2,929 matches
-
de ce arătai atât de bine dispus, zise ea. Te-am urât prea mult ca să nu câștigi la joc. ― Am vrut să-ți fac o surpriză plăcută. Cred că n-a ieșit tocmai rău, ce zici? De-a lungul cabinelor erau înșirate câteva bănci de lemn. Mihaela se întinse pe una din ele și-și puse capul pe genunchii mei. Exclamă, închizînd ochii: ― Ce fericită sînt! De mult n-am fost atât de receptivă ca acum. Spune-mi, mai există vapoare de-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea încă nedezmeticită. Ce puteam să-i răspund? Părea atât de complicată povestea bănuielilor mele cu tânărul din holul hotelului și cu cartea de vizită al cărui nume era același pe care îl citisem în condica prefecturii de poliție, încît înșirînd toate acestea n-ar fi priceput o iotă. Am preferat să ocolesc întrebarea. ― Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit răspunsul. Recăpătîndu-și stăpânirea de sine, m-a luat de mână, ca să fac calea întoarsă. ― Vino cu mine, Tudor
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mistuindu-ne în așa fel încît nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbușirea noastră în lipsa coloanei vertebrale e așa de catastrofală. La fel s-a întîmplat și cu mine. E greu, aproape imposibil, să-ți înșir în ordine succesiunea evenimentelor care au concurat la rostogolul meu în neant. Nu-mi dau seama dacă acest rostogol a început atunci când tu, sătul de iubire, ai provocat ruptura sau când, chinuit de remușcări, te-ai întors pocăit? Chestiunea n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
altfel, urmând soarele de pe cer, noaptea se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a auzit vocea omului lepros care striga: -Trezește-te, băiete, și bucură-te câte zile vei avea împreună cu mama ta. S-a trezit Norocel într-un pat moale, curat, lângă care o masă acoperită cu un material alb pe care erau înșirate câteva hârtii. S-a dat jos din pat și s-a uitat pe geam unde și-a văzut mama lucrând la grădina de zarzavat. Și-a aruncat ochii peste hârtiile de pe masă și a citit că actele erau pe numele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se vor mai apropia de noi în veci. N-a terminat de spus, că Trotinel a venit lângă el cu un urcior mare, plin cu o soluție care mirosea tare de-ți oprea respirația, pe care a început s-o înșire mai întâi în jurul perimetrului unde se aflau ei, apoi a reluat atacul asupra lui Dardailă, nu înainte de a-i șopti la ureche lui Stup ce să-i zică: -Scoate cheia, Dardailă, altfel vei pierde și celălalt cap cum l-ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întrebător. Nu a mai fost nevoie de acceptul acestuia că Trotinel s-a așezat cu spatele la statuie și, după un salt înainte și unul îndărăt, a lovit cu amândouă copitele atât de puternic încât s-a desfăcut în mii de bucăți înșirându-se pe pământ, producând un zgomot infinit de mare cu mult ecou. Grupul privea la castelul deosebit de impunător și aparte de frumos lucrat. Buburuza, l-a întrebat pe Căiță: -Ce zici stăpâne, dărâmăm și castelul? -Nu avem de ce, răspunde Căiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
deja treisprezece ani! -Tu îți faci gânduri, fiica marelui șef? Cine te întreabă, ce faci? a comentat Verona. -Hai să mergem ... Vedeți voi, fetelor, de aceea sunt prietena voastră pentru că ideile bune ies din firele voastre de păr și se înșiră în urma noastră ca o dâră ...zise Adela ironic și încălecă căluțul ei alb, căruia i-a dat îndemn: -Hei, băiete! Verona și Angela au procedat la fel urmând-o înspre zăvoi. După ce au ajuns la locul propus, a început discuția
