25,771 matches
-
a legendei lui Iona. Iar cu trei secole în urmă, un călător englez, pomenit în cartea de călătorii a bătrînului Harris, vorbea despre o moschee turcească durată în onoarea lui Iona, moschee în care se afla o lampă miraculoasă, ce ardea fără pic de ulei. Capitolul LXXXIII ARUNCAREA LĂNCII Pentru ca osiile trăsurilor să se învîrtească mai ușor și mai repede, ele sînt unse; în același scop, unii vînători de balene ung fundul ambarcațiunii lor. Nu încape nici o îndoială că această operațiune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru a grăbi arderea principalului combustibil, adică a grăsimii. Căci, după ce a fost fiartă, grăsimea uscată și chircită, numită acum „turtă“, încă mai posedă o cantitate mare de ulei. Focul e alimentat așadar cu aceste „turte“. Aidoma unui martir corpolent ars pe rug sau unui mizantrop ce se mistuie singur, balena arsă își furnizează propriu-i combustibil și se consumă în flacăra propriului trup. O, de-ar putea să-și consume și propriul fum! Căci se degajă unul îngrozitor și, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
zi întreagă de-a lungul Ecuatorului, pînă li s-au umflat venele de la încheieturile mîinilor și din care au ieșit doar ca să tragă pe punte lanțurile grele, ca să manevreze cabestanul, ca să taie și să despice și ca să fie alumați și arși din nou, așa nădușiți cum erau, de focurile combinate ale soarelui ecuatorial și ale cazanelor asemănătoare; și cînd, după toate astea, s-au apucat să-și curețe vasul, transformîndu-l într-un fel de lăptărie imaculată; după ce au dus la bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aici, îl părăsesc pe Pip. Pe ceilalți, pot să-i rabd, căci sînt sănătoși la cap, dar băiatul ăsta e prea nebun pentru mintea mea sănătoasă. Să-l las, așadar, să bată cîmpii. Dublonul ăsta-i buricul corabiei! Iar dumnealor ard de nerăbdare să-l smulgă. Dar dacă-ți smulgi buricul, ce te-așteaptă? Lasă că, dacă rămîne aici, tot nu-i bine, fiindcă atunci cînd țintuiești ceva pe catarg, e semn că lucrurile s-au încurcat rău de tot. Ha
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintre care unele zburară chiar sub nasul lui Ahab. Ă Ascultă, Perth, aceștia sînt puii Maicii Carey? zise el. Totdeauna îi văd zburînd în preajma ta - sînt niște păsări de bun augur, desigur, însă nu pentru toată lumea. Ia te uită, ei ard, pe cînd tu, tu trăiești în mijlocul lor, fără nici o arsură! Ă Pentru că-s ars de sus pînă jos, căpitane Ahab, răspunse Perth, rezemîndu-se o clipă de baros. Nu mai pot fi ars; e greu să mai arzi o cicatrice.: Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
puii Maicii Carey? zise el. Totdeauna îi văd zburînd în preajma ta - sînt niște păsări de bun augur, desigur, însă nu pentru toată lumea. Ia te uită, ei ard, pe cînd tu, tu trăiești în mijlocul lor, fără nici o arsură! Ă Pentru că-s ars de sus pînă jos, căpitane Ahab, răspunse Perth, rezemîndu-se o clipă de baros. Nu mai pot fi ars; e greu să mai arzi o cicatrice.: Ă Bine, destul cu asta. Vocea ta stinsă are un sunet prea potolit, prea duios
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
însă nu pentru toată lumea. Ia te uită, ei ard, pe cînd tu, tu trăiești în mijlocul lor, fără nici o arsură! Ă Pentru că-s ars de sus pînă jos, căpitane Ahab, răspunse Perth, rezemîndu-se o clipă de baros. Nu mai pot fi ars; e greu să mai arzi o cicatrice.: Ă Bine, destul cu asta. Vocea ta stinsă are un sunet prea potolit, prea duios pentru mine. Cum nici eu nu mă aflu în Paradis, nefericirea altora, cînd nu duce la nebunie, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te uită, ei ard, pe cînd tu, tu trăiești în mijlocul lor, fără nici o arsură! Ă Pentru că-s ars de sus pînă jos, căpitane Ahab, răspunse Perth, rezemîndu-se o clipă de baros. Nu mai pot fi ars; e greu să mai arzi o cicatrice.: Ă Bine, destul cu asta. Vocea ta stinsă are un sunet prea potolit, prea duios pentru mine. Cum nici eu nu mă aflu în Paradis, nefericirea altora, cînd nu duce la nebunie, mă scoate din sărite. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
