3,379 matches
-
în 1889 când Alix s-a reîntors în Rusia, s-au îndrăgostit. La început, nici tatăl lui Nicolae, Țarul Alexandru al III-lea nici mama lui, Dagmar a Danemarcei nu au fost de acord cu căsătoria, deși Alix era nepoata împărătesei Rusiei. Cu toate că Prințesa Alix era fina lui, era cunoscut faptul că lui Alexandru al III-lea i-ar fi plăcut ca fiul său să se căsătorească cu cineva ca Prințesa Hélène de Orléans, fiica înaltă și brunetă a lui Filip
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
și Nicolae, era verișoară primară cu regele George al V-lea; Nicolae era verișor primar cu alți trei regi: Christian al X-lea al Danemarcei, Constantin I al Greciei și Haakon al VII-lea al Norvegiei. Alexandra Feodorovna a devenit împărăteasă a Rusiei în ziua nunții. Încoronarea a avut loc la 14 mai 1896 la Kremlin. La festivitățile de încoronare mai multe mii de persoane au fost călcate în picioare și au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
și artilerie, organizați într-o unitate combativă care de obicei regrupa artileria și infanteria sub aceeași comandă. Din această unitate combativă făceau parte cele mai celebre regimente din armata franceză, majoritatea constituind Garda inițială din 1804: Grenadierii călare și dragonii Împărătesei formau brigadă împreună. „Vechea Gardă” era renumită pentru cochetăria sa: spre deosebire de restul armatei, aceștia plecau întotdeauna în campanie și luptau în mare ținută. Doar grenadierii și vânătorii din „Vechea Gardă” purtau bonetele „mițoase” din blană de urs ("bonnet d'oursin
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Furia Sabinia Traquillina a fost o împărăteasă romană, soția lui Gordian al III-lea. Ea a fost fiica prefectului pretorienilor, Timesitheus. În 241, tatăl ei a fost făcut prefect al gărzii pretorienilor de către împăratul Gordian al III-lea. În mai 241, s-a căsătorit cu Gordian. Astfel
Tranquillina () [Corola-website/Science/312159_a_313488]
-
lui Gordian al III-lea. Ea a fost fiica prefectului pretorienilor, Timesitheus. În 241, tatăl ei a fost făcut prefect al gărzii pretorienilor de către împăratul Gordian al III-lea. În mai 241, s-a căsătorit cu Gordian. Astfel, a devenit împărăteasă și a primit titlul de "Augusta". Pe durata domniei soțului ei, și Timesitheus au condus de fapt Imperiul Roman. Căsătoria dintre Tranquillina și Gordian a fost una fericită, pentru că s-au iubit unul pe altul. Inteligența Tranquillinei a atras de
Tranquillina () [Corola-website/Science/312159_a_313488]
-
Laureat al Academiei Române)- Pagini alese din istoria Monorului, Editura Virtus Romana Rediviva, Cluj-Napoca, 2001, ISBN 973-98198-3-4, pp. 197-200). Discursul lui Tănase Todoran păstrat de posteritate este următorul: «De doi ani noi suntem cătane și carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătănești, copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robiți, să n-avem nici un drept, copiii noștri să fie tot
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
proști, ori vor învăța ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege să ne-o ciufulească. Jos armele! Aruncați afară păgânii dintre hotarele noastre! Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălțata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul. Ce dă Gubernia și cancelaria din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi, de mâine»“.http://giconet.blogspot.com/2008/05/ziarul-lumina 18.html Se pare totusi că unul dintre
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
actul de condamnare care stipulează clar faptul ca Tănase Todoran se face răspunzător de oprirea de la Unirea cu Roma și împărtășirea fiului său muribund cu azima catolică : « De doi ani mai, suntem grăniceri, și carte n’am căpătat dela înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi. Ne-au scris iobagi, dăm dare , facem slujbe cătănești; copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să n-avem niciun drept, copiii noștri să fie tot
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
învăța ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca și sfânta lege să ne-o ciufulească tisturile. Jos cu armele! Alungați afară păgânii dintre hotarele noastre! Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălțata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci nu, o dată cu capul! Ce dă gubernia și cancelaria din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi până mâne!» Multe sate românești au trimis în repetate rânduri delegați și în deceniile ce au
