4,343 matches
-
Bojî nu se zice „șerpe“, că vezi șerpi mulți, ci se zice „pește“. Aluat Aluatul frămîntat în noaptea Crăciunului e bun de deochi pentru vite. Aluatul de pe covată, care rămîne, e păstrat, fiind bun de trepădare*. Alun în noaptea de înălțarea Domnului [Ispas, patruzeci de zile după Paști] se duc flăcăi și fete mari prin alunișuri ca să culeagă flori de alun, care înfloresc și se scutur în aceeași noapte. Florile acelea sînt bune de făcut de dragoste și de leac. Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Din sămînța de cînepă ce se samănă se pune puțină într-o cîrpă, apoi acea cîrpă se leagă de coarnele boilor care grăpează. Acea să mînță se păstrează, fiind bună de desfăcut de urît și junghi. De la Paști pînă la înălțarea Domnului nu se meliță cînepă, fiindcă ar fi păcat. Cîntec La Rusalii, cînd se sfințește apa, fetele beau apă sfințită din țingălăul* bisericii, ca să poată hori (cînta bine). Cîrcăiac Cînd te-o mușca cîrcăiacul* (patruzeci de-picioare), să te dea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Joile de la Paști pînă la Sf. Onufrie [12 iunie] de după Dumineca Mare se serbează de românii de loc, de bărbați și femei, căci atunci nu torc, nici zolesc*, ca să fie feriți de zloți*. Joile după Paști se prăznuiesc pînă la înălțarea Domnului, ca să nu strice grindina țarinei. j Joile de după Paști nu se ară, nu se lucrează la cîmp nimică, că e primejdios de secete, tră snete etc. Joi, în Săptămîna Patimilor, să nu se spele rufe, căci la morți, în loc să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
încălzească și să beie apă. La toate ajunurile sărbătorilor de iarnă se pun pe masă două pîni, sare, pește, grîu și un pahar cu apă; se crede că noaptea vin familianții morți și mănîncă din acele bucate. în ziua de înălțarea Domnului, femeile care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele morților, crezîndu-se că în acea zi se înalță sufletele lor la cer și să aibă merinde pe drum. Sufletul e chiar suflarea. Cînd omul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Paștele Blajinilor - a doua zi după Duminica Tomei (prima duminică după Paști) Paștele Vitelor / Sf. Gheorghe - 23 aprilie Armindeni / Sf. Irimia - 1 mai Răpotinul Țestelor / Ropotin - a treia marți după Paști (sărbătoare populară) Stratul Rusaliilor - 24 de zile înainte de Rusalii înălțarea Domnului / Ispas - 40 de zile după Paști Joimoși - joia dinaintea Moșilor de vară Moșii de vară - sîmbăta dinaintea Rusaliilor (sărbătoare populară) Rusalii - a 50-a zi după înviere Rusitori - șapte zile după Rusalii (sărbătoare populară) Joia Apelor / Joia Verde - a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vieți care și-a autogenerat o realitate a revelațiilor, vizionară. Opusă lumii terne, ipocrite, mercenare, acționând prin puseuri politicianiste și conspirații în contra a tot ceea ce îi depășea întelegerea și moravurile. Poemele și prozele poetului vor fi tot atâtea probe de înălțare peste bolgia lungii sale captivități, ceea ce nu a exclus pătimașa sa reactivitate, în calitate de gazetar, la eveniment, la patimile nației supuse strâmbătații și convulsiilor caruselului politic. Etic până la suferință, cugetător faustic în sfera sublimului, Eminescu și-a plătit cu viața opțiunea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de valoare a unui lider al bisericii ortodoxe, părtinitoare, în ciuda faptului că își ia drept aliați scriitorii bizantini, cum ar fi Dionisie Areopagitul (secolul al VI-lea) descriptor al spiralei suitoare (reperabilă, de pildă, în stâlpii porților oltenești) ca o înălțare fără sfârșit a spiritului prin succesive acte de purificare, iluminare și desăvârșire. Oricât ar fi ele de frumoase, "Varlaam și Ioasaf" sau "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie" nu sunt opozabile și nu pot ține piept, în ciuda eticii
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sedusul sunt, unul pentru celălalt, mijloace de transport de "aici" - "acolo", privirile lor contopite generând biunivoc prin rememorare modelul de dincolo. Așadar, atât la Platon cât și la Dante, carnea ca principiu al căderii este totodată și un principiu al înălțării atunci când este percepută în lumina frumuseții, devenind orbitoare, translucidă, transfigurată. Toate aceste considerații, expuse silogistic și de multe ori paradoxal, deci cu atât mai cuceritor, nu fac altceva decât să ducă la concluzia că Iisus este cel mai mare seducător
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
trăiește drama interioară "între dorința aprigă de a crede și necredința pustiitoare" (Șerban Cioculescu). Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr absolut. Aparentul dialog cu Dumnezeu este un monolog care exprimă dorința existenței lui Dumnezeu pe pământ, în speranța înălțării Omului. Poetul se simte singur în univers, are menirea de a lupta contra mediocrității, a limitării, fiind purtătorul unui semn (semnul superiorității): "Port în mine semnul, ca o chezășie/ Că am leacul mare-al morții tuturor". Având o viziune antitetică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fie muritor. Pentru a-și împlini idealul absolut, în numele iubirii, geniul acceptă ideea "păcatului originar" din mitologia creștină și vrea să meargă la Demiurg să-i ceară dezlegarea de legile veșniciei. În acest tablou, spațiul fizic este deschis spre nesfârșire, înălțare și coborâre, un spațiu în care cunoașterea de sine și cunoașterea în general este pusă în mișcare de sentimentul erotic. Năzuind către ideal, către sferele superioare ale spiritului, Cătălina încearcă să-și depășească, într-un anume fel, condiția umană: urcă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
