4,030 matches
-
În ziua aceea semăna cu o scenă din Doctor Jivago. Cerul nu se luminase o dată cu venirea zilei și doar atârna, aruncând zăpada peste orice. Logan tropăi dintr-o parte În cealaltă a parcului, făcând urme pentru un agent de poliție Îmbrăcat ca un eschimos, care venea În spate. Afurisitul se folosea de Logan ca de un paravan contra vântului când cei doi Își croiau drum prin zăpadă. Ținta lor era o clădire joasă de beton, din mijlocul parcului, având pereții de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
parțial un o vopsea urâtă de culoarea avocado-ului. Încăperea era exact suficient de mare cât să Încapă cada pe peretele Îndepărtat, opus toaletei, cu un duș Înălțat deasupra, cu perdeaua trasă. Logan trase perdeaua și descoperi un bărbat complet Îmbrăcat, În genunchi În apa care creștea, tăindu-și Încheieturile cu o lamă de unică folosință stricată. Îl duseră pe domnul Anderson direct la Urgențe, fără să mai aștepte ambulanța. Spitalul era la mai puțin de cinci minute distanță. Îi Înveliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu regina din Aegyptus, un prim pas spre o dinastie care să domnească asupra imperiului bicefal, Roma și Alexandria. Vise ireale și, cu siguranță, sinucigașe. Dar toate acestea se conturau acum în mintea lui Germanicus. Iar când intrară în Alexandria, îmbrăcați ca niște negustori greci și vorbind grecește, Germanicus simți brusc o puternică indignare când descoperi că zidurile orașului închideau înăuntrul lor un infern. Populația acelui oraș faimos și evoluat era extenuată de spolierile fiscale și de foamete, din cauza câmpiilor devenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai perverse mituri ale Antichității. „Cultura servește întotdeauna la ceva“, comentau unii. Însă jocul devenea din ce în ce mai dificil și mai dezamăgitor, iar el nu renunța fiindcă aproape că nu-i mai rămânea altceva ca să se simtă viu. Copiii apăreau pe neașteptate, îmbrăcați extravagant, alături de însoțitori, mai ales greci și sirieni, care supravegheau acel du-te-vino, și dispăreau în camerele secrete; la fel de rapid erau îmbarcați cei care plecau. „Acele sphintriae ale lui Tiberius“, comentau marinarii. Și fiindcă un scandal de moravuri e o lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acvatice, păsări, păuni, crocodili, amorași, scene erotice, întreaga mitologie a Nilus-ului. Femeile căpătau o frumusețe exotică și senzuală, un suflet nou. „Ne ducem să cumpărăm hainele la capătul lumii“, protestau capii familiilor, văzându-și fiii și fiicele ieșind din casă îmbrăcați astfel. Aveau dreptate, fiindcă în Occident nimeni nu știa să reproducă firul acela minunat. Moda se răspândea extraordinar de repede, devenind un fel de schimbare socială, o marcă ideologică - rol pe care urma să-l joace de multe ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gras și mic, doctorul Ionescu. Nu știu dacă e cazul să merg diseară cu colegii mei la revelionul Facultății. Se face la cantina Victoria din pasaj. Mai bine rămân În cameră cu Faust, În traducerea lui Blaga. Vine Bazil frumos Îmbrăcat, frezat, parfumat să mă incite. „Imbecile, se schimbă anul. Hai și tu să prinzi clipa!“ „Care Clipă?“ (Îi comentasem versul emblematic „Verweile doch - du bist so schon“ și Bazil e un tip inteligent.) „Marea clipă“ „Da, dar cu cine...?“ „Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și să pot s-o spionez de fiecare dată; dacă este prin curte sau În grădină Îngrijind florile sau, În cazul că nu este În raza mea vizuală, să pot să-mi imaginez ce face În acel moment, cum este Îmbrăcată, ce mănâncă sau ce citește, nu o imaginam niciodată dormind; mai precis, ea nici nu putea să doarmă ca oricine, somnul fiind pentru mine În acea fază a adolescenței o zonă Înspăimântătoare, spre care nu Îndrăzneam să arunc nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost atât de rușine, că nu știam cum să ne ascundem podoaba bărbătească, fiecare punându-și frunze de boz În față sau ținându-și mâinile În locul cu pricina. După această Întâmplare, ne-am cam schimbat ideile despre autoclaustrarea călugărițelor și, Îmbrăcați fiind, de multe ori, ne-am apropiat de ziduri. Ne Înșelasem, Însă; când am fost la o distanță prea apropiată, au Început să ne ochească cu pietre. Citadela lor a rezistat la propriu și la figurat, spune tradiția, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
