282,134 matches
-
acțiunea împotriva unor tulpini selectate rezistente la alte IP și păstrarea acestei acțiuni ar depinde de numărul și tipul mutațiilor rezistente la proteaze prezente în tulpinile selectate . Numărul de mutații cheie care conferă rezistență la IP crește marcat cu durata administrării unui tratament care conține un IP ineficace . Se recomandă oprirea precoce a tratamentelor ineficace pentru a limita acumularea de mutații multiple , care poate fi defavorabilă pentru un o terapie de salvare ulterioară . Este improbabilă apariția rezistenței încrucișate între amprenavir și
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
ritonavir în doze mici ( 200 mg ) ca parte a unei triple terapii incluzând abacavir ( 300 mg de două ori pe zi ) și lamivudină ( 150 mg de două ori pe zi ) pe parcursul a 48 săptămâni a prezentat o eficacitate similară cu administrarea de nelfinavir ( 1250 mg ) de doză ori pe zi în asociere cu abacavir și lamivudină ( 300 și 150 mg de două ori pe zi ) . Pe baza procentului de pacienți la care s- au obținut nivele plasmatice ale ARN- ului de
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
atât în lotul cu fosamprenavir și ritonavir cât și în cel cu nelfinavir , înregistrându- se creșteri mediane similare ca amploare la săptămâna 48 față de momentul inițial ( +203 și , respectiv , + 207 celule/ mm ) . Datele prezentate mai sus demonstrează că regimul cu administrare o dată pe zi de fosamprenavir și ritonavir ( 1400/ 200 mg o dată pe zi ) la pacienți netratați anterior cu antiretrovirale prezintă aceeași eficacitate comparativ cu nelfinavirul administrat de două ori pe zi . 41 Pacienți adulți tratați anterior cu antiretrovirale Într- un
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
000 copii/ ml ) 7/ 14 ( 50 % ) pacienți din lotul cu lopinavir/ ritonavir și 6/ 19 ( 32 % ) dintre pacienții din lotul cu fosamprenavir și ritonavir au prezentat valori plasmatice ale ARN- ului de HIV- 1 plasmatic < 400 copii/ ml . După administrarea de fosamprenavir cu ritonavir de două ori pe zi și de lopinavir/ ritonavir de două ori pe zi s- au înregistrat ameliorări imunologice similare pe parcursul celor 48 săptămâni de tratament , măsurate prin modificarea medianei față de momentul inițial a numărului de
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
celule/ mm ; lopinavir/ ritonavir de două ori pe zi : 91 celule/ mm ) . Nu sunt disponibile suficiente date pentru a recomanda utilizarea fosamprenavir cu ritonavir la pacienții tratați anterior intensiv . Adolescenți și copiii cu vârsta peste 6 ani S- a evaluat administrarea de fosamprenavir comprimate și suspensie orală , cu ritonavir , în asociere cu INRT , la copii și adolescenți , netratați , respectiv , tratați anterior cu inhibitori de protează . Beneficiul administrării la această grupă de vârstă a fost dedus , în principal , din studiul în desfășurare
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
tratați anterior intensiv . Adolescenți și copiii cu vârsta peste 6 ani S- a evaluat administrarea de fosamprenavir comprimate și suspensie orală , cu ritonavir , în asociere cu INRT , la copii și adolescenți , netratați , respectiv , tratați anterior cu inhibitori de protează . Beneficiul administrării la această grupă de vârstă a fost dedus , în principal , din studiul în desfășurare APV29005 , un studiu deschis , de 48 săptămâni , care evaluează profilul farmacocinetic , siguranța și activitatea antivirală a fosamprenavirului cu ritonavir , administrat de două ori pe zi , la
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
