256,150 matches
-
vârstei acesteia. S-au pregătit publicații și exponate speciale, dar oficialii muzeului au rămas cu gândul că se poate mai mult. Locomotiva a trecut prin mai multe inspecții superficiale în 1980 în care s-a constatat că piesele sunt în stare relativ bună. Nu s-au observat prea multe urme de deteriorare la aceste prime inspecții și, la ridicarea roților de pe șine, prima după 50 de ani, osiile erau funcționale. Într-o dimineață din ianuarie 1980, înainte de deschiderea muzeului, angajații muzeului
John Bull (locomotivă) () [Corola-website/Science/320565_a_321894]
-
din articolul său din 1926 în edițiile ulterioare ale „Lecțiilor de termodinamică“ - probabil cel mai influent manual al domeniului. Formulările „clasice“ ale principiului al doilea (Kelvin-Planck și Clausius) sunt extrase din studiul funcționării ciclice ale mașinilor cu abur. Dacă descriem starea fluidului prin doi parametri, din care unul este geometric (volumul) iar celălalt este energia lui internă U (în locul ei se pot folosi temperatura sau presiunea), se înțelege imediat afirmația generală a lui Carathéodory:<br> (PC)"În vecinătatea oricărei stări de
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
descriem starea fluidului prin doi parametri, din care unul este geometric (volumul) iar celălalt este energia lui internă U (în locul ei se pot folosi temperatura sau presiunea), se înțelege imediat afirmația generală a lui Carathéodory:<br> (PC)"În vecinătatea oricărei stări de echilibru a unui sistem simplu există stări de echilibru care nu sunt accesibile de la ea prin procese adiabatice" <br>Într-adevăr, în aparatul lui Joule, stările cu energie internă U'< U nu sunt accesibile, câtă vreme ne mărginim la
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
unul este geometric (volumul) iar celălalt este energia lui internă U (în locul ei se pot folosi temperatura sau presiunea), se înțelege imediat afirmația generală a lui Carathéodory:<br> (PC)"În vecinătatea oricărei stări de echilibru a unui sistem simplu există stări de echilibru care nu sunt accesibile de la ea prin procese adiabatice" <br>Într-adevăr, în aparatul lui Joule, stările cu energie internă U'< U nu sunt accesibile, câtă vreme ne mărginim la procese generate de mișcarea greutății. Termenul "adiabatic" include
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
se înțelege imediat afirmația generală a lui Carathéodory:<br> (PC)"În vecinătatea oricărei stări de echilibru a unui sistem simplu există stări de echilibru care nu sunt accesibile de la ea prin procese adiabatice" <br>Într-adevăr, în aparatul lui Joule, stările cu energie internă U'< U nu sunt accesibile, câtă vreme ne mărginim la procese generate de mișcarea greutății. Termenul "adiabatic" include aici posibilitatea variației parametrilor geometrici (a volumului), dar astfel incât toate schimbările de stare ale sistemului să nu lase
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
adevăr, în aparatul lui Joule, stările cu energie internă U'< U nu sunt accesibile, câtă vreme ne mărginim la procese generate de mișcarea greutății. Termenul "adiabatic" include aici posibilitatea variației parametrilor geometrici (a volumului), dar astfel incât toate schimbările de stare ale sistemului să nu lase nici o urmă în "exteriorul" său, cu excepția deplasării unei greutăți. După (PC), nu putem atinge stările (U',V) plecând din (U,V) cu U'de exemplu, mărind întâi volumul și pe urmă micșorându-l, dar cu
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
generate de mișcarea greutății. Termenul "adiabatic" include aici posibilitatea variației parametrilor geometrici (a volumului), dar astfel incât toate schimbările de stare ale sistemului să nu lase nici o urmă în "exteriorul" său, cu excepția deplasării unei greutăți. După (PC), nu putem atinge stările (U',V) plecând din (U,V) cu U'de exemplu, mărind întâi volumul și pe urmă micșorându-l, dar cu viteze diferite</ref>. Pentru Max Planck (1926), reluând dezvoltări din teza sa de doctorat (1876, sub Clausius), formularea cea mai
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
diferite</ref>. Pentru Max Planck (1926), reluând dezvoltări din teza sa de doctorat (1876, sub Clausius), formularea cea mai potrivită a principiului al doilea este ""dezvoltarea de căldură prin frecare este ireversibilă"" . Numim un proces ""ireversibil"" dacă la încheierea sa, starea universului de la inceputul său nu mai poate fi recuperată în nici un fel. În articolul lui Planck forma principiului al doilea folosită implicit este:<br> (PP)"Nu există nici un proces al cărui singur rezultat să fie scăderea energiei interne a unui
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