proiectase Doru. Înainte de a merge la Dan, Doru mi-a jurat că o să mă apere și o să-i explice lui Dan că el e cel care mă iubește și-l iubesc. Niciodată nu l-am văzut pe Doru mai bine Îmbrăcat ca În ziua aceea. Dan la fel. Am mers la o cârciumă Aici, Dumnezeule, aici... Ochii i se umeziseră, dar totuși lacrimile nu se iveau. — Au Început să mă insulte pe rând. Spuneau că numai o cocotă ordinară putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
durea idealul care nu voia să cadă. Ușa colibei mele a Început atunci să se deschidă Încet. Am sărit În picioare. În fața mea stătea Ea, femeia aceea cu care cel pe care-l iubesc uitase de mine. Era foarte frumos Îmbrăcată. Era frumoasă. Puțin palidă, puțin stranie... N-am știut ce fac. M-am repezit la ea și, fără o vorbă, am Început să o lovesc. Era În mine atâta turbare, pe care nu aveam dreptul să mi-o Înfrânez. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
loc ca ăsta? Aducea mai degrabă cu decorurile descrise de Anne Rice prin cărțile pe care mama ei le citea. - Înspăimântător, o auzi pe una din polițiste, completându-i gândurile parcă. Vreo șase polițiști, patru agenți de patrulă și doi îmbrăcați civil, stăteau lângă o ușă dublă aflată la celălalt capăt al coridorului. Unul din ei era chiar Lon Sellitto, cel cu hainele boțite mai tot timpul; acum, stătea cu capul aplecat și cu un carnețel în mână discutând cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fi de acord toți magicienii, naturalețea în astfel de situații te face invizibil. Se convinse că nu fusese urmărit și, mulțumit parcă de acest lucru, își reluă drumul către locuința sa. Pe stradă, mai puteau fi văzuți alți câțiva oameni îmbrăcați tot în trening și doi-trei locatari ce sa îndreptau grăbiți către casă cu pungile de cumpăraturi pline și cu gândul probabil la o ceașcă de cafea, o lectură în tihnă a ziarului de weekend și eventual o partidă de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu repeziciune în public, cercetând posibil indicii. Înconjurat acum, Malerick se întoarse și porni agale înapoi spre miezul festivalului. Agenții în civil erau undeva în fața lui și se îndreptau spre vest. Opreau toți bărbații de 50 de ani proaspăt bărbieriți, îmbrăcați sport, în pantaloni largi și tricouri albe cu mânecă scurtă. La fel ca el. Observă apoi că opreau și bărbații de 50 de ani cu barbă și care purtau altfel de haine. Asta însemna că erau la curent cu abilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prindă metodele. După lungi ovații și după un bis, în timpul căruia se deghizase într-o femeie bătrână și pipernicită și apoi revenise la costumația inițială („Bătrânul devine tânăr... tânărul bătrân”ă, părăsi scena. Cinci minute mai târziu, apăru în sală îmbrăcată lejer în jeanși și o bluză albă pentru a-și saluta prietenii. Un angajat al magazinului puse la dispoziție o masă cu vin, cafea, apă minerală și prăjituri. - Whisky nu? întrebă Rhyme, uitându-se la masă ieftină. - Regret, domnule, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am gândit io, sau studenți străini care vor să ne vândă șervete de ceai și alte alea (mereu le zic să se care d-aici - nu suport studenții). Da’ nu erau. Mi-am dat seama imediat. Erau mult prea bine-mbrăcați și strălucitori ca să fie fanatici religioși sau studenți. Destul de frumoși, deși e ciudat să zici așa despre bărbați. Unu’ era un negru înalt și suplu, cu păru’ prins în coadă de cal și c-o haină superbă de piele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
demult nu mai servea ca vestibul căci fusese transformat într-un foaier elegant și intră în bucătărie. Unde sunteți? Venim acum! o auzi pe maică-sa strigând din camera de zi. O clipă mai târziu își făcu apariția în fața lor, îmbrăcată lejer, dar elegant, într-una dintre multele ei cămăși colorate Polo, bermude kaki și mocasini Tod’s. — Leigh! Russell. Felicitări. Oh, mă bucur atât de mult pentru amândoi. O îmbrățișă pe fiica ei și se întinse să-l sărute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Aviației. Bine că măcar stațiunea arăta la fel de elegantă și liniștită ca în pliantul lui Duncan, iar lui Emmy îi veni să-l sărute pe tipul de la recepție când acesta le oferi un apartament cu două dormitoare. Leigh se prăbușise deja, îmbrăcată, pe patul din dormitorul mic, iar Adriana părea că o să facă la fel, dar Emmy era hotărâtă să facă o baie înainte să adoarmă. — Adi, îmi împrumuți ceva de la tine în care să dorm? strigă Emmy din uriașa cadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