ani . Rezultatele obținute pe parcursul a 24 săptămâni de tratament sunt prezentate mai jos . Studiul APV29005 a cuprins 25 pacienți cu vârsta cuprinsă între 6 și 11 ani ( din care , majoritatea fuseseră tratați cu 18/ 3 mg/ kg fosamprenavir / ritonavir , cu administrare de două ori pe zi , sau primiseră schema de tratament cu comprimate specifică adulților ) și 29 pacienți cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani ( din care , majoritatea fuseseră tratați cu schema de tratament cu comprimate specifică adulților ) . În general
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
IP , respectiv , cu 4 % , la pacienții tratați anterior cu IP . Aceste date au fost ulterior susținute de către studiul APV20003 ; totuși , acest studiu a utilizat un regim diferit de tratament , față de cel utilizat în studiul APV29005 . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice După administrare orală , fosamprenavirul este hidrolizat rapid și aproape complet , cu formare de amprenavir și fosfat anorganic , înainte de a ajunge în circulația sistemică . Conversia fosamprenavirului la amprenavir pare să aibă loc în principal la nivelul epiteliului intestinal . Ambele forme farmaceutice de Telzir
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
à jeun , au determinat valori echivalente ale ASC∞ plasmatice de amprenavir , iar Telzir suspensie orală a determinat o Cmax plasmatică de amprenavir cu 14 % mai mare comparativ cu comprimatele . Cu toate acestea , bioechivalența nu a putut fi demonstrată în cazul administrării suspensiei orale cu alimente . De aceea , la pacienții adulți , Telzir suspensie orală trebuie administrat fără alimente și pe nemâncate ( vezi pct . 4. 2 ) . După administrarea unei doze unice de fosamprenavir , concentrațiile plasmatice maxime de amprenavir sunt atinse la aproximativ 2
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
mare comparativ cu comprimatele . Cu toate acestea , bioechivalența nu a putut fi demonstrată în cazul administrării suspensiei orale cu alimente . De aceea , la pacienții adulți , Telzir suspensie orală trebuie administrat fără alimente și pe nemâncate ( vezi pct . 4. 2 ) . După administrarea unei doze unice de fosamprenavir , concentrațiile plasmatice maxime de amprenavir sunt atinse la aproximativ 2 ore de la administrare . Valorile ASC pentru fosamprenavir sunt , în general , sub 1 % din cele observate pentru amprenavir . După administrarea orală de doze multiple echivalente de
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
cu alimente . De aceea , la pacienții adulți , Telzir suspensie orală trebuie administrat fără alimente și pe nemâncate ( vezi pct . 4. 2 ) . După administrarea unei doze unice de fosamprenavir , concentrațiile plasmatice maxime de amprenavir sunt atinse la aproximativ 2 ore de la administrare . Valorile ASC pentru fosamprenavir sunt , în general , sub 1 % din cele observate pentru amprenavir . După administrarea orală de doze multiple echivalente de fosamprenavir și amprenavir , s- au obținut valori ale ASC pentru amprenavir comparabile ; cu toate acestea , valorile Cmax au
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
nemâncate ( vezi pct . 4. 2 ) . După administrarea unei doze unice de fosamprenavir , concentrațiile plasmatice maxime de amprenavir sunt atinse la aproximativ 2 ore de la administrare . Valorile ASC pentru fosamprenavir sunt , în general , sub 1 % din cele observate pentru amprenavir . După administrarea orală de doze multiple echivalente de fosamprenavir și amprenavir , s- au obținut valori ale ASC pentru amprenavir comparabile ; cu toate acestea , valorile Cmax au fost cu aproximativ 30 % mai mici și valorile Cmin au fost cu aproximativ 28 % mai mari
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
