2,573 matches
-
trupelor respective la 8 km în interior, ceea ce l-a făcut pe generalul Petala să propună crearea unui cap de pod peste Nistru, pentru a se putea răspunde prompt și eficient oricărei agresiuni bolșevice. După ce tentativa de insurecție a fost înăbușită de către Armata Română, statul român a implementat politici pro-naționaliste de re-românizare a teritoriului. Reacția armatei române a fost una care a răspuns condițiilor excepționale impuse de starea de război. Caracterul dur al intervenției împotriva bolșevicilor și a susținătorilor acestora a
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a devenit capitala a unui district administrativ din cadrul Prusiei de Vest (Westpreusse). La începutul secolui 19, trupele lui Napoleon au staționat în Sztum, și când valul de răzvrătiri a polonezilor împotriva Imperiului Rus, cunoscut ca Răscoala din Noiembrie, a fost înăbușită, un mare grup de polonezi au fost internați la Sztum. După Primul Război Mondial, viitorul Powiśle-i a fost determinat printr-un plebiscit, ca rezultat al căreia regiunea a fost încorporată în Germania. Pe 22 ianuarie 1945, Sztum a fost capturat
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
dinainte de izbucnirea războiului - precum Leszek Kołakowski, Stanisław Ossowski și Adam Schaff - să dezvolte o formă specifică marxismului polonez. Tentativele acestora de a crea un pod între istoria Poloniei și ideologia marxistă sovietică a avut succes mic, însă acestea au fost înăbușite datorită refuzului regimului de a risca să stârnească mânia Uniunii Sovietice că se vor distanța prea mult de linia de partid sovietică.
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
de la ducele Atenulf al II-lea, însă acestuia din urmă i s-a permis să își exercite domnia personală până în 1064. În acel an însă, Richard și Iordan și-au apropiat titlurile ducale și consulare ale conducătorilor gaetani. Richard a înăbușit o răscoală ulterioară a lui Atenulf și a continuat să își extindă teritoriul în Campania, până în apropierea Romei. În 1071, pe când Robert Guiscard se afla la asediul asupra Palermo, principalii baroni ai acestuia, Abelard și Herman, fii ai fratelui său
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
ai fratelui său Umfredo, alături de Petru, senior de Trani, și de seniorul de Giovinazzo, s-au răsculat împotriva sa, având sprijinul lui Richard of Capua, ca și al lui Gisulf de Salerno. Deși Robert Guiscard a reușit cu rapiditate să înăbușe toate amenințările din interior, el a căzut bolnav și nu a mai putut să întreprindă expediția împotriva lui Richard, care a fost imediat confirmat în posesiunile sale de către noul papă, Grigore al VII-lea, aliatul său. În 1076, ca răspuns
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
adaugă nume ale insurecționiștilor. În partea centrală a zidului se află un clopot ce cântărește 230 kg, construit în memoria gen. Antoni Chruściel, clopot care sună pe 1 septembrie la „ora W” ( la 17:00, oră la care a fost înăbușită Insurecția).
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Hauteville, Grimoald a pornit răscoala în 1131 și a capturat portul Brindisi în ziua de Crăciun. El a menținut Brindisi până în mai 1132, când, după preziceri astronomie și insistențe papale, dar mai ales după ce Roger a părăsit Sicilia pentru a înăbuși insurecția din Apulia, locuitorii din Bari s-au dezis de principele lor, iar Grimoald și întreaga sa familie s-au predat. Principele depus și familia sa au fost duși în Sicilia, în vreme ce Tancred a fost iertat doar cu condiția de
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
orașului, a fost spânzurat odată cu mulți dintre susținătorii săi, însă prin aceasta orașul a putut evita să fie jefuit. Execuția principelui Iachint și a consilierilor acestuia a constituit poate cel mai violent act din viața lui Roger. În vreme ce fiii săi înăbușeau ultimele focare de rezistență de pe continent, în 5 noiembrie 1139 Roger s-a întors la Palermo, pentru a pune la punct un mare plan de modificare legislativă: Assizele din Ariano, o încercare de a-și întemeia stăpânirea asupra sudului Italiei
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
Denard - francofonii din „6 Commando”, ai lui „Black Jack” Schramme - „10 Commando” și compania anticubaneză a lui William "Rip" Robertson. Mai târziu, în 1966 și 1967, unii dintre mercenarii lui Ciombe și jandarmi din Katanga au declanșat două rebeliuni, ambele înăbușite de armata națională congoleză. Mercenarii au luptat de partea secesioniștilor din Biafra în cadrul Brigăzii de comando V în timpul Războiului Civil din Nigeria (1967-1970). Un număr de mercenari au luptat ca piloți pentru avioanele Biafrei. De exemplu, pilotul mercenar Heinrich Wartski