al doilea folosită implicit este:<br> (PP)"Nu există nici un proces al cărui singur rezultat să fie scăderea energiei interne a unui corp și ridicarea corespunzătoare a unei greutăți".<br> Pentru procesul lui Joule, aceasta are drept consecință: dintr-o stare de echilibru (U,V) a sistemului sunt accesibile numai stări (U',V) cu U'>U, nu numai dacă ne restrângem la procese adiabatice, ci chiar dacă admitem orice fel de procese, astfel încât la sfârșitul lor, universul extern să revină "la locul
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
proces al cărui singur rezultat să fie scăderea energiei interne a unui corp și ridicarea corespunzătoare a unei greutăți".<br> Pentru procesul lui Joule, aceasta are drept consecință: dintr-o stare de echilibru (U,V) a sistemului sunt accesibile numai stări (U',V) cu U'>U, nu numai dacă ne restrângem la procese adiabatice, ci chiar dacă admitem orice fel de procese, astfel încât la sfârșitul lor, universul extern să revină "la locul lui" cu excepția posibilă a unei greutăți Cele două formulări nu
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
admitem orice fel de procese, astfel încât la sfârșitul lor, universul extern să revină "la locul lui" cu excepția posibilă a unei greutăți Cele două formulări nu sunt - la prima vedere - echivalente: cuvântul "adiabatic" lipsește în (PP), dar este vorba numai de stări (U',V) cu "același" V; în (PC)numărul de stări inaccesibile adiabatic cuprinde pe cele descrise de (U',V), cu U' Pentru procese adiabatice în care parametrii geometrici (volumul) nu sunt ficși, variația energiei interne este aceeași cu lucrul mecanic
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
extern să revină "la locul lui" cu excepția posibilă a unei greutăți Cele două formulări nu sunt - la prima vedere - echivalente: cuvântul "adiabatic" lipsește în (PP), dar este vorba numai de stări (U',V) cu "același" V; în (PC)numărul de stări inaccesibile adiabatic cuprinde pe cele descrise de (U',V), cu U' Pentru procese adiabatice în care parametrii geometrici (volumul) nu sunt ficși, variația energiei interne este aceeași cu lucrul mecanic ΔL efectuat asupra sistemului (ΔL>0) sau de către el (ΔL
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
reversibil" este descris de ecuația:<br>formula 3 unde dQ este o "formă diferențială" despre care, pentru început, nu știm nimic. Din principiul (PC) Carathéodory argumentează că, pentru sisteme ""simple"" , parametrii - numărul lor poate fi oricât de mare - care descriu toate stările accesibile prin procese adiabatice reversibile pornind de la o stare dată ((U,V) in cazul nostru) se găsesc pe o suprafață (în spațiul parametrilor):spunem că, în acest caz, forma dQ este "integrabilă",ceea ce trebuie deosebit de proprietatea energiei interne de a
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
este o "formă diferențială" despre care, pentru început, nu știm nimic. Din principiul (PC) Carathéodory argumentează că, pentru sisteme ""simple"" , parametrii - numărul lor poate fi oricât de mare - care descriu toate stările accesibile prin procese adiabatice reversibile pornind de la o stare dată ((U,V) in cazul nostru) se găsesc pe o suprafață (în spațiul parametrilor):spunem că, în acest caz, forma dQ este "integrabilă",ceea ce trebuie deosebit de proprietatea energiei interne de a fi o "diferențială totală": ea diferă de diferențiala totală
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
U= U(V,U, V)". Vom presupune că aceste soluții pot fi extinse peste intervale suficient de largi ale variabilei V Curbele descrise de ecuația:<br>formula 6 sunt "adiabatele" sistemului (vezi Fig.2, pentru N, descris aproximativ de ecuația de stare Van der Waals). Dacă cunoaștem o familie de soluții "U(V,U,V") a ecuației (2.5), găsim ușor astfel de perechi "(N, F)":<br>formula 8 funcția "F(U,V)" este soluția <br>formula 9 a ecuației (2.6), iar <br
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
U,V) ≠ 0 într-un domeniu (suficient de mare). Putem alege acolo N(U,V) >0. Principiul al doilea in forma (PP) implică atunci: <br> " Într-un proces oarecare (ireversibil sau nu) în care un fluid izolat adiabatic trece din starea de echilibru "(U,V)" in starea (U,V) entropia (empirică) nu poate decat sa crească." Într-adevăr, la volum constant, energia internă nu poate decat sa crească (PP) și, prin alegerea lui "N(U,V)", entropia empirică "(U(U,V
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
suficient de mare). Putem alege acolo N(U,V) >0. Principiul al doilea in forma (PP) implică atunci: <br> " Într-un proces oarecare (ireversibil sau nu) în care un fluid izolat adiabatic trece din starea de echilibru "(U,V)" in starea (U,V) entropia (empirică) nu poate decat sa crească." Într-adevăr, la volum constant, energia internă nu poate decat sa crească (PP) și, prin alegerea lui "N(U,V)", entropia empirică "(U(U,V))" trebuie să crească și ea. În