făcea obișnuitele măsurători, ale poziției soarelui, pentru a stabili latitudinea vasului; făcea asta, așezat la prova ambarcațiunii sale suspendate deasupra punții. în Marea Japoniei, zilele de vară sînt ca niște puhoaie de lumină. Puternicul soare japonez pare să fie focarul arzînd al nemărginitei și scînteietoarei lentile a Oceanului. Cerul pare lustruit. Nici un nor nu-i întunecă întinderea; orizontul parcă plutește; iar această nuditate strălucitoare este la fel de insuportabilă ca splendoarea tronului ceresc. Sextantul lui Ahab era din fericire prevăzut cu sticle colorate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina ta, o, Soare! Natura i-a pus omului ochii la nivelul orizontului acestui pămînt, nu în creștetul capului, cum ar fi trebuit să i-l pună, dacă Dumnezeu ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina ta, o, Soare! Natura i-a pus omului ochii la nivelul orizontului acestui pămînt, nu în creștetul capului, cum ar fi trebuit să i-l pună, dacă Dumnezeu ar fi dorit ca omul să-i contemple firmamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Lasă-le acolo unde sînt, domnule! Ă Privește sus! strigă Starbuck. Mingile de foc! Mingile de foc! Flăcări palide tiveau toate capetele de vergi, iar în vîrful întreit al fiecărui paratrăznet pîlpîiau limbi de foc, astfel încît cele trei catarge ardeau în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua-o-ar naiba de barcă! exclamă Stubb, în clipa cînd un talaz uriaș îi lua pe sus mica ambarcațiune, a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar rareori mi-a fost dat să aud, în cursul peregrinărilor mele, vreo înjurătură, în clipa cînd degetul de foc al Cerului era pus pe-o corabie, cînd „Mane, Tekel, Fares“ era scris citeț în greementul ei. în vreme ce flăcările livide ardeau pe catarge, puține vorbe ieșiră de pe buzele încremenite ale marinarilor; strânși la teuga, se uitau cu niște ochi strălucitori la lumina aceea fosforescentă, ca la o constelație depărtată. Pe fundalul acestei lumini spectrale, uriașul negru Daggoo părea de trei ori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
negru din care țîșnise fulgerul. Gura deschisă a lui Tashtego își dezvăluia dinții albi, de rechin, care aveau o strălucire stranie, ca și cum ar fi fost atinși și ei de flăcările acelea. Iar tatuajele lui Queequeg, luminate de aceleași vîlvătăi supranaturale, ardeau pe trupul lui ca niște flăcări albăstrui, din focul Satanei. întreaga priveliște se șterse odată cu lucoare palidă de pe catarge și din nou vasul Pequod și toți oamenii de pe punțile sale fură învăluiți în giulgiul negru al nopții. Peste cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în fața treimii înalte a flăcărilor, cu ochii în sus și cu brațul drept ridicat în văzduh. Ă O, tu, duh limpede al focului curat căruia m-am închinat odată pe aceste mări, întocmai ca un persan, pînă cînd m-ai ars cu atîta furie, că mai port și azi semnul; acum te cunosc, duhule și știu că sfidarea e cel mai potrivit mijloc de a te adora. Nu ești sensibil nici la iubire, nici la omagii, iar cît despre ură, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tot voi vorbi cu tine. Deși ești lumină, vii din întuneric, pe cînd eu sînt întuneric care țîșnește din lumină, din tine adică! Lănciile de foc nu mai cad asupră-mi. Deschideți-vă, ochilor - vedeți sau nu vedeți? Uite cum ard flăcările! O, duh magnanim! Acum mă mîndresc cu genealogia mea! Tu, însă, nu ești decît tatăl de foc - pe dulcea mea mumă n-o cunosc. O, necruțătorule, ce-ai făcut cu ea? Iată enigma, dar a ta e și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic etern, îți ai și tu enigma ta incomunicabilă, durerea ta de neîmpărtășit. în agonia mea trufașă îmi descifrez tatăl și stăpînul. Sări, sări și linge cerul! Eu sar cu tine-odată, ard cu tine, m-aș contopi cu tine! Te sfidez și mă închin ție! Ă Ambarcațiunea, ambarcațiunea! strigă Starbuck. Privește-ți ambarcațiunea, bătrîne! Harponul lui Ahab - cel făurit în forja lui Perth - rămăsese bine înfipt la prova ambarcațiunii, prelungindu-se dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Perth - rămăsese bine înfipt la prova ambarcațiunii, prelungindu-se dincolo de ea, dar talazul care sfărîmase fundul ambarcațiunii smulsese teaca de piele a harponului; din vîrful dezvelit al acestuia, țîșni deodată o flacără lividă, ca o limbă de șarpe. în