Tănase Tudoran () [Corola-website/Science/311537_a_312866]
-
1714-1786). În timpul Războiului Ruso-Turc din 1768-1774, comandantul trupelor de ocupație rusești în Moldova și Muntenia, feldmareșalul Piotr Rumianțev-Zadunaiski, a luat măsuri de îmbunătățire a sistemului economic și monetar cu scopul realizării unei mai bune organizări fiscale. În 1770, la ordinul împărătesei Ecaterina a II-a a Rusiei, baronul Gartenberg a înființat o monetărie cu scopul de a bate monezi pentru plata armatei ruse de ocupație. El a primit cu această ocazie un teren aflat în partea de est a satului Rohozna
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
Rohozna (în ). Acolo și-au construit case meșteșugarii și negustorii evrei aduși pentru a lucra la monetărie. Localitatea nou-înființată a primit denumirea de Sadagura, după versiunea rusească a numelui "Gartenberg" („Muntele Grădină”) - Sadagóra . Deși monetăria se afla formal sub jurisdicția împărătesei, baronul Gartenberg s-a bucurat de o libertate aproape nelimitată în ceea ce privește cantitatea de monede bătute. Monedele bătute la Sadagura au fost marcate cu simbolul monetăriei "S" și au purtat pe aceeași față stemele celor două principate. În cei patru ani
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
1144 duce al Normandiei. Neamul Plantagenet a fost pe tronul Angliei din 1154 până în 1399. Primul Plantagenet pe tronul englez a fost Henric al II-lea al Angliei (din 1154), căruia îi urmară șapte capete încoronate. Mama lui Henric era împărăteasa Matilda, fiica lui Henric I al Angliei și nepoata lui William Cuceritorul, care fusese prin căsătoria cu împăratul Henric al V-lea pe tronul Sfântului Imperiu Roman. Pentru a cuceri tronul normand pentru Henric al II-lea, fiul ei din
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Bolingbroke drept noul rege. Richard a fost dus la castelul Pontefract, unde a murit în jurul celei de-a doua săptămână din februarie 1400. Se consideră că a murit înfometat sau ucis. Geoffrey al V-lea conte de Anjou (1113-1151) ∞ 1128 Împărăteasa Matilda (1102-1162), fiica lui Henric I al Anglei Planșa "Anjou-Plantagenêt" în: "Stammtafeln, Herrscher- und Papstlisten", anexă la "Lexikon des Mittelalters" vol. IX, Studienausgabe Stuttgart / Weimar 1999.
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
toate colțurile lumii, inclusiv cei trimiși de împărații pământului ca să audă înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în mintea lui. Regina din Saba a venit să-l încerce prin întrebări grele iar Solomon i-a răspuns la toate întrebările, așa încât împărăteasa exclamă că „nici pe jumătate nu i s-a spus” și că are mai multă înțelepciune și propășire decât i se răspândise faima. „Cartea întâi a împăraților”, înfățișează cum, căpătând darul cerut de la Dumnezeu, înțelepciunea, Solomon rezolvă magistral încurcată problemă
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
Dumnezeu îi „ridică vrăjmași” lui Solomon pe Hadad, Edomitul, pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei dar și pe Ieroboam. Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului, fugise în Egipt și se încuscrise cu Faraon, căsătorindu-se cu sora împărătesei Tahpenses, și acum voia să se reîntoarcă în țara lui când aude că David și cu Ioab muriseră. Rezon îi era și el vrăjmaș în această perioadă-continuă relatările- căci David ucisese oștile stăpânului său. Pe lângă asta, „Cartea întâi a împăraților
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
șapte preoți, număr care se întâlnește și în 1773. Tendințe de reglementare a numărului lor s-au manifestat încă de la sfârșitul secolului al XVII-lea. Astfel, o hotărâre a guvernului ardelean din 29 martie 1699 întărită cu un decret al împărătesei Maria Terezia din 9 septembrie 1743, prevedea ca la 90 de familii de credincioși să existe un preot. O altă reglementare în această problemă s-a făcut în 20 decembrie 1757. Deoarece prin aceasta se urmărea scutirea preoților de unele
Preoții comunei Racovița () [Corola-website/Science/311784_a_313113]
-
cucerește Antiohia și Alepul, emirul acestuia fiind vasalizat și supus plății tributului. A fost poreclit „spaima de moarte a sarazinilor”. La 15 martie 963, Roman al II lea avea să moară, lucru ce va crea o oarecare agitatie în jurul puterii. Împărăteasa Theophano avea doar 22 de ani ramânând singură cu 4 copii (2 baieți și 2 fete). Fără întârziere, luă regența în numele celor doi porfirogeneți, Vasile care avea atunci 5 ani și Constantin care avea 2 ani; dar situația era peste