propriile probleme (funcția de catharsis). Arta are o misiune morală; în urma contactului cu fenomenul estetic, individul se uită pe sine ca persoană, se eliberează de egoismul care este sursa răului în existența sa, se înalță în lumea "ficțiunii ideale". Această înălțare impersonală este condiția oricărei impresii artistice. Esența artei fiind ficțiunea, aceasta îl situează pe individ deasupra intereselor mărunte. Titu Maiorescu exclude patriotismul din sfera artei, deoarece îl readuce pe cititor în lumea concretă și nu-i permite înălțarea impersonală. Dacă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ideale". Această înălțare impersonală este condiția oricărei impresii artistice. Esența artei fiind ficțiunea, aceasta îl situează pe individ deasupra intereselor mărunte. Titu Maiorescu exclude patriotismul din sfera artei, deoarece îl readuce pe cititor în lumea concretă și nu-i permite înălțarea impersonală. Dacă artisticul sublimează realul, atunci moralitatea artei depinde de "tratarea" ideal-artistică a unui subiect. Moralitatea artei este incompatibilă cu morala explicită, cu "învățăturile morale". În timp ce perspectiva estetică purifică, păstrează formele eterne, elimină ceea ce este perisabil, trivial, de circumstanță, lipsa
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
bazinului și picioarelor, generând o înaintare șerpuită. b) la vâslire: - relaxarea articulației pumnului - mâna nu exercită presiune pe apă, ea fiind în ușoară extensie. - coborârea cotului - antebrațul și palma nu vâslesc. - vâslirea cu cotul în extensie - modifică aliniamentul orizontal, determinând înălțarea și apoi coborârea corpului. - scoaterea brațului prea devreme din apă - scurtează împingerea și, în compensație, mărește ritmul mișcărilor. - orientarea palmei în sus la finalul împingerii - coboară bazinul c)pe drumul aerian: - extensia cotului - corpul se scufundă. 3.1.3. Mișcarea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
scurtează împingerea și, în compensație, mărește ritmul mișcărilor. - orientarea palmei în sus la finalul împingerii - coboară bazinul c)pe drumul aerian: - extensia cotului - corpul se scufundă. 3.1.3. Mișcarea picioarelor Aceste structuri motrice, numite și lovituri sau bătăi, permit înălțarea sportivului pe apă, facilitând înaintarea. De asemenea, mențin echilibrul corporal și aliniamentul lateral, corectând deplasările în plan orizontal generate de alternanța mișcărilor de brațe. Bătaia picioarelor asigură într-o oare cere măsură și propulsia. Deși picioarele nu sunt plasate într-
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
această sarcină propulsivă este preluată preponderent de segmentele superioare. Acțiunea membrelor inferioare este alternativă și se realizează în plan vertical, sub forma unei mișcări de forfecare, având două faze distincte: faza descendentă și faza ascendentă. Faza descendentă, cu rol în înălțare se desfășoară prin flexia activă a soldului (m. iliopsoas, drept anterior, drept inferior și sartoris), flexia pasivă a genunchiului și extensia gleznei (prin presiunea apei). În punctul final, când coapsa începe deplasarea în sus, gamba continua mișcarea spre fundul bazinului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
iar suprafața de contact cu apa trebuie să fie cât mai mică pentru a elimina forța de frecare a corpului cu apa. Lucrul sub apă asigură revenirea la suprafață. După o scurtă alunecare, picioarele încep să bată pentru a asigura înălțarea corpului spre 35 suprafața apei. Urmează o vâslire cu un singur braț și ridicarea capului pentru a atinge nivelul apei. Acest lucru pe sub apă se poate realiza prin mișcări ale picioarelor specific procedeului craul sau prin mișcări ondulatorii specifice procedeului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
procedeului spate, implică următoarele: - mișcarea picioarelor - mișcarea brațelor - coordonarea brațelor și picioarelor - coordonarea brațelor cu respirația - startul - întoarcerea 3.2.2. Mișcarea picioarelor În procedeul spate, mișcările de picioare au un mecanism biomecanic asemănător celor din procedeul craul. Ele asigură înălțarea sportivului, facilitând trecerea umerilor peste apă. De asemenea, mențin echilibrul și aliniamentul lateral, corectând deplasările în plan orizontal produse de mișcările alternative ale brațelor. În general se recomandă conservarea forței propulsive a picioarelor, obținută doar prin lovituri foarte puternice, pentru
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