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
adevăr, la volum constant, energia internă nu poate decat sa crească (PP) și, prin alegerea lui "N(U,V)", entropia empirică "(U(U,V))" trebuie să crească și ea. În particular, în procesul lui Joule, entropia empirică crește. Putem atinge starea "(U,V)" pornind de la "(U,V)" intâi printr-un proces adiabatic reversibil, unind "(U,V)" cu un punct (U',V) urmat de un proces ireversibil conducand de la "(U',V)" la "(U,V)". Un astfel de proces este posibil numai daca
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
reversibil, în timpul căruia corpurile pot interacționa unul cu celălalt, dar astfel incât la sfârșitul lui toate corpurile ajung în situația inițială, cu excepția unuia - îl numim "K" și a deplasării unei greutăți în câmpul gravitațional. Afirmăm că "entropia lui K în starea finală "(U,V)" este aceeași cu cea în starea inițială "(U,V). Într-adevăr, completăm procesul aducănd pe Kîn mod adiabatic reversibil, până în starea (U*, V), iar greutatea se deplasează până la h* . În acest proces suplimentar entropia lui K rămâne
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
dar astfel incât la sfârșitul lui toate corpurile ajung în situația inițială, cu excepția unuia - îl numim "K" și a deplasării unei greutăți în câmpul gravitațional. Afirmăm că "entropia lui K în starea finală "(U,V)" este aceeași cu cea în starea inițială "(U,V). Într-adevăr, completăm procesul aducănd pe Kîn mod adiabatic reversibil, până în starea (U*, V), iar greutatea se deplasează până la h* . În acest proces suplimentar entropia lui K rămâne constantă. Conservarea energiei implică:"U*-U= g(h-h*)", unde
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
numim "K" și a deplasării unei greutăți în câmpul gravitațional. Afirmăm că "entropia lui K în starea finală "(U,V)" este aceeași cu cea în starea inițială "(U,V). Într-adevăr, completăm procesul aducănd pe Kîn mod adiabatic reversibil, până în starea (U*, V), iar greutatea se deplasează până la h* . În acest proces suplimentar entropia lui K rămâne constantă. Conservarea energiei implică:"U*-U= g(h-h*)", unde h este înălțimea inițială a greutății. Nu putem avea U*i</sub>, deoarece aceasta înseamnă
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
deci într-adevăr entropia finală este aceeași cu cea inițială. Progresul surprinzător apare când adăugăm principiului al doilea noțiunea de echilibru termic și aceea de "temperatură" ("empirică" pentru început)(Principiul zero al termodinamicii). Cu ajutorul lor, putem vorbi despre ecuația de stare a fluidului, care in forma obișnuită este:<br>formula 11 unde Θ este ""temperatura empirică"", definită prin echilibru termic cu un termometru arbitrar .Temperatura empirică poate înlocui energia internă sau presiunea drept parametru negeometric al fluidului. Până acum, factorul integrand "N
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
termic cu un termometru arbitrar .Temperatura empirică poate înlocui energia internă sau presiunea drept parametru negeometric al fluidului. Până acum, factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările de echilibru care apar punând două sisteme în contact termic unul cu celălalt. Este important că o stare de echilibru a unui astfel de sistem compus are doi parametri geometrici și unul negeometric: cele două volume și temperatura empirică comună
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
Până acum, factorul integrand "N(U,V)" poate fi diferit de la sistem la sistem. Putem atinge însă concluzii independente de sistem, folosind stările de echilibru care apar punând două sisteme în contact termic unul cu celălalt. Este important că o stare de echilibru a unui astfel de sistem compus are doi parametri geometrici și unul negeometric: cele două volume și temperatura empirică comună. Un astfel de sistem este ""simplu"" în sensul lui Carathéodory și prin urmare, forma diferențială a cantității de
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
de sistemul compus cu exteriorul și justifică astfel procedura ulterioară a lui Carathéodory de introducere a temperaturii absolute. Considerăm pentru aceasta un sistem, izolat adiabatic de exterior, de două corpuri K, K în contact termic unul cu celălalt : schimbări ale stării sale pot fi induse numai de deplasarea unor greutăți in câmpul gravitațional. Considerăm numai procese reversibile ale acestui sistem. Astfel, în cursul evoluției sistemului are loc relația:<br>formula 18 Aceasta este la prima vedere o ecuație diferențială pentru o funcție
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]