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
și loial, preocupat mai ales să ducă mai departe războiul împotriva necredincioșilor. Și dacă se hotărî în sfârșit să ia o atitudine, aceea care-l făcu mai ales să acționeze fu Theophano. În istoria legăturilor dintre Nichiphor Phokas și frumoasa împărăteasă, trebuie să ne ferim cu grijă de a introduce prea multe elemente romantice. E sigur că între șeful gărzilor și bassilisă n-a existat nimic pe când trăia Roman al II-lea, nici simpatoe, nici intrigă. Dar după moartea soțului său
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
a neutraliza pe Bringas. Ea înțelese că trebuia pentru a-și asigura tronul, să câștige pe Nichiphor de partea sa și fără îndoială, femeie frumoasă și elegantă cum era, gândi că sarcina n-ar fi pre anevoioasă. Oricum, din inițiativa împărătesei și cu toată opoziția primului ministru, Phokas fu chemat în capitală și se pare că fără mare greutate el se lăsă atras de ochii frrumoși ai prițesei și cucerit pentru scopurile ei. Nichiphor își mărturisi în curând dragostea și se
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
nici un rol pe față și părea că lasă să se împlinească destinul. Dar în realitate, dacă Nichiphor Pfokas devenise ambițios, dacă în urmă, cu toate ezitările și scrupulele, se hotărâse să îmbrace purpura, dragostea pe care i-o inspirase frumoasa împărăteasă avusese un mare rol în hotărârile sale. Si de asemenea, în zlele tragice din august 963, în timp ce mulțimea răsculată ca apucată de o nebunie furioasă ataca pe soldații ministrului și-i distrugea palatul, în timp ce patriarhul Polyeuct și fostul parakimomen Vasile
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
nu-i mai rămânea decât să obțină recompensa cea mai dulce promisă ambițiilor sale, aceea a cărei speranță îi înarmase brațul și-i arătase drumul: nu-i mai rămânea decât să se căsătorească cu Theophano. Unii cronicari afirmă totuși că împărăteasa fu mai intâi îndepărtată din palat din ordinul noului stăpân. Dacă faptul este exact, nu era desigur decât o prefecătorie: de mai multe luni cei doi aliați se înțeleseseră. Nichiphor, acest lucru nu e de loc îndoielnic, era îndrăgostit cu
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
pe proprietățile lui; acesta nu se gândea decât să se răzbune de o insultă pe care o credea nemeritată. În ce o privește pe Theophano, era mai mult decât dezgustată de Nichiphor; înțelegerii de altădată îi urmase ura și bănuielile; împărăteasa ajunsese până acolo încât părea că se teme ca împăratul să nu încerce ceva împotriva copiilor ei. Mai mult încă, îi era tot mai greu să fie despărțită de amantul ei; Tzyimiskes pare să fi fost în adevăr marea și
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
ei cei doi amanți se întâlniră chiar în palat, fără ca Nichiphor să bănuiască ceva și puseră la cale complotul. Nu era vorba de altceva decât de asainarea basileului. Ioan găsi ușor complici printre generalii nemulțumiți; între conspiratori, între Tzimiskes și împărăteasă, avură loc numeroase discuții; în sfârșit, grație complicității gineceului, oamenii înarmați fură introduși în palat și ascunși în apartamentele Augustei. Era în primele zile ale lui decembrie, povestește Leon Diaconul, care ne-a lăsat o istorisire foarte surprinzătoare a dramei
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
ale lui decembrie, povestește Leon Diaconul, care ne-a lăsat o istorisire foarte surprinzătoare a dramei. Omorul fusese fixat pentru noaptea de 10 spre 11. În ziua precedentă, mai mulți conjurați, deghizați în haine femeiești pătrunseseră în Palatul Sacru cu ajutorul împărătesei. De data aceasta i se dăduse împăratului o înștiițare misterioasă și Nichiphor puse să se cerceteze apartamentul femeilor, dar fie că s-a căutat superficial fie că n-au vrut să găsească nimic, n-au descoperit pe nimeni. Între timp
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
sânge. La zgomotul luptei, soldații din gardă aleargă în sfârșit prea târziu. Pe fereastră intre torțe li se arată capul tăiat și însângerat al stăpânului lor. Acest spectacol tragic potoli deodată orice încercare de rezistență. Poporul făcu întocmai ca și împărăteasa: se dădu de partea lui Tzimiskes și l aclamă împărat. Patriarhul Polyeuct deși era certat pe față cu răposatul Nichephor Phokas, totuși atunci cînd Ioan Tzimiskes apăru la porțile Sfintei Sofia pentru a fi încoronat în Marea Biserică, neînduplecat, prelatul
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]