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
militari profesioniști scandinavi (vikingi). Acești soldați erau preferați deoarece se considera că atâta vreme cât nu aveau legături de sânge cu grecii, nu puteau fi corupți, îl apărau cu credință pe împăratul care le plătea soldele și nu aveau nicio reținere să înăbușe violent orice fel de rebeliune împotriva monarhului. Unul dinte cei mai cunoscuți mercenari vikingi a fost viitorul rege Harald al III-lea al Norvegiei, cunoscut și cu supranumele de "Harald Hardrada" („Conducătorul dur”), care a sosit la Constantinopol în 1035
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
România a întors armele împotriva Germaniei, iar baronul se sinucide. Corina este lăsată să fugă, dar este împușcată de un militar de la paza Ambasadei. Înaltul Comandament German ordonă Grupului de Armate Ucraina Sud să ocupe de urgență Bucureștiul și să înăbușe rebeliunea. Avioanele germane bombardează capitala. Se dau lupte grele între unitățile militare germane și trupele române. Maiorul von Richter conduce personal o unitate de tancuri în luptă, murind în confruntarea cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
s-au răsculat împotriva francilor la sfârșitul aceluiași an. "Annales Fuldenses" se pot însă înșela în privința datării. Thachulf a murit în vara anului 873, moartea sa stârnind o nouă răscoală a sorabilor și a vecinilor acestora. Revolta nu a fost înăbușită decât în ianuarie 874, cu ocazia campaniei conduse de arhiepiscopul Liutbert de Mainz și de ducele Radulf al II-lea de Thuringia, succesorul lui Thachulf.
Thachulf de Turingia () [Corola-website/Science/327977_a_329306]
-
circa 40 km de coasta Mării Baltice, în apropierea orașului Gdańsk. Castelul a fost construit de către Ordinul Teuton, după cucerirea Vechii Prusii. Scopul acestuia a fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din acea perioadă. Lucrările de construcție au durat până în
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
1873 și în 1878 căpitanul. El a fost ulterior publicat în Africa, în mijlocul anilor 1870, luând parte la explorări și expediții militare diferite. După ce a servit în Martinica, Gallieni a fost făcut guvernator al Sudanul Francez, timp în care a înăbușit cu succes o rebeliune de insurgenți sudaneze sub Mahmadu Lamine. Din 1892-1896 a slujit în Indochina Franceză comandă două divizie militară a teritoriului, înainte de a fi expediate către Madagascar, unde a servit că guvernator până în 1905. Acolo el a suprimat
Joseph Gallieni () [Corola-website/Science/328002_a_329331]
-
control strict al afacerilor externe, apărării, fiscalității și a altor atribuții care în mod normal ar fi fost responsabilitatea maghiarilor. Represiunile împotriva protestanților și despropietărirea ungurilor au dus la izbucnirea unei răscoale a țăranilor în 1703, răscoală care a fost înăbușită de-abia după opt ani. În Trasilvania, care a redevenit parte a Ungariei la sfârșitul secolului al XVII-lea (numită ca provincie „Principatul Transilvaniei”, cu o Dietă cu sediul la Alba Iulia / Gyulafehérvár), populația a sprijinit poziția lui Francisc Rákóczi
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
arestat pe Ignác Martinovics și pe câțiva dintre susținătorii lui care organizaseră un complot revoluționar iacobin care urmărea instalareau unui sistem politic democratic, radical și egalitarist în Ungaria. Complotiștii au fost executați. Din acest moment, Fracisc a luat hotărârea să înăbușe orice încercare de reformă care ar fi putut genera o revoluție. Executarea complotiștilor i-a temperat pe nobilii susținători ai reformelor și în următorii treizeci de ani ideile reformatoare au rămas limitate doar la domeniile poeziei sau filozofiei. Magnații, care
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
se acordă titlul de "hegemon" (titlul conducătorului forțelor grecești), tot aici află de ridicare la nord a tracilor de sub vălul influenței macedonene. Cu scopul de a-și asigura nordul țării înainte de a invada Asia, acesta avansează în Tracia pentru a înăbuși revolta iscată de tribali (trib ce domina sudul Serbiei și vestul Bulgariei de astăzi). Langarus, conducătorul agrianilor (trib tracic ce stăpâneau o zonă restrânsă din teritoriul Bulgariei moderne) și bun prieten al lui Alexandru, i se alătură. Oastea macedoneană a
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