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Amar că luptătorii lui sunt echipați și pregătiți ca și cei ai lui Bursu. În plus a mai spus: -Toate carele sunt pline cu pământul galben de care o să fie nevoie, ciuberele cu seu fierbinte sunt pregătite, cărbunii au fost înșirați în canale, gardul cu țepușe este montat iar locul mincinos de iscodire a fost bine căptușit pe interior cu strujăni, pe afară cu paie iar înăuntru mustește a seu topit și fierbinte, o scânteie și-i gata... Discuția celor trei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în sanctuare. Acum, totul e corect. Iarba a fost smulsă ori poate a pierit din pricina temperaturilor joase din noiembrie. Păsări nu există. Nici fluturi. Totul e "igienizat", ordonat, ca într-o vitrină de muzeu. Dacă nu-ți imaginezi cum se înșirau în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de aramă, printre lauri amari, și cum veneau, necontenit, procesiunile de pelerini ce urcau spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
autostradă, alergăm cu 80 de mile pe oră, în linie dreaptă. Drumul e plicticos, monoton, dar mai rapid. În șase ore vom fi la San Francisco. Nu trecem prin nici o localitate. De o parte și de alta a autostrăzii, se înșiră continuu plantații de bumbac, alternate cu terenuri pustii, aride. Nu văd pe nimeni lucrând. Desigur, fiindcă duminecă. Pe cerul perfect senin (ploile, în California, vin, de obicei, când la noi e iarnă) soarele arde ciudat. "E o lumină neurastenică", zic
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mică, îi prinzi cu mâinile tale roz îndemânatice, prinzi, unul câte unul, o sută de peștișori și îi pui pe ascuns la afumat în afumătorile curții imperiale, spui deasupra lor vraja ta secretă în kusunda, ce va face nevăzuți peștișorii înșirați pe sfoară ochilor paznicilor afumătorilor, te-ai gândit să ai mult pește afumat pentru luna de miere, ai numai succese, îți va reuși planul, peste o săptămână vei recupera cu succes peștișorii vărgați afumați, unul singur vei pierde pe drum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de teren cu levănțică, de ochii lumii cultivă levănțică, raportează la fisc veniturile din cultura de levănțică. oricum, ea miroase atât de frumos încât shangdi di liwu, ființa ta iubită, nu poate decât să te laude pentru apariția floricelelor mov înșirate vertical, pentru izvorul de arome fantastice. experiment am deschis aparatul de așteptat, l am reglat din butoanele mici, cât și din cele mari am dat cu puțină culoare, de asfințit de santorini de jad chinezesc am pus la incubat peste
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru mine, și, în același timp, n-o părăseam căci mi-era milă de dânsa și groază de singurătatea mea. Cerc vițios în care nici o hotărâre nu știam să iau, și timpul curgea. Puteam să-i spun asta? Să-i înșir iarăși ca de obicei: Nu sunt ca toți oamenii, ca să accept obligații"? La o întrebare răspicată, frazele aces-tea, broderie literară, ar fi sunat prea fals, și deci am preferat să păstrez tăcere, aplecând capul puțin în jos. Tot ea a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare nici un om. Numai valurile. Dar ce prodigios poet ar trebui să fiu și, de altfel, orice aș izbuti, s-ar dărâma la prima apariție a apei. Aș înșira o mie de emoții, și aici sunt emoții suprapuse. Orchestră gigantică cu nenumărate instrumente. Ar semăna construcția mea doar cât seamănă o păpușă, având un mecanism izbutit, cu un om. Îmbinare fantastică de culoare, zgomot, mișcare, miros. Nemărginire, și simți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o certe cei de acasă. Acum mă trezesc că aduce o mulțime de indivizi suspecți, dar puși la punct de surâsul ei egal, cu care nu știu ce să vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl poartă după dânsa, îi vorbește cu același farmec și nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din nou, și s-a reîntors înotînd. În noaptea aceea, gol, strălucitor sub razele lunii, Charles a apărut superb. Cineva, citind aceste note, ar putea reflecta că, în definitiv, pustiul acestei localități este destul de relativ și că eu însumi am înșirat, în afară celor două personagii principale, o serie de altele mai puțin însemnate, dar care înviorează singurătatea. Nu este adevărat. Aici sunt așa de puțini oameni, încît fiecare pare important, și cum, fatal, asiști la zilnicele lui ocupații și necazuri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
