KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...100 101 102 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

o piață mondială liberă, care să lase deciziile referitoare la distribuirea resurselor în seama marilor corporații este inevitabilă și că am face mai bine să ne adaptăm noilor reguli ale jocului. Ei ne previn că cei care se vor da înapoi și nu vor intra în joc vor fi excluși de la compensațiile ce vor reveni numai celor care consimt (inclusiv globalizarea). [...] Sub diversele ei forme, această ideologie este cunoscută sub diferite nume: economie neoclasică, neoliberală sau libertaristă; neoliberalism, capitalism de piață

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
și nu poate respira decât aerul oxigenat al democrației autentice. Prezentul demonstrează că fragila noastră democrație, încă nedezvoltată, câștigată atât de greu, este în pericol. Un vis care a devenit realitate este pe cale să se destrame, dându-ne un brânci înapoi în istorie. Nu mi-am propus decât să trezesc conștiința cetățenească, incitând românii să salveze și să perfecționeze democrația. Mi-am permis să vorbesc tranșant despre tirania comunismului și mentalităților sale și despre pericolul reîntoarcerii hidrei comuniste. Nu cred că

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

cu vreun bărbat, vreun coleg de birou, și s-ar plictisi alături de el, poate ar avea și copii... Șeful de gară o ascultase în tăcere, din când în când mai pusese câte o întrebare: și părinții? De ce nu se muta înapoi în orășelul în care se născuse? Ce făcea în timpul liber? Nu-i era frică, așa singură în București, cu toți criminalii și drogații ăia? Ce băieți vedea? Fata îi răspunsese la toate întrebările, vorbise cu atâta sinceritate despre tot, încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Victoriei. - Liviu, vino-ncoa că vine tramvaiul, răcni. Apoi, socotind că își făcuse datoria de mamă, își continuă povestea despre o colegă de birou care cumpărase un parfum de Dior și nu-i plăcuse, iar când încercase să-l dea înapoi, vânzătoarea zisese... Tramvaiul se apropia încet-încet. Alertată de alți consumatori de pe terasă, mama își strigă din nou odrasla. - Mă joc, răspunse Liviu adâncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
un foc? întreabă. Scot un Zippo din buzunarul din față dreapta de la pantaloni și i-l întind. Își aprinde o țigară ținând o mână în dreptul brichetei. Focul o face mai frumoasă. Închide bricheta - redevenind doar drăguță - și mi-o dă înapoi. - Mersