256,150 matches
-
ale funcțiilor N(S,θ),N(S,θ), soluția va depinde de funcția aleasă θ(S). Max Planck arată însă că principiul al doilea, sub forma (PP) implică "independența" soluției de alegerea lui θ(S). Într-adevăr, să presupunem că starea inițială a sistemului este (S,S,θ) și că, printr-un proces reversibil am ajuns la o stare (S, S, θ) cu aceeași entropie pentru K, dar θ≠θ. Putem separa acum pe K de K: printr-o transformare adiabatică
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
arată însă că principiul al doilea, sub forma (PP) implică "independența" soluției de alegerea lui θ(S). Într-adevăr, să presupunem că starea inițială a sistemului este (S,S,θ) și că, printr-un proces reversibil am ajuns la o stare (S, S, θ) cu aceeași entropie pentru K, dar θ≠θ. Putem separa acum pe K de K: printr-o transformare adiabatică de-a lungul adiabatei indiciate de S,putem aduce pe K în starea inițială. Cu aceasta starea sistemului
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
reversibil am ajuns la o stare (S, S, θ) cu aceeași entropie pentru K, dar θ≠θ. Putem separa acum pe K de K: printr-o transformare adiabatică de-a lungul adiabatei indiciate de S,putem aduce pe K în starea inițială. Cu aceasta starea sistemului format din K și K este aceeași cu cea de la început, cu excepția posibilă a stării lui K și a deplasării unei greutăți. Dar atunci, conform discuției din §3, entropia lui K este și ea aceeași
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
o stare (S, S, θ) cu aceeași entropie pentru K, dar θ≠θ. Putem separa acum pe K de K: printr-o transformare adiabatică de-a lungul adiabatei indiciate de S,putem aduce pe K în starea inițială. Cu aceasta starea sistemului format din K și K este aceeași cu cea de la început, cu excepția posibilă a stării lui K și a deplasării unei greutăți. Dar atunci, conform discuției din §3, entropia lui K este și ea aceeași cu cea de la inceput
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
pe K de K: printr-o transformare adiabatică de-a lungul adiabatei indiciate de S,putem aduce pe K în starea inițială. Cu aceasta starea sistemului format din K și K este aceeași cu cea de la început, cu excepția posibilă a stării lui K și a deplasării unei greutăți. Dar atunci, conform discuției din §3, entropia lui K este și ea aceeași cu cea de la inceput. Faptul remarcabil este că temperatura de echilibru nu joacă nici un rol: se poate ca θ(S
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
remarcabil este că temperatura de echilibru nu joacă nici un rol: se poate ca θ(S)≠θ. De aici putem deduce că funcția S2(S1,θ(S),S,S) nu depinde deloc de θ(S).Pentru aceasta, presupunem că, plecând de la starea (S,S,θ), ajungem pe două drumuri diferite θ(S),θ'(S) la aceeași valoare S a lui S, dar la câte două valori diferite ale lui θ și ale lui S: S', S": repetăm argumentul de mai sus luând
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
S,θ), ajungem pe două drumuri diferite θ(S),θ'(S) la aceeași valoare S a lui S, dar la câte două valori diferite ale lui θ și ale lui S: S', S": repetăm argumentul de mai sus luând drept stare inițială (S,θ(S),S'), parcurgem în sens invers drumul care duce la (S,S,θ) și atingem starea (S,θ'(S),S) Deducem, ca mai sus,că S"= S'. Deci ecuația (4.2.1) este astfel încât soluțiile ei sunt
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
la câte două valori diferite ale lui θ și ale lui S: S', S": repetăm argumentul de mai sus luând drept stare inițială (S,θ(S),S'), parcurgem în sens invers drumul care duce la (S,S,θ) și atingem starea (S,θ'(S),S) Deducem, ca mai sus,că S"= S'. Deci ecuația (4.2.1) este astfel încât soluțiile ei sunt independente de θ: aceasta nu este posibil decât dacă în raportul N1(S,θ)/N2(S,θ) dependența de
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
Kelvin-Planck, aceasta e imposibil; deci e o singura temperatură care corespunde lui V,V; deci forma dQ este integrabilă. Din acest punct, putem folosi argumentația lui Carathéodory. Max Planck pune următoarea chestiune: două corpuri K, K se află inițial în stările (θ,V),(θ,V); ele sunt puse în contact unul cu celălalt, izolate complet de mediul exterior, cu excepția unei greutăți care, la sfârșitul procesului, s-a ridicat sau s-a coborît, masurând astfel variația energiei interne a sistemului. La sfârșit
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
θ,V); ele sunt puse în contact unul cu celălalt, izolate complet de mediul exterior, cu excepția unei greutăți care, la sfârșitul procesului, s-a ridicat sau s-a coborît, masurând astfel variația energiei interne a sistemului. La sfârșit, despărțim corpurile. Stările finale ale sistemelor sunt (θ,V),(θ,V). Problema este: ce restricții există asupra stărilor care sunt accesibile plecând de la stările inițiale date? Entropiile inițiale sunt S, S, cele finale S, S. În primul rând, păstrând entropia lui K constantă
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
cu excepția unei greutăți care, la sfârșitul procesului, s-a ridicat sau s-a coborît, masurând astfel variația energiei interne a sistemului. La sfârșit, despărțim corpurile. Stările finale ale sistemelor sunt (θ,V),(θ,V). Problema este: ce restricții există asupra stărilor care sunt accesibile plecând de la stările inițiale date? Entropiile inițiale sunt S, S, cele finale S, S. În primul rând, păstrând entropia lui K constantă, putem, printr-un proces adiabatic, să-l aducem la temperatura θ (cu volumul V') a
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
procesului, s-a ridicat sau s-a coborît, masurând astfel variația energiei interne a sistemului. La sfârșit, despărțim corpurile. Stările finale ale sistemelor sunt (θ,V),(θ,V). Problema este: ce restricții există asupra stărilor care sunt accesibile plecând de la stările inițiale date? Entropiile inițiale sunt S, S, cele finale S, S. În primul rând, păstrând entropia lui K constantă, putem, printr-un proces adiabatic, să-l aducem la temperatura θ (cu volumul V') a lui K, astel incât, in contact
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
să-l aducem la temperatura θ (cu volumul V') a lui K, astel incât, in contact termic cu acesta, să se găsească în echilibru. Dacă sistemul format din K și K este izolat adiabatic de exterior, putem să modificăm reversibil stările lui K și K deplasând greutățile exterioare, dar numai astfel incât suma entropiilor lor să ramână constantă (vezi §4). În particular putem să aducem corpul K la entropia sa inițială S; entropia lui K este atunci :<br>formula 23 Acum despărțim
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
el poate fi adus printr-un proces adiabatic reversibil chiar la volumul și temperatura inițială. Am ajuns astfel la situația descrisa in §2: fără să existe o altă schimbare în exterior în afară de deplasarea unei greutăți, corpul K a trecut din starea (θ,V) cu entropia S într-o stare (θ',V') cu entropia S'. Aceasta este posibil numai daca "S' > S", deci dacă: <br>formula 24 Acesta este un rezultat remarcabil („inima termodinamicii“): mulțimea stărilor care pot fi atinse prin procese oarecari
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
reversibil chiar la volumul și temperatura inițială. Am ajuns astfel la situația descrisa in §2: fără să existe o altă schimbare în exterior în afară de deplasarea unei greutăți, corpul K a trecut din starea (θ,V) cu entropia S într-o stare (θ',V') cu entropia S'. Aceasta este posibil numai daca "S' > S", deci dacă: <br>formula 24 Acesta este un rezultat remarcabil („inima termodinamicii“): mulțimea stărilor care pot fi atinse prin procese oarecari de interacție între K și K este cuprinsă
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
unei greutăți, corpul K a trecut din starea (θ,V) cu entropia S într-o stare (θ',V') cu entropia S'. Aceasta este posibil numai daca "S' > S", deci dacă: <br>formula 24 Acesta este un rezultat remarcabil („inima termodinamicii“): mulțimea stărilor care pot fi atinse prin procese oarecari de interacție între K și K este cuprinsă în mulțimea stărilor pentru care suma entropiilor este mai mare decat cea inițială: nu este exclus ca entropia unuia din corpuri să scadă. Rezultatul poate
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
cu entropia S'. Aceasta este posibil numai daca "S' > S", deci dacă: <br>formula 24 Acesta este un rezultat remarcabil („inima termodinamicii“): mulțimea stărilor care pot fi atinse prin procese oarecari de interacție între K și K este cuprinsă în mulțimea stărilor pentru care suma entropiilor este mai mare decat cea inițială: nu este exclus ca entropia unuia din corpuri să scadă. Rezultatul poate fi generalizat la n corpuri, K..,K care, în interacție unul cu celălalt (și pe urmă despărțite unul
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
este mai mare decat cea inițială: nu este exclus ca entropia unuia din corpuri să scadă. Rezultatul poate fi generalizat la n corpuri, K..,K care, în interacție unul cu celălalt (și pe urmă despărțite unul de celălalt) trec de la stările inițiale (θ,V)...(θ,V) la unele finale (θ,V)...(θ,V). Este suficient să argumentăm prin inducție completă: păstrând entropia totală finală constantă, putem aduce corpul K în echilibru termic cu corpul K, printr-un proces adiabatic reversibil. Modificăm
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
echilibru termic cu corpul K, printr-un proces adiabatic reversibil. Modificăm reversibil și adiabatic sistemul format din K și K până când entropia lui K ajunge aceeași cu cea de la început, pe urmă îl despărțim de K și îl aducem în starea inițială printr-un proces adiabatic reversibil.Entropia totală este constantă, entropia celor n-1 corpuri rămase este S +S pot fi legate printr-un proces adiabatic reversibil). Această ordine duce la o „foliație“ a mulțimii stărilor unui sistem, fiecare „foaie
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
și îl aducem în starea inițială printr-un proces adiabatic reversibil.Entropia totală este constantă, entropia celor n-1 corpuri rămase este S +S pot fi legate printr-un proces adiabatic reversibil). Această ordine duce la o „foliație“ a mulțimii stărilor unui sistem, fiecare „foaie“ conținând stările accesibile adiabatic reversibil pornind de la una din ele. "Entropia empirică" este orice funcție σ(Z) de parametrii care descriu stările și care are proprietatea că<br>formula 25 ea „numerotează“ foile. Există arbitrarietate în alegerea
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
printr-un proces adiabatic reversibil.Entropia totală este constantă, entropia celor n-1 corpuri rămase este S +S pot fi legate printr-un proces adiabatic reversibil). Această ordine duce la o „foliație“ a mulțimii stărilor unui sistem, fiecare „foaie“ conținând stările accesibile adiabatic reversibil pornind de la una din ele. "Entropia empirică" este orice funcție σ(Z) de parametrii care descriu stările și care are proprietatea că<br>formula 25 ea „numerotează“ foile. Există arbitrarietate în alegerea acestei funcții, iar aceasta este redusă
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
legate printr-un proces adiabatic reversibil). Această ordine duce la o „foliație“ a mulțimii stărilor unui sistem, fiecare „foaie“ conținând stările accesibile adiabatic reversibil pornind de la una din ele. "Entropia empirică" este orice funcție σ(Z) de parametrii care descriu stările și care are proprietatea că<br>formula 25 ea „numerotează“ foile. Există arbitrarietate în alegerea acestei funcții, iar aceasta este redusă ulterior prin axiome privind comportarea sistemelor compuse. În felul acesta, creșterea entropiei în procese ireversibile apare de la inceput ca naturală
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
sunt dezvoltări naturale ale metodei lui Carathéodory . Pe de altă parte, lucrările lui G.Falk și H.Jung , R.Giles și E.Lieb și J.Yngvason impartășesc scepticismul lui Planck că noțiuni și exprimări topologice ("în orice vecinătate a unei stări...") ar fi relevante pentru termodinamică, și prezintă un sistem de axiome de natură algebrică depărtat de limbajul practic obișnuit în fizică; cititorului îi trebuie un timp pentru a se obișnui cu ele, progresul lecturii este corespunzător dificil, dar efortul de
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
o creștere moderată a valorilor tensiunii arteriale este asociată cu o speranță de viață mai redusă. Modificarea obiceiurilor alimentare și a stilului de viață pot aduce ameliorări, ținând sub control presiunea arterială, și pot reduce riscurile asociate cu complicații ale stării de sănătate. Cu toate acestea, tratamentul medicamentos este deseori necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are efectul dorit sau este o condiție insuficientă. În cazul persoanelor cu vârsta peste 18 ani, hipertensiunea arterială este definită ca
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
la domiciliu, limitele de reper sunt mai mici (135 mmHg în cazul celei sistolice sau 85 mmHg în cazul celei diastolice). Recent, în standardele internaționale pentru hipertensiunea arterială, s-au inclus și categorii cu limite sub cele ce indică o stare hipertensivă pentru a indica existența unui risc în cazul tensiunii arteriale mai ridicate încadrate în limitele normale. JNC7 (2003) folosește termenul de pre-hipertensiune pentru tensiunea arterială ce se încadrează între 120-139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]