părea la început că guvernul Uniunii de Centru va reuși să coopereze cu curtea și că problema monarhiei nu se va acutiza din nou. Într-adevăr, problema extrem de importantă a relațiilor sale personale cu care se confrunta premierul își avea originea în sînul propriei lui familii. Papandreou era mai curînd șeful unei coaliții decît al unui partid bazat doar pe propriii suporteri. Astfel de organizații sunt întotdeauna greu de stăpînit și o mare parte a fricțiunilor erau cauzate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
printre multe altele, deveniseră dinastii politice. Andreas avea totuși o origine și unele idei care îl făceau foarte nepopular pentru mulți greci. El trăise timp de aproape douăzeci de ani în Statele Unite și devenise cetățean american. Educat la Harvard, fiul premierului grec fusese profesor de economie la Universitatea californiană de la Berkeley. S-a întors în 1959 în Grecia, unde a lucrat la un centru de cercetări finanțat de Fundația Ford. El era deci lipsit de experiență în domeniul politicii grecești și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
strînse cu curtea și cu cercurile politice de dreapta. Cînd Papandreou i-a prezentat o listă a ofițerilor, pretinzînd ca aceștia să fie scoși în rezervă sau transferați, ministrul a refuzat să facă aceste schimbări sau să demisioneze din funcție. Premierul a apelat atunci la Constantin al II-lea, cerîndu-i să-l demită pe Garoufalias și s-a prezentat pe el însuși drept cel mai bun candidat pentru portofoliul apărării. Regele l-a refuzat, argumentînd că Papandreou era deja premier și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
funcție. Premierul a apelat atunci la Constantin al II-lea, cerîndu-i să-l demită pe Garoufalias și s-a prezentat pe el însuși drept cel mai bun candidat pentru portofoliul apărării. Regele l-a refuzat, argumentînd că Papandreou era deja premier și ministru al educației. El a subliniat de asemenea că, atît timp cît Andreas era investigat în legătură cu complotul celor din Aspida, nu ar fi fost corect ca tatăl lui să fie numit ministru al apărării și a declarat că era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dar nu a existat nici un document scris. Fiind un tactician politic strălucit, Papandreou a făcut uz de toate talentele sale de orator ca să-l atace pe Constantin, anunțînd că fusese de fapt demis și că regele își depășise prerogativele constituționale. Premierul (demis) susținînd că în această calitate avea dreptul să numească pe cine voia, a redus chestiunea la problema persoanei care trebuia să guverneze practic Grecia: regele sau omul care reprezenta majoritatea în adunare? Papandreou a organizat demonstrații împotriva monarhului și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
membri disidenți ai Uniunii de Centru. Cabinetul acesta a rămas la putere timp de optsprezece luni. În tot acest timp, Papandreou și suporterii lui au desfășurat o campanie intensă pe tot cuprinsul țării. Principalul lor argument era tot faptul că premierul care dispune de majoritatea locurilor din adunare are dreptul să-i numească pe miniștri fără intervenția regelui. Au fost organizate în sprijinul lui Papandreou greve și demonstrații, toate fiind sprijinite de EDA. În decembrie 1966, cînd ERE și-a retras
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
vărsare de sînge. Constantin a aprobat și el acțiunea. El voia totuși un civil în fruntea guvernului și l-a propus pe Constantin Kollias, un monarhist apropiat de curte. Acceptînd numirea aceasta, ofițerii au format un guvern cu Kollias ca premier, Spandidakis ca vice prim-ministru și ministru al apărării și Makarezos ca ministru al coordonării. Mulțumindu-se să dețină adevărata putere, Papadopoulos a preferat postul de șef de cabinet al primului ministru. Regimul militar Astfel, încă o dată, ca și în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
loialitate, pe religie și pe naționalism, declarînd că revolta împiedicase preluarea puterii de către comuniști. Pretenția aceasta, precum și o dezaprobarea vehementă a regimului constituțional anterior, au fost exprimate de Kollias într-o cuvîntare ținută în ziua de 21 aprilie, în care premierul s-a referit la crimele trecute considerate de el că ar fi fost comise împotriva poporului grec: afacerile de partid fără scrupule și rușinoase, conduita greșită a unei mari părți a presei, asaltul metodic împotriva tuturor instituțiilor, corodarea acestora, decăderea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
