3,037 matches
-
scrisul lor "să mobilizeze oamenii muncii în lupta pentru construirea socialismului. Mergînd pe acest drum, reflectînd elementele tipice, esențiale, ale realității noastre, luptînd împotriva primejdiei proletcultiste, zugrăvind omul nou în creșterea sa, cercetînd științific și cu căldură creația marilor noștri înaintași, analizînd principial creația literară ieșeană, vom izbuti să transformăm almanahul nostru într-un adevărat organ de luptă și să fim la înălțimea mărețelor sarcini pe care Partidul le pune în fața literaturii". Versurile de mai sus sînt o dovadă vie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și de odihnă. Scriitorilor de astăzi le sînt deschise în chip firesc situații importante de munci de răspundere potrivite cu însușirile lor, la Academie, în Marea Adunare Națională, în ministere. Scriitorii de astăzi au pentru operele lor tiraje pe care înaintașii noștri n-au îndrăznit a le imagina". Ca în final să-și etaleze plăcerea de a vesti Congresul despre îmbunătățirile aduse legii drepturilor de autor ce favorizau prin plăți consistente și publicarea promptă a lucrărilor autori de opere realist-socialiste. Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vremi înaripate ziua de azi a patriei, să însuflețim cu aripi largi deschise zborul către ziua de mîine". Mai ales că "avem pentru asta toată libertatea, o libertate pe care nici în visele cele mai optimiste n-au întrezărit-o înaintașii noștri: libertatea de a sluji poporul, clasa muncitoare, partidul acestei clase. Tocmai pentru că iubim profund această libertate vom riposta energic oricăror tendințe liberaliste, vom înfiera în unanimitate, întotdeauna, orice încercări de a se apăra, în numele libertății, cauza burgheziei împotriva cauzei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
inși au avut nevoie de „produsele” noastre și ele i-au ajutat nu numai să „reziste”, dar și să spere... să spere că tradiția acestui popor nu poate fi fracturată, nu poate fi Întoarsă contra bunului-simț și credinței marilor noștri Înaintași și ctitori! E adevărat, Însă, că pentru noi, toți creatorii țărilor Europei de Est care am suferit dictatura comunistă, dar am folosit Într-o măsură net diferită acele categorii ale „posibilului” și, În felul și modul mai mult sau mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
consemnat, fără un prea mare efect. De aici, Însă, forme grave pentru educația tineretului, cum ar fi iradierea continuă a pornografiei, a agresivității și a unei limbi pocite românești, a unui dispreț leneș și obraznic față de cultură și față de acei Înaintași care au făcut posibilă România. Această „zdruncinare” de fond a României și a straturilor ei sociale, profesionale și intelectuale, această „regăsire” cu greu a echilibrului valorilor face, În fapt, ca redresarea națională să fie atît de greoaie, de incredibil de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și tulburătoare viziuni artistice, cele care, după ce Înfrică și consternează una sau două generații, adapatate unor alte canoane, zise „clascie”, Îi umplu de uimire și de entuziasm pe urmașii lor; care nu, nu sunt mai „inteligenți”, mai puțin „mediocri” decât Înaintașii lor, dar care au avantajul timpului de partea lor, acea uzură splendidă a timpului, care uneori ne apropie mai bine adevărul, ca un ochean miraculos, adevăr ce nu este niciodată același, deși În esență el este neschimbat, adică, la suprafața
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevăr, la modul obiectiv, de a „reflecta” sufletul și reflexele ființei de oriunde, așa cum au făcut-o acei scriitori, mai ales apuseni, la care ne Închinăm și de la care am Învățat să gândim și să scriem, noi și marii noștri Înaintași. Eu, În ce mă privește - cu acele accente „paranoice” pe care unii dintre foștii mei prieteni le ironizează! -, eu răspund pozitiv la această chestiune. Iar lupta tinereții noastre eu o văd și În aceea (și energia de care am dat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spiritului stilistic clasic francez care pretinde concizie și pertinență. O proză abisală, cu adevărat, deoarece personajele acestui vast tablou epic sunt creaturi umane vii, universale, și nu cum s-a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și a-temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al epocii sale, concurând istoria
