3,716 matches
-
precum statuile bătrânilor greci. Lângă el răsări, ca din pământ, Magdalena. Cu silueta ei firavă, aplecată, cu mâna lui odihnindu-i-se pe umăr, părea un copil și așa avea să rămână până la sfârșit, căci nu va avea prilejul să îmbătrânească. Bunelu întinse mâna cealaltă, implorând, se și împiedică de vreo două ori de cioturi imaginare, dar o făcu atât de bine încât te întrebai dacă nu cumva lumea e mai înțesată de lucruri și de ființe decât se poate desluși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un trecut de care să mă bucur. Vreau să-mi câștig dreptul de a avea un trecut. — Păi, mai ai puțin până să fii bătrân, ricană Maca. Pe dracu’... înțelegi ce vreau să spun. Uită-te la părinții noștri, au îmbătrânit fără să aibă vreun trecut... Nu suntem nici noi mai breji... spuse Jenică, mestecând absent un miez de pâine. Arătă spre cei doi căruțași care șușoteau într-un colț : Nu prea ai mușterii, tataie. — Azi, că e cinșpe, spuse bătrânul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai întâi. Oricum, spre deosebire de tine, eu m-am obișnuit, de atâta vreme, să trăiesc. Pe urmă, dacă o să mai recunoști înțelegerea, o să-l trăim și pe al tău. Te prinzi ? — Cum vine asta ? E pe vrute ? — Păi, facem așa. Eu îmbătrânesc, ceea ce oricum nu e o noutate, în timp ce tu rămâi tânără și frumoasă. Eu mă sacrific pentru tine. De asta te cheamă Magdalena, pentru că supraviețuiești oricărei jertfe. De fapt, e prea complicat pentru prima întâlnire. Mă gândeam la suitul ăsta pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dar nu-l ajutară nici privirile, care i se împăienjeniră, și nici lumina. Până atunci, pe chipurile pictate sau doar desenate, vârstele morții se prefiguraseră cu neîndurare. Pe cei care semănau mai mult cu ceea ce știau despre dânșii, desenul îi îmbătrânea mai puțin, așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care desenele îi sluțeau și îi îmbătrâneau, aveau să moară mai târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe chipurile pictate sau doar desenate, vârstele morții se prefiguraseră cu neîndurare. Pe cei care semănau mai mult cu ceea ce știau despre dânșii, desenul îi îmbătrânea mai puțin, așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care desenele îi sluțeau și îi îmbătrâneau, aveau să moară mai târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lizieră, dincolo de cimitire, apusul întârzia, vinețiu, peste întreaga linie a orizontului, încât credeai că n-o să se mai facă noapte niciodată. În oraș, apusurile sunt mai scurte. Din clipa în care începuseră să construiască blocuri, oamenii au înțeles că lumea îmbătrânea. Își dădea seama că pasiunea lui pentru motocicletă îl ajuta să fugă de toate astea. Și totuși, când ajunse în dreptul casei, rămase s-o privească. Părea pustie, dar nimeni, în afară de el, nu știa cât de pustie era, de fapt. Ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prea puțin, știindu-l maniac; observase cu toate astea ce lipsiți de tact sunt mulți oameni care insistă asupra trecerii timpului asupra noastră, ca și când navigația cronologică n-ar fi egală și fatală pentru toți. Dacă vreunul îi amintea că e îmbătrînit, Ioanide replica îndată că într-adevăr îmbătrînise cu exact atâți ani ca și interlocutorul său. Un fost elev, tânăr, îl revoltase cu câțiva ani în urmă prin declarația că atunci când va avea și el cincizeci de ani, ca Ioanide, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate astea ce lipsiți de tact sunt mulți oameni care insistă asupra trecerii timpului asupra noastră, ca și când navigația cronologică n-ar fi egală și fatală pentru toți. Dacă vreunul îi amintea că e îmbătrînit, Ioanide replica îndată că într-adevăr îmbătrînise cu exact atâți ani ca și interlocutorul său. Un fost elev, tânăr, îl revoltase cu câțiva ani în urmă prin declarația că atunci când va avea și el cincizeci de ani, ca Ioanide, se va decide la o operă de construcție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcută de Gaittany arhitectului), emise părerea că Ioanide nu va veni. Astfel, Pomponescu se prezintă la ceaiul lui Saferian, sărută mâna doamnei Valsamaky-Farfara și avu o primă consolare de a fi întrebat de aceasta de ce o ocolește. - Am început să îmbătrînesc, zise ironic madam Farfara,fiindcă văd că nu mai calcă nimeni în casa mea. De acum încolo, ca să nu mai rămân singură, trebuie să merg eu la ceilalți. - De fapt, obiectă Pomponescu, întrucît ne privește, neești grav datoare. Pe catalogul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ci și sentimentul nostru intim. Ce vrei? Știu câți ani am, mă uit în oglindă la firele de păr alb din mustață, pe care le smulg în fiece dimineață zadarnic, și nu pot să-mi ascund constatarea obiectivă c-am îmbătrînit. Asta îmi dă trac, ca la voi la teatru. - Cei mai buni juni-amorezi în teatru sunt oamenii învîrstă. Demetriad, Bulandra erau neîntrecuți. - Exercițiul! O simplă stăpânire de sine exterioară, încolotracul nu se poate înlătura. Tinerii și bătrânii trec în amor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