se vor retrage și vor lăsa cetatea în mâna oamenilor lui Alexandru. Securizare vestului Macedoniei era esențial pentru rezultatul viitoarei campanii din Asia. Asediul Peliumului, cetate iliră din Albania de astăzi, a permis lui Alexandru o întoarcere rapidă pentru a înăbuși revolta Tebei din Grecia. Alexandru în fruntea a 15.000 de soldați dorea a ocupa Peliumul, învingându-i separat pe regele Glaukias, conducătorul tribului taulanti, și Cleitus. Cleitus deținea orașul, iar Glaukias în fruntea unei oști se îndreaptă spre oraș
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
recâștigat insula în 21 iulie 1944, după bătălia Guamului. După război, Guam a fost declarat teritoriu organizat al Statelor Unite, locuitorii insulei primind cetățenie americană. Tratatul de pace de la Paris din 1898, care încheie Războiul Hispano-American, cedează arhipelagul Filipine Statelor Unite, care înăbușă în anul 1901 mișcarea de eliberare națională. Între 1899-1913 are loc Războiul Filipino-American în urma căruia Statele Unite a colonizat Filipine și a desființat Republică Filipine. În 1935 este ales primul președinte național al țării, Manuel Luis Quezón. Arhipelagul este ocupat între
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
și violență în relațiile cu persoanele inferioare din punct de vedere social. Pretenția de superioritate a Agripinei maschează un comportament tipic claselor sociale conducătoare: o tendință de dominație socială și o dorință de supunere a spiritelor libere, încercând să le înăbușe geniul creator și să le transforme libertatea în obediență. Refuzul confruntării și discuția paralelă poate semnifica imposibilitatea comunicării între spiritul liber și omul mediocru, între omul superior care creează ceva și omul incapabil care vorbește la nesfârșit. Întâlnirea celor doi
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
prețurile, comerțul cu lâna și creditele au căzut în "Marea Criză". În 1450, Jack Cade a ridicat o revoltă într-o încercare de a forța regele să abordeze problemele economice sau să abdice de la tron, însă acesta a reușit să înăbușe revolta. Căsătoria lui Henric cu Margareta de Anjou a stârnit critica lui Richard Plantagenet, Duce de York, deoarece acest lucru includea predarea teritoriului Maine și prelungirea armistițiului cu Franța. York a fost vărul lui Henric prin descendența a doi dintre
Casa de Lancaster () [Corola-website/Science/330578_a_331907]
-
sigilat de o căsătorie a lui Boleslav cu sora soției lui Vladislav I, Salomeia de Berg. În 1119, Boleslav a recucerit teritoriile din Gdansk Pomerania. În timpul campaniei sale, începuse o rebeliune condusă de Contele Palatin Skarbmir de Adbaniec. Rebeliunea fusese înăbușită de către prinț în 1117, iar mulți nobili fuseseră orbiți drept pedeapsă. În 1121, forțele combinate ale prinților Wartislaw I și Swiatopolk erau învinse de polonezi, în Bătălia de la Niekładź. De atunci, Boleslav a devastat Pomerania, a distrus cetățile, și a
Boleslav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330615_a_331944]
-
apropierea de Dumnezeu și mulțumirea Lui. Există legende hagiografice care o reprezintă pe ea alergând pe o stradă ținând tăciuni aprinși într-o mână și apă în cealaltă. Facea acest lucru pentru că dorința ei era să ardă raiul și să înăbușe iadul, iar astfel oamenii să-l iubească pe Dumnezeu pentru ceea ce El reprezintă și nu din frică sau din spranța de a se desfăta în bucuriile raiului. Sursa vieții religioase în timpul secolului al-VIII-lea era frica (indiferent că ne referim la
Rabi‘a al-Adawiyya () [Corola-website/Science/329049_a_330378]
-
rezervor municipal. Punctul de pornire al acestor evenimente nefaste pare a fi Marea Posedare, un eveniment care a divizat populația în două: unii cred că a fost o înscenare pusă la cale de conducătorii cherhanalelor pentru a avea ocazia să înăbușe în sânge revolta populară pe cale să izbucnească, în timp ce alții cred că a fost vorba despre sosirea pe Pământ a funebrului Doctor Schelet, aflat în căutare de suflete pe care să le piardă. În folclorul local, Marea Posedare a rămas ca
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
în care imperiul a cunoscut un mic răgaz între războaie după mai multe victorii răsunătoare, în special cea a lui Galerius împotriva perșilor și a lui Dioclețian însuși în Egipt: din toamna lui 297 până în vara lui 298, Dioclețian a înăbușit rebeliunile uzurpatorilor Lucius Domitius Domitianus, mai întâi, și apoi a lui Aurelius Achilleus, în Thebaida, astăzi în Fayyum. Cu această ocazie, el a fondat noi orașe, Diocletianopolis și Maximianopolis. Perioada petrecută de Dioclețian în Egipt a durat aproape un an
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]