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intrigați” profund de ceea ce se „ascunde” În spatele acestui bogat și dramatic teatru al existenței. Printre abisali sau vizionari eu Îi includ - și nu numai eu, se’nțelege! - pe cei care refuză să „mai descrie”, cum au făcut-o marii lor Înaintași sau colegi, să „reflecte”, oricât aceste maniere sau „strategii narative” ar fi de cerute sau „interesante”! Un Proust sau un Joyce vor să ridice lespedea care se ascunde În spatele Întregii gesticulații umane, de parcă... da, de parcă „dincolo” s-ar desfășura sau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de foștii săi colegi universitari, dar și singur, cu adevărat singur, În cupola ideilor sale, mai bine zis a sistemului său! Deși mulți comentatori i-l refuză, acest „sistem”, În sensul În care l-au avut și „practicat” marii săi Înaintași ai filosofiei romantice germane, Nietzsche are cu adevărat un „sistem”, cred eu, deoarece Întreaga „magmă” a scrierilor și ideilor sale se adună, se concentrează, se rotește magnetic, halucinant-magnetic, În jurul câtorva teme și mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă În amplul său studiu asupra filosofului. Această ciudată „voință de putere” -, care printre altele arată Încă o dată Înrudirea „instinctivă” a lui Nietzsche cu Înaintașii săi, cu Schopenhauer, În primul rând, deși el Îi critică pe toți: conceptul de voință care, la autorul nostru, crede Heidegger, extrapolând carnetele sale postume, deoarece, se știe, cartea scoasă de sora sa cu același titlu este falsă, apocrifă! - este
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
grecește, Înseamnă suferință, boală! - a fost și este ca un râu subteran, ca o apă fină și insidioasă, freatică, a temperamentului meu și „el” mi-a zădărnicit aproape Întotdeauna eforturile mele lăudabile de a fi În spiritul psihologiei marilor mei Înaintași, literați români, sau francezi - modelul literelor noastre moderne. De a fi riguros, pertinent, consecvent cu tema enunțată, „la „obiect” sau „la chestie”, cum zicea rigurosul Maiorescu, de a folosi propoziția sau fraza scurtă, tipică și semnificativă galilor și Românilor. Acuratețea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci unul de largă audiență, un „romancier național”, sintagmă Înnecată azi În sarcasmele celei mai tinere generații literare. Dar, e drept, nu voiam „mai mult”, adică orizontul meu tematic, de pe la Începuturile tinereții mele active, literare, se „mărginea” la temele unor Înaintași ardeleni sau moldoveni, precum un Slavici sau Hogaș, un Rebreanu sau Teodoreanu, un Cezar Petrescu (care voia și el o „operă!”Ă și, eventual, Camil Petrescu, care mă cucerea cu „pateticul” său, cu febra sa, cu ideile sale psihologice Îmbibate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întreg, aproape de altfel și de Hasdeu, pe care l-a admirat, a fost Mircea Eliade (1907- 1986). Încadrarea În aceeași „familie“ cu Hasdeu și Iorga nu Îi diminuează originalitatea. Eliade merge pe propriul său drum, dar, ca și marii săi Înaintași, vede cultura ca un tot; căile ei multiple conduc toate spre același țel: descifrarea spiritului uman și a destinului umanității. De aceea, nu există o frontieră de netrecut Între ficțiune și știință. Sunt teme care circulă la Eliade Între opera
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
colocvii de filozofie (Les Dimanches philosophiques de Malagar), dezbateri, conferințe, expoziții tematice de artă, cocteiluri muzicale etc. Proiecții de film de Fellini, Tarkovski, Bergman, Dreyer... Mi-ar plăcea să petrec vara aceasta aici. Urmează o masă campestră în spatele vilei ilustrului înaintaș. Brânzeturile sunt formidabile, vreo 14 feluri, unele mai gustoase decât altele, preparate în fel și chip. Vinuri excelente și ele, albe și roșii, mai dulci și mai seci. Apoi, desertul. Toate bunătățurile astea ne sunt servite de câteva doamne zâmbitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
valoroase, un excelent bun de export. Nu știm însă deloc cum să ne vindem marfa. Poate generația noastră și cei ce urmează să facă o politică mai înțeleaptă în valorificarea literaturii române. Sau cel puțin să nu facă precum un înaintaș al nostru care, plecat în străinătate, la întrebarea „ Cine e cel mai important poet al țării?” răspundea „Eu”. Continuarea o știi: „Păi, și după dumneavoastră?”. „După mine... după mine nu mai e nimeni”. Cu asemenea ieșiri s-a ajuns azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi atenți la tradiție, la continuitatea gândului românesc modern, am mai fi fost noi „înfiorați” la numele unui Titu Maiorescu, amplu, abundent înjurat și el?! Nu am fi reacționat oare, ca orice tânăr etern de pe toate meridianele literare, neglijându-ne înaintașii, într-o frondă splendidă, nu ne-am fi așezat într-o comodă iconoclastie ca într-o ideologie posibilă, cum o fac tinerii de azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