propria lui mână acest nume. Ioanide se scuză în chipul cel mai pertinent, prin doliul său. Dintre femei participă numai madam Valsamaky-Farfara. Între Pomponescu și madam Farfara se putea constata o notă comună prin contrast cu Hagienuș, de pildă. Câteșitrei îmbătrîneau, admițând că depășirea unei anume vârste trebuie notată cu acest nume al involuției. Îmbătrânirea lui Hagienuș era neglijentă și comică. Fălcile i se umflau sau dezumflau, după gradul de adipozitate, urechile se blegeau, părul se rărea vizibil, cu tendința de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
satisfăcută de mine? Ce spune, cum mă vede?Zadarnic se strădui Smărăndăchioaia să smulgă de la Indolenta elementele unui portret al lui Pomponescu, aceea nu-și compusese o asemenea imagine. Într-o zi, la ceai, Pomponescu avu gust de dialog filozofic. . - Îmbătrânim, zise el zărindu-și în oglindă un fir alb înmustața insuficient tușinată. - Ești foarte bine, declară Indolenta, de unde-ți vin astfelde idei? Pomponescu se bucură o clipă, crezând că a trezit în Ioana instinctul portretistic. Dar Ioana nu perseveră. . - Bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
satisfacția ce o simți proferând definiția. El era melancolic numai ca ministru; îndată ce cădea din minister, se tonifica, visând altă promovare. . - Pe urmă, exagerezi, adăugă Indolenta, fiindcă femeileîmbătrînesc înaintea bărbaților. N-ai de ce să te plângi. . - E o iluzie. Femeile îmbătrînesc uneori fizicește. Însămai gravă decât toate e îmbătrînirea morală, de care sunt amenințați în particular bărbații. Femeile au copii, în care se simt retrăind. . - Ce vrea să zică îmbătrînirea morală? Nu înțeleg. . - A nu mai crede în idee, a simți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-nchidă pasiența. Pica a băgat de seamă șmecheriile lui și a spus să nu-și facă sânge rău, că nu crede în cărți. În schimb, am observat la ea altceva. Zicea, foarte serios, gîndindu-se la vârsta ei: Am început să îmbătrînesc". Eu atunci am pufnit în râs. Dacă tu la douăzeci și trei de ani, cât ai, spui că ești bătrână, eu ce să mai zic? Nu îmbătrînești, te faci mai mare. Îmbătrânirea începe numai la anume vârste, când mergi la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la ea altceva. Zicea, foarte serios, gîndindu-se la vârsta ei: Am început să îmbătrînesc". Eu atunci am pufnit în râs. Dacă tu la douăzeci și trei de ani, cât ai, spui că ești bătrână, eu ce să mai zic? Nu îmbătrînești, te faci mai mare. Îmbătrânirea începe numai la anume vârste, când mergi la vale." "Ce-are-a face? spunea. Acum am împlinit douăzeci și trei, la anul o să am douăzeci și patru, când oi avea douăzeci și cinci s-a terminat. Nu mai sunt tânără, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încă o persoană. Îți explic de atâta vreme un lucru pe care nu vrei sau nu poți să-l înțelegi. Nu mă tentează schimbarea felului de viață, nu concep ce ar însemna aceea să iubesc pe cineva. Sufletul meu a îmbătrînit călugărește. Mă ispitește (dar numai în imaginație) gândul de a poseda, înainte de a cădea în a doua bătrânețe, un act care să mă scutească la șaptezeci de ani de denumirea "domnișoara Hergot". Nu pricepi? E îngrozitor pentru o babă să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tendințele demografice care stau la baza acestor aspecte sunt nefavorabile. Dacă lucrurile nu se vor schimba, până în anul 2050 vârsta mediană poate ajunge la 52 de ani (pe când în S.U.A. ar putea fi 35 de ani). Cu o populație care îmbătrânește, dar și scade ca număr, Europa va trebui să permită creșterea numărului de imigranți (ceea ce duce la dificultăți din punct de vedere politic), sau să accepte faptul că, fiind mai bătrână și mai mică, influența ei în chestiuni de ordin
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