dus înainte, cu palma orientată inițial spre interior. Când mâna trece prin dreptul feței, palma este reorientată în exterior, pregătind intrarea în apă. Coordonarea brațelor: Un braț pătrunde în apă, când celălalt braț finalizează mișcarea în jos, cu rol de înălțare și facilitare a rulării corpului în ax. Astfel este posibil ca un braț să aplice forță propulsivă imediat ce celălalt braț a încetat presiunea pe apă sub coapsă. Greșeli: a) la intrarea brațului: - pătrunderea brațului în apă în exterior sau în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mecanică. Ea provoacă dureri cronice ale umărului. Acestea sunt determinate de frecarea capului proxim al humerusului pe tendonul supraspinosului și bicepsului, dar și pe ligamentul coracoacromial (Kenedy, 1978); - vâslirea cu cotul extins pe un traseu semicircular - modifică aliniamentul orizontal, determinând înălțarea și apoi coborârea corpului; - scoaterea brațului prea devreme din apă - scurtează împingerea și, în compensație, crește ritmul mișcărilor; - orientarea târzie a palmei spre fundul piscinei la finalul împingerii - generează o scufundare pronunțată a corpului; c) pe drumul aerian: - scoaterea mai
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
mare sau imediat sub nivelul apei; - mișcări scurte, cu frecvență mare și amplitudine mică; - acțiuni inițiate din genunchi - eficiență scăzută care duce la frânarea alunecării; 3.3.3. Mișcarea brațelor Prin traiectoria descrisă, brațele asigură faza de tracțiune (propulsivă), precum și înălțarea corpului pentru executarea inspirației și diminuarea rezistenței frontale. Mișcarea cu brațele se realizează simultan - simetric, pe sub nivelul apei, pe durata a două faze: Tracțiunea - prin flexia articulațiilor mâinilor se realizează prinderea apei. Apa este împinsă spre exterior, în afara lățimii umerilor
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
se înregistrează în momentul „strângerii coatelor”. Greșeli: a) la tracțiune: - vâslirea apei cu brațele puțin depărtate, cu executarea presiunii mai mult spre înapoi - propulsia este dominată de rezistență - vâslire largă - presiunea este exercitată mult peste lățimea umerilor; nu se realizează înălțarea peste apă. Forța tracțiunii este diminuată, iar prelungirea traiectoriei nu compensează frânarea la deplasarea brațelor spre trunchi. - orientarea palmelor față în față înainte de a se alinia coatele și umerii - apa este comprimată sub piept, diminuând eficiența vâslirii; b) la revenire
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cea de-a treia lovitură a picioarelor proiectează bazinul peste nivelul apei. Componentele structurale ale procedeului fluture sunt următoarele: - mișcarea picioarelor - mișcarea brațelor - coordonarea brațe-picioare - coordonarea brațelor cu respirația - startul - întoarcerea 3.4.2. Mișcarea picioarelor Loviturile sau bătăile determină înălțarea înotătorului peste apă, facilitând înaintarea și, în special, deplasarea brațelor peste apă. În condițiile orientării corecte a picioarelor în ușoară inversie, aceste structuri motrice asigură propulsia - înaintarea și alunecarea înotătorului pe apă. În coordonarea brațe-picioare, la un ciclu de brațe
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
iar a doua asigură o poziție înaltă a corpului pe suprafață apei. Acțiunea picioarelor este simultană și se realizează în principal în plan vertical. Este inițiată din articulațiile coxofemurale și se execută în două faze: aă Descendentă, cu rol de înălțare. Se desfășoară prin flexia activă a șoldurilor, flexia genunchilor și extensia gleznelor, determinate pasiv de presiunea apei pe fețele dorsale ale picioarelor. În punctul final, când flexia șoldurilor este de aproximativ 70°-80°, gambele cont inuă mișcarea spre fundul piscinei
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
pe apă - crește turbulența de suprafață și rezistența valurilor, determinând și dragarea unei cantități inutile de apă: bă la vâslire: 68 - relaxarea articulațiilor mâinilor - scade presiunea exercitată pe apă; - coborârea cotului - ineficiența vâslirii; - menținerea cotului extins pe durata tracțiunii - determină înălțarea exagerată a corpului peste apă; - scoaterea brațelor prea devreme din apă - scurtează împingerea și, în compensație, mărește ritmul mișcărilor; c) pe drumul aerian - revenirea brațelor spre înainte, extinse din articulația coatelor - corpul este foarte scufundat. 3.4.4. Coordonarea brațe-picioare
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
bătaie de picioare are rol propulsiv și se realizează în timpul intrării brațelor în apă. A doua bătaie se realizează concomitent cu a doua fază a drumului acvatic (împingerea) al mișcării brațelor. Această mișcare este accentuată pentru a asigura sprijinul și înălțarea corpului pe apă, în timpul trecerii brațelor peste nivelul acesteia. 3.4.5. Coordonarea brațelor cu respirația La procedeul fluture, respirația se realizează astfel: În momentul în care brațele execută mișcarea de apucare a apei, capul se ridică peste nivelul apei
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]