străin, dar poate ai vrea să ne lămurești. Nu știu de ce mă tot faci să-mi amintesc de chestia asta, spuse Emmy cu o privire rugătoare. E sadic. V-am povestit tot: Paul, care era jumătate argentinian, jumătate britanic, bine îmbrăcat, călătorea mult și, în ansamblu, era extrem de simpatic și de atrăgător, a preferat să meargă la ziua de naștere a fostei lui iubite decât să facă sex cu subsemnata. — Sunt sigură că există o altă explicație. Poate că el doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Hmm, făcu Emmy care nu mai era deloc atentă la ce spune. Tipul își scoase pantalonii din care se ivi un șort albastru de baie cu căptușală din plasă, iar Emmy văzu surprinsă că era mult mai slab decât părea îmbrăcat. S-ar putea spune chiar slăbănog, dar Emmy preferă să-l considere suplu. Avea abdomenul absolut plat și un piept nedezvoltat, dar era totuși atrăgător, genul John Meyer. Deprimat și temperamental. Poate chiar sexy dacă faci abstracție de cămașa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
precipitat, apoi, pe neașteptate, George o ridică de pe ciment, o trase cu totul aproape de el și se lăsară amândoi în apă. Asta, în sfârșit, a reușit s-o trezească pe Emmy din starea ei de reverie. — George! Oh, Doamne, sunt îmbrăcată. Ce faci? În loc să-i răspundă, el își apăsă buzele peste ale ei. Ea continuă să protesteze până când el îi apucă din nou buza de jos cu dinții. Moliciunea buzelor lor, aburii care se ridicau și senzația unică a apei calde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi reveni în minte — se făcea că mergea în pielea goală spre altar și tremura — se simțea totuși odihnită și liniștită. Ia stai puțin, spuse Jesse traversând încăperea cu trei pași mari. Se așeză pe marginea patului unde Leigh stătea îmbrăcată, sprijinită de vreo șase perne, peste așternuturi. Ce văd eu aici? Leigh îi urmări privirea spre volumul care stătea deschis peste stomacul ei. Avea coperți bleu deschis cu imaginea unui cadou ambalat frumos și era continuarea la romanul Ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lui pachistaneză care era fotomodel. Emmy se temuse că nu va mai pleca, dar a trimis-o totuși pe ea. Emmy a intrat în restaurant așteptându-se să ia masa cu versiunea israeliană a unei responsabile de PR: una bine îmbrăcată, care vorbește repede și enervant de încrezută. În schimb a fost condusă la o masă așezată la geam unde i-a ținut companie clona lui Josh Duhamel cu ochii verzi, o frumusețe sexy printre bărbații israelieni. Lui Emmy nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nimeni, În afară de o irakiană În vîrstă, care locuia În anexă. CÎnd aceasta sună la ușă, Jim o văzu strîmbîndu-se În vizor, iar chipul ei Îmbătrînit transmitea un mesaj misterios. Femeia rămase apoi pe gînduri timp de zece minute În lift, Îmbrăcată impecabil și purtînd o mulțime de bijuterii În clădirea aceea abandonată. Jim era bucuros să fie lăsat În pace. După ce fusese aruncat de pe bicicletă de către soldatul japonez, abia reușise să ajungă Înapoi la familia Maxted și dormise În patul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tatăl se lăudă că el câștigase pariul și-i pusese soției În brațe trei metri de stofă pe care o cumpărase, În drum, de la un magazin din Bariera Vergului. „Să-ți faci taior!” așa i-a spus și a adormit Îmbrăcat și cu cizmele În picioare. Era 1 iulie 1957, ora șapte și cincizeci și cinci de minute seara. La radio se transmitea emisiunea „Noapte bună, copii”. „De ce zboară ciocârlia atât de sus În văzduh”, poveste germană. Partea a treia Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când a fost el prizonier În Dombas. Și plânge. Dar Îți vorbește și de fasciștii germani care au ars oamenii de vii În cuptoare. Pe poliță Îți arată cartea Fabrica morții. Pe urmă Îi laudă, că erau disciplinați și frumos Îmbrăcați. Neamțu-i neamț și-n pielea goală. Și plânge. E clar. De mâine vei lua calea laptelui. Se apropie Crăciunul. Sunt Încântat să mă aflu aici În România, a arătat Într-o declarație Edward Kennedy. Am avut deosebita onoare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]