să permită creșterea numărului de imigranți (ceea ce duce la dificultăți din punct de vedere politic), sau să accepte faptul că, fiind mai bătrână și mai mică, influența ei în chestiuni de ordin global va scădea. După cum afirma un demograf, europenii "îmbătrânesc într-o lume care întinerește. Iar într-o economie globală, ei nu vor mai ajunge să se împărtășească din energia și vitalitatea cu care vine tânăra populație."90 În același timp, politica internă adoptată de mai multe state europene se
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
a adus prima oară În proza românească” (/265). Ca să amintim doar câteva dintre ele: indivizi care cunosc practica magiei și pun pe alții la probe inițiatice (Andronicșarpele); hermeneuți care caută „semne” (Ștefan Noaptea de Sânziene); femei care Întineresc 36 și Îmbătrânesc ritualic (Persephona Les Trois Graces), șeherezade care o „iau de departe” și povestesc la infinit Întâmplări profane pentru spiritul profan (Învățătorul FărâmăPe strada Mântuleasa); indivizi comuni cu nume fanic, unii poartă mituri fără să știe, alții le interpretează ș.a. Există
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
compuși numiți stabilizatori cum ar fi cazeina, taninul, argila bentonită sau vinul poate fi filtrat prin pământ diatomaceus, azbest sau membrane de filtrare. Vinul este apoi îmbuteliat, ori mai degrabă păstrat pentru îmbătrânire sau vândut. Vinul roșu este de obicei îmbătrânit pentru câțiva ani sau mai mult, dar vinul alb este de obicei vândut fără a fi prea vechi. În timpul procesului de îmbătrânire apar transformări chimice complexe inclusiv reducerea componentelor amărui rezultând îmbunătățirea mirosului și a aromei, denumite bouquet. Instalații și
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La Fontaine. Inteligența sa a rămas multă vreme repliată asupra ei înseși, inactivă în aparență, dar ce buchet bogat a câștigat îmbătrânind! Cea dintâi scriere a lui Bastiat pe care o cunoaștem datează din luna noiembrie 1830. Este o broșură politică ce a fost lansată pentru a susține candidatura domnului Faurie, un om foarte stimat și un liberal perfect, dar care a
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nicio inițiativă condamnabilă. Despre recunoștință ecunoștința este cea dintâi grijă a unui suflet ales, căci nimic nu este mai plăcut decât să recunoști în public serviciile pe care le-ai primit. Nu se cuvine ca recunoștința să lase binefacerea să îmbătrânească. Cel ce-și stinge setea în apa cristalină din vale, trebuie să arunce o privire recunoscătoare spre izvorul din munte din care țâșnește. Așa cum după ce ai băut nu trebuie să întorci spatele izvorului, tot așa să nu tai copacul care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
această recunoștință le impune. Se pune problema cui îi faci bine? Răspunsul, deși nesigur, cui merită. Oricum, dacă faci un bine, nu te aștepta la recunoștință căci ne-recunoștința este o buruiană care crește oriunde. Facerea de bine trece și îmbătrânește cel mai curând. Contractarea datoriilor de recunoștință este o șubrezenie tristă. Recunoștința celor mai mulți oameni nu este decât o ascunsă dorință de a li se face binefaceri mai mari. Cine dă nu trebuie să-și amintească. Cine primește, nu trebuie niciodată
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
lui nefericite o credință de nezdruncinat, clipa în care ești răsplătit cu nerecunoștință, clipa în care te îndoiești de mărinimia oamenilor și ești îndemnat să renunți la fericirea atât de curată pe care o dă devotamentul este cumplit de amară. Îmbătrânești atunci dintr-o dată, cu cea mai tristă bătrânețe, aceea a experienței. Ai pierdut cea mai frumoasă dintre iluziile vieții, căci doar iluziile sunt frumoase (V. Hugo). Cea mai oribilă lipsă de recunoștință, dar și cea mai obișnuită și cea mai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
în instantaneitatea lui. În schimb, reflexivitatea are avantajul de a fi o propedeutică la eternitate, pentru că spiritul pe care-l trezește nu se recunoaște în elementul timp ca în propriul său mediu ("fericirea mea crește cu fiecare zi cu care îmbătrînesc..., căci temporalitatea nu este și nu va fi niciodată elementul spiritului, ci, într-un sens, al suferinței sale"). Interesant de văzut că în cultura europeană abolirea timpului e opera reflexivității și că spiritul este determinat esențial ca reflexivitate. După-amiază am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]