țară, trebuia numit un regent care să îndeplinească funcțiile oficiale ale monarhului. Generalul Ghiorghios Zoitakis și-a asumat răspunderea aceasta, iar guvernul a fost reorganizat. Suporterii regelui, Kollias și Spandidakis, trebuiau și ei înlocuiți. Papadopoulos se autonumise în posturile de premier și de ministru al apărării. Nu s-a înregistrat totuși nici o încercare de abolire a monarhiei. Se ținea în schimb tot timpul legătura cu Constantin, care era în Italia, iar venitul lui nu a fost tăiat. Conform constituției elaborate în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fusese astfel rezolvată: Grecia rămînea republică. Cu autoritatea confirmată de un mandat popular, Karamanlis putea trece la schimbarea componenței guvernului. Noua constituție emisă în 1975 acorda președintelui puteri foarte extinse. El îi putea numi și demite pe miniștri, inclusiv pe premier, putea dizolva adunarea și avea drept de veto. Pentru a anula deciziile lui era nevoie de o majoritate de trei cincimi din Parlament. În acest post a fost ales Constantin Tsatsos, dar Karamanlis ca premier se bucura de principala influență
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
demite pe miniștri, inclusiv pe premier, putea dizolva adunarea și avea drept de veto. Pentru a anula deciziile lui era nevoie de o majoritate de trei cincimi din Parlament. În acest post a fost ales Constantin Tsatsos, dar Karamanlis ca premier se bucura de principala influență în guvern. Grecia nu a intrat din nou în NATO, dar nu și-a modificat orientarea occidentală, fapt reflectat de hotărîrea de a continua eforturile în vederea obținerii statutului de membră cu drepturi depline a Comunității
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-au întărit și mai mult în octombrie 1980, cînd țara s-a alăturat din nou structurii de comandă integrată a NATO. ANDREAS PAPANDREOU: ALEGERILE DIN OCTOMBRIE 1981 În cel de al doilea mandat, guvernul Noii Democrații, cu Rallis ca premier, dar Karamanlis fiind figura cea mai importantă, s-a confruntat cu probleme tot mai mari. Dificultățile economice și permanenta chestiune a Ciprului rămîneau nerezolvate. Pe lîngă aceasta, această administrație, asemeni atîtor altora dinaintea ei, a devenit ținta unor acuzații de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1989. Citat de Gabrielle Houbre, La Discipline de l'amour. 7 Vezi Yvonne Knibiehler & colab., De la pucelle à la minette, Messidor, Paris, 1983. 8 R. Eschalier, Gascogne. Types et coutumes, Horizons de France, Paris, 1929. Citat de Anne-Marie Sohn, Du premier baiser à l'alcôve, Aubier, Paris, 1996. * Termenul franțuzesc utilizat pentru a desemna acest tip de sărut care implică folosirea limbii este maraichinage tradus în general prin "sărut franțuzesc" (n. trad.). 9 Dr. Baudoin, Le Maraichinage, coutume du pays de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fulminant în anii '50 (n. trad.). 111 A se vedea Xavier Fauche și Christiane Nœtzlin, Le Baiser, Stock, Paris, 1987. 112 A se vedea Edgar Morin, Les Stars, Galilée, Paris, 1957-72. 113 Ibid. 114 A se vedea Anne-Marie Sohn, Du premier baiser à l'alcôve, Aubier, Paris, 1996. 115 Ibid. 116 Maurice Bedel, Une enquête sur l'amour, Gallimard, Paris, 1932. Frontul Popular este numele dat mai multor coaliții ale partidelor de stânga. Sintagma, care îi aparține lui Eugen Fried și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de participanții la un act juridic convențional (bilateral sau multilateral). Pentru alte detalii, a se vedea D. Cosma, op. cit., p. 117; Gh. Beleiu, op. cit., p. 14. 208 Este vorba de eroare, dol, violență, leziune. 209 J. Carbonnier, Droit civil, Tome premier, PUF, 1955, p. 140. 210 P. M. Cosmovici, Introducere în dreptul civil, Editura ALL, București, 1993, p. 45. 211 Pentru practică judiciară, a se vedea C.S.J., dec. nr. 39/1994, în Rep. IV, p. 45. 212 Pentru detalii, a se vedea și
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
nr. 1031/1973; nr. 1426/1979 a T.S., în R.R.D. nr. 3/1974 și C.D. 1979. 226 P. M. Cosmovici, op. cit., p. 108. 227 Baudry Lacantinerie, Précis de droit civil refondue et mise au courant, par Guyot P., 13 ed., Tome premier, Paris, Sirey, 1922, p. 179. 228 Art. 1214 din noul Cod civil prevede, în sensul arătat că "partea al cărei consimțământ a fost viciat prin dol, poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu este esențială
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]