multiple echivalente de fosamprenavir și amprenavir , s- au obținut valori ale ASC pentru amprenavir comparabile ; cu toate acestea , valorile Cmax au fost cu aproximativ 30 % mai mici și valorile Cmin au fost cu aproximativ 28 % mai mari pentru fosamprenavir . După administrarea orală de doze multiple de fosamprenavir 700 mg cu ritonavir 100 mg de două ori pe zi , amprenavirul a fost absorbit rapid cu o medie geometrică ( 95 % IÎ ) a concentrației plasmatice maxime la starea de echilibru de amprenavir ( Cmax ) de
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
rapid cu o medie geometrică ( 95 % IÎ ) a concentrației plasmatice maxime la starea de echilibru de amprenavir ( Cmax ) de 6, 08 μg/ ml ( 5, 38- 6, 86 μg/ ml ) la aproximativ 1, 5 ore ( 0, 75- 5, 0 ore ) după administrare ( tmax ) . Concentrația plasmatică minimă medie la starea de echilibru de amprenavir ( Cmin ) a fost de 2, 12 μg/ ml ( 1, 77- 2, 54 μg/ ml ) , iar ASC0- tau a fost de 39, 6 ( 34, 5 - 45, 3 ) h* μg/ ml
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
tmax ) . Concentrația plasmatică minimă medie la starea de echilibru de amprenavir ( Cmin ) a fost de 2, 12 μg/ ml ( 1, 77- 2, 54 μg/ ml ) , iar ASC0- tau a fost de 39, 6 ( 34, 5 - 45, 3 ) h* μg/ ml . Administrarea de fosamprenavir suspensie orală concomitent cu un prânz bogat în lipide ( 967 kcal , 67 grame lipide , 33 grame proteine , 58 grame hidrocarbonați ) a redus ASC ( 0- ∞ ) de amprenavir cu 28 % și Cmax cu 46 % și a determinat întârzierea Tmax cu
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
adolescenți , fosamprenavir suspensie orală trebuie administrat cu alimente . Prin urmare , la această categorie de populație , recomandările privind dozajul au luat în considerare observațiile privind efectul alimentelor asupra efectului medicamentului ( vezi pct . 4. 2 ) . Volumul aparent de distribuție al amprenavirului după administrarea de Telzir este de aproximativ 430 l ( 6 l/ kg la o greutate de 70 kg ) , sugerând un volum mare de distribuție , cu pătrunderea liberă a amprenavirului în țesuturile din afara circulației sistemice . Această valoare scade cu aproximativ 40 % în cazul
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
de Telzir este de aproximativ 430 l ( 6 l/ kg la o greutate de 70 kg ) , sugerând un volum mare de distribuție , cu pătrunderea liberă a amprenavirului în țesuturile din afara circulației sistemice . Această valoare scade cu aproximativ 40 % în cazul administrării concomitente de Telzir și ritonavir , cel mai probabil datorită unei creșteri a biodisponibilității amprenavirului . În studiile in vitro , legarea amprenavirului de proteinele plasmatice este de aproximativ 90 % . Acesta se leagă de alfa- 1 glicoproteina acidă ( AAG ) și de albumină , dar
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
neglijabilă la om . Amprenavirul pare să pătrundă în spermă , dar concentrațiile din spermă sunt mai mici decât cele plasmatice . Fosamprenavir este hidrolizat rapid și aproape complet cu formare de amprenavir și fosfat anorganic pe măsură ce se absoarbe prin epiteliul intestinal , după administrarea orală . Amprenavirul este metabolizat în principal la nivel hepatic , mai puțin de 1 % fiind excretat nemodificat în urină . Principala cale de metabolizare este prin intermediul enzimei 3A4 a citocromului P450 . Metabolizarea amprenavirului este inhibată de ritonavir , prin inhibarea CYP3A4 , ducând la
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
creșterea concentrațiilor plasmatice de amprenavir . În plus , amprenavirul este și un inhibitor al enzimei CYP3A4 , deși într- o mai mică măsură decât ritonavirul . De aceea , medicamentele care sunt inductori , inhibitori sau substraturi ale CYP3A4 trebuie utilizate cu precauție în cazul administrării concomitente cu Telzir și ritonavir ( vezi pct . 4. 3 și 4. 5 ) . După administrarea de Telzir , timpul de înjumătățire plasmatic al amprenavirului este de 7, 7 ore . În cazul administrării concomitente de Telzir și ritonavir , timpul de înjumătățire plasmatic al