frica de ridicol e mai presus de dragoste. N-aș suporta nimic pentru Ioana, prin care să devin spectacol amuzant, cu toate că de atâtea ori mă simt ridicol și ar trebui să mă deprind. Dar este înspăimîntător când aș încerca să înșir tot ceea ce n-aș face pentru Ioana și când o văd alipindu-se cu patimă de mine, fiind în stare de orice nebunie i-aș cere, mă torturează remușcările și găsesc că n-a avut noroc. Și deoarece îmi pun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au obiceiul de a exagera, pentru ca să impresioneze. Eu, în același timp, am gîndit: "N-a făcut așa de mult" și am spus: "Iubito, săraca de tine!" Când, impresionat de farmecele mării, te încumeți să găsești cuvinte care să o sugereze, înșiri imagini. Încerci să găsești echivalențe pentru mișcarea neîntreruptă, scînteiele fiecărui val, jocul culorilor sau pentru tânguirile misterioase ce vin de la fund. Cu puțină sforțare, izbutești să imaginezi, pe apă, la diferite ore, orice fantezie. Joc de fete vesele, palate strălucitoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zi am cerut Ioanei să mă lămurească, dar ea a negat că ar fi vrut să spuie ceva deosebit. Poate că aș fi crezut-o, însă la fiecare nouă întrebare găsea o altă explicație și astfel îmi întreținea bănuielile. A înșirat pe rînd: "nu știu ce am vrut să spun, nu mai țin minte", "am vrut să mă răzbun pe tine", "mă gândeam la ceva fără importanță", și dacă aș fi acceptat unul dintre aceste motive, toate la un loc contra-zicîndu-se, adăugau neliniști
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îmi explic drumul ei. Probabil că era chiar așteptată la biserică deci un rendez-vous deghizat. Poate de la biserică aveau să meargă direct la hotel. Dar în clipa aceea, febril, căutam să spun vorbele cele mai inteligente, reflecțiile cele mai surprinzătoare, înșiram în câteva minute tot ce gândisem mai de seamă atâta vreme lungă ca să o impresionez. La o teorie a mea s-a opus cu toată firea, așa cum făcuse întotdeauna, și m-am gândit, pierzând orice nădejde; Nici acum nu se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
comerciale nu vor începe niciodată, cu adevărat. A comunicat cu diverșii regi din Europa și cu Sfinția Sa Papa și i-a convins să invite o misiune din Japonia. Cel mai vârstnic dintre cei aleși pentru misiune are șaisprezece ani. Și înșiră numele băieților. Aproape toți erau fiii unor mari clanuri din Kyushu. — Foarte curajos din partea lor. Nobunaga se bucura sincer că o misiune de tineri, al cărei cel mai vârstnic membru avea doar șaisprezece ani, călătorea în îndepărtata Europă. În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea că Nobunaga e un om rău, Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini dintre vasalii mei cei mai demni de încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
greșit această acțiune; o fac numai în scopul de a vă dezvălui un mare eveniment, îndelung așteptat - un eveniment care va afecta întreaga națiune și va însemna fie înălțarea, fie căderea noastră. Astfel începu Mitsuhide să-și divulge intențiile. Mitsuhide înșiră toate plângerile lui împotriva lui Nobunaga: umilințele din Suwa și Azuchi și, în sfârșit, înjosirea finală, ordinul de a intra în campania din apus care îl făcea subordonat al lui Hideyoshi. În continuare, enumeră numele oamenilor care-l serviseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fermecătoare. * * * Castelul Shroyuji căzu în aceeași noapte. S-a întâmplat chiar în timp ce Mitsuhide murea în Ogurusu. Generalii Nakagaba Sebei, Takayama Ukon, Ikeda Shonyu și Hori Kyutaro își mutară cu toții posturile de comandă acolo. Aprinzând un foc de tabără uriaș, își înșirară scaunele de campanie în fața porții castelului, așteptând să sosească Nobutaka și Hideyoshi. Curând, Nobutaka apăru în fața lor. Cucerirea castelului era o victorie magnifică. Atât soldații, cât și ofițerii își îndreptară steagurile, privindu-l pe Nobutaka cu nespus respect. Descălecând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]