m-au îndepărtat, se pare definitiv, de primul făgaș, de prima albie a creației, a „ambiției” mele, fascinate încă de „temele prozei locale”, tradiționale, cum am spus. (Să nu se înțeleagă că arunc într-un fel sau altul discreditul asupra înaintașilor mei în proza română. Sosiți târziu într-o cultură lucidă, cultă, într-o țară târziu unificată, ei au contribuit, uneori eroic - vezi cazul Rebreanu, ce a scăpat cu puțin de plutonul de execuție maghiar, evadând de sub escortă din comenduirea austriaco-maghiară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
statutului social, jertfindu-i multe lucruri și deziderate pe care ni le inculcă „școala și biserica”. Sau... bătrânii, care, cu vârsta - și unii dintre ei, doar cu vârsta! -, ne învață modestia socială, disprețul față de valorile „lumii”, „reținerea” și admirația față de înaintașii care s-au sacrificat pentru „binele celorlalți” etc. 3 Partea a doua, dacă vreți, a carierei mele, după „fracturarea socială” prin demisia de la Paris, poate fi numită și „exil interior”. Un exil poate mai lax, deoarece am reușit, în decurs
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acest lucru" nu i se pare o ipoteză absurdă. Omul Luminilor face lampa mai mică atunci când se întoarce acasă. E omenește, cum se zice. Captivați cum erau de visul unei umanități light, fără mămică și grai local, care se autogenerează, înaintașii noștri ne-ar fi fost de mare ajutor dacă și-ar fi dat seama la timp de persistența acestui reflex întristător. Evreu și refractar, Maxim Rodinson nu-și ascundea, spre sfârșitul vieții, dezamăgirea de a vedea în juru-i atâtea spirite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de sporit, n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului..." Frapantă la autorul Baltagului, acuitatea privirii își aliază sistematic tensiunea unui poet; plasticizant și pansioroso, apropiat misterelor lumii și adânc înfipt în pământul înaintașilor, Faurul aburit cum singur își spune avea disponibilități de creator mare; era făcut să perceapă cu ochii și urechile motiv de confesiune în Anii de ucenicie. Nu-i rămânea decât să se desfășoare în timp și spațiu, să pună în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
său, pentru că la turci și la tătari încă așa se lingurește, pentru aceia ca, între atâția domni, ne credința lui mai îndelung se rămână nepedepsită”. Este cea mai pertinentă definiție a politicii duse de Ștefan cel Mare, dar și de înaintașii săi. Matei avea dreptate să emită pretenții de suzeranitate asupra Moldovei, deoarece unii domni ai Moldovei (Petru al II-lea și Bogdan al II-lea, tatăl lui Ștefan cel Mare) au ajuns în scaunul țării cu ajutorul tatălui său, Iancu de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintre Moldova și Imperiul Otoman sunt așadar profunde, ele își au rădăcinile în planurile pe care turcii le făceau pentru cucerirea centrului european. Până în anul 1469, Ștefan cel Mare plătise Porții, în mod regulat, 2.000 de galbeni, pe care înaintașul său, Petru Aron, se angajase să-i verse anual haznalei imperiale. Acești 2.000 de galbeni reprezentau în ochii turcilor o simplă dare, prin care Moldova își răscumpăra liniștea hotarelor sale, dar și un motiv de la care se putea porni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
La 15 august la1475, la Buda, Matei punea pecetea pe tratatul încheiat cu Ștefan cel Mare. Îl ia sub ocrotirea sa pe domn și Țara Moldovei care-și vor păstra „toate drepturile, privilegiile și libertățile” pe care le respectase și înaintașii săi. Îl iartă pe domn pentru greșalele sale și se angajează că nu va ocroti pe pământurile sale pe nici un vrășmaș al acestuia. Să menționa că Ștefan „ne va fi aliat el în persoană și toată țara sa împotriva păgânilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
românilor a fost una defensivă. Foloasele acestui sistem era cunoscut celor care participaseră la campania din 1450, care s-a soldat cu înfrângerea polonilor, sau de învățămintele ce se puteau desprinde din campania din 1467. Sintetizând experiența de luptă a înaintașilor, Neagoe Basarab îl sfătuia pe fiul său ca, în cazul în care era atacat de un dușman puternic: „pe copiii dregătorilor și ai țăranilor, pe toți să-i duci departe înapoi, nu cumva să lași pe acei copii ai dregătorilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]