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
CYP3A4 , deși într- o mai mică măsură decât ritonavirul . De aceea , medicamentele care sunt inductori , inhibitori sau substraturi ale CYP3A4 trebuie utilizate cu precauție în cazul administrării concomitente cu Telzir și ritonavir ( vezi pct . 4. 3 și 4. 5 ) . După administrarea de Telzir , timpul de înjumătățire plasmatic al amprenavirului este de 7, 7 ore . În cazul administrării concomitente de Telzir și ritonavir , timpul de înjumătățire plasmatic al amprenavirului crește la 15- 23 ore . Principala cale de eliminare a amprenavirului este metabolizarea
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
sau substraturi ale CYP3A4 trebuie utilizate cu precauție în cazul administrării concomitente cu Telzir și ritonavir ( vezi pct . 4. 3 și 4. 5 ) . După administrarea de Telzir , timpul de înjumătățire plasmatic al amprenavirului este de 7, 7 ore . În cazul administrării concomitente de Telzir și ritonavir , timpul de înjumătățire plasmatic al amprenavirului crește la 15- 23 ore . Principala cale de eliminare a amprenavirului este metabolizarea hepatică , mai puțin de 1 % fiind excretat nemodificat în urină și nu există cantități de amprenavir
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
administrat doza uzuală pentru adulți , de comprimate de 700 mg fosamprenavir , administrat de două ori pe zi ( cu 100 mg ritonavir , de două ori pe zi ) . Comparativ cu istoricul rezultatelor obținute la populația adultă ce a primit un regim cu administrare de două ori pe zi de fosamprenavir 700 mg / ritonavir 100 mg , pacienții cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 ani au prezentat o scădere de 20 % a ariei de sub curba concentrației plasmatice în funcție de timp de APV , ASC ( 0- 24
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
să evalueze farmacocinetica , siguranța , tolerabilitatea și activitatea antivirală a fosamprenavirului cu , sau fără ritonavir , la copii cu vârsta cuprinsă între 4 săptămâni și sub 2 ani . Comparativ cu istoricul rezultatelor obținute la populația adultă ce a primit un regim cu administrare de două ori pe zi de fosamprenavir 700 mg / ritonavir 100 mg , un grup de cinci copii cu vârsta cuprinsă între 6 și sub 24 de luni , cărora li s- au administrat fosamprenavir / ritonavir , în doze de 45/ 7 mg
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
dar valori C12 ale amprenavirului nelegat plasmatic similare , comparativ cu cele atinse la subiecții cu funcție hepatică normală cărora li s- a administrat regimul standard fosamprenavir / ritonavir 700 mg / 100 mg de două ori pe zi . În ciuda reducerii frecvenței de administrare a dozei de ritonavir , subiecții cu insuficiență hepatică severă au avut o Cmax a ritonavirului cu 64 % mai mare , o ASC( 0- 24 ) pentru ritonavir cu 40 % mai mare și valori C12 ale ritonavirului cu 38 % mai mari decât cele
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]
-
fosamprenavir la șoarece și șobolan , s - a evidențiat creșterea numărului de adenoame hepatocelulare și carcinoame hepatocelulare la șoarece la nivele de expunere echivalente cu de la 0, 1 până la de 0, 3 ori mai mari decât cele obținute la om după administrarea a 700 mg fosamprenavir în asociere cu 100 mg ritonavir de două ori pe zi și creșterea numărului de adenoame hepatocelulare și adenoame celulare foliculare tiroidiene la șobolan la nivele de expunere echivalente cu de la 0, 3 până la de 0
Ro_1034 () [Corola-website/Science/291793_a_293122]