vreme ce harponul ardea în tăcere, Starbuck îl apucă pe Ahab de braț și-i strigă: Ă Dumnezeu îți stă împotrivă, bătrîne! Renunță! Expediția asta a început prost și continuă prost - e o expediție blestemată! Dă-mi voie, bătrîne, să brațez vergile cît mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe Moby Dick și care-i confirmase, laolaltă cu celelalte corăbii întîlnite în drum, diabolica indiferență cu care Balena Albă își nimicea urmăritorii, fie că aceștia o atacau, fie că îi ataca ea însăși - ei bine, acum, în ochii bătrînului ardea o flacără la care oamenii mai slabi de înger nu se puteau uita. întocmai ca steaua polară, care-și păstrează neclintită privirea pătrunzătoare, de-a lungul celor șase luni ale nopții arctice - ideea fixă a lui Ahab strălucea acum statornic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
persoane sunt vrednice de toată lauda..." etc., vorbe pe care le spune Iorgu, tipul ridicol, pentru că Kiulafoglu a vorbit cu dispreț despre teatrul românesc și pentru că Alecsandri a găsit ocazia să facă o tiradă cu privire la o chestie de care îi ardea inima. Aceste contraziceri, care slăbesc și valoarea literară, se repetă adesea la Alecsandri. Așa, după ce Iorgu se pocăiește, zice, cu asentimentul lui Alecsandri, că trăiește într-o "epocă... unde oamenii civilizați sunt socotiți de nebuni". Dar între cei care-i
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
extaz, poezia trece pe deasupra oricărui accident”: iată o definiție barbiană ce trebuie, deocamdată, parcursă în sens invers. Pentru a fi o atitudine de vis și extaz, poezia trebuie să abandoneze accidentalul; ca să fie universală, impersonală, absolută, ea trebuie să-și ardă specificul, personalizarea și relativul din ea. Spre acest țel estetic tinde ciclul Joc secund, ce începe prin cunoscutul poem și se încheie printr-o strofă nu mai puțin antologică, deși mai puțin citată: „Dogoarea, podoaba: răsfețe/ Un secol cefal și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și iertarea manifestată față de alții și prin aducerea altora la credință și mântuire, prin predica și sfaturile noastre (cap. 7-8). Apoi se subliniază ideea că nimeni nu trebuie să se amăgească că a dobândit iertarea dacă în prealabil nu a ars cauzele și mijloacele prin care a căzut în acele nelegiuiri (cap. 11). Convorbirea a XXI-a (36 capitole) dezbate prin intermediul Avvei Theonas despre îngăduințele din zilele Cincizecimii și se referă la destinderea sau îmblânzirea postului pe durata celor 50
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cele mai importante și bogate în Franța catolică, la rezidirea cetății Marsilia. În 1362, starețul ei devine papa Urban al V-lea. El n-a uitat mănăstirea lui și pe marele ei întemeietor, la mormântul căruia, zidit pe patru pilaștri, ardea continuu o lumină. El a poruncit să-i fie împodobit capul cu o chivără de argint, peste care s-a așezat o mitră de aur și de argint cu pietre scumpe și pe chivără a poruncit să se graveze cuvintele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cassiodorus, bunul său amic Dionisie Smeritul era o întrupare superlativă a celor mai înalte idealuri ale perfecțiunii umane și creștine, căci „dovedea prin faptele sale omenia și era vrednic de societatea regilor”. Cassiodorus îi dedică amicului său Dionisie, magistrul de ars bene judicandi de la Academia din Vivarium, un portret în care admirația, afecțiunea profundă și recunoștința se împletesc armonios. E un portret în care viața empirică și atitudinile practice ale celui evocat evidențiază trăsăturile lui creatoare și spirituale. După traducerea făcută
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru cel puțin treizeci de zile de la ultimul caz de boala înregistrat și de la data la care toți stupii situați pe o raza de trei kilometri au fost controlați de către autoritatea competentă și la care toți stupii infectați au fost arși sau tratați și controlați în mod corespunzător de către autoritatea competentă. Cerințele la care sunt supuse albinele (Apis melifera) sau cerințe echivalente se pot aplica și bondarilor. b) să fie însoțite de un certificat de sănătate animala conform modelului din anexa
EUR-Lex () [Corola-website/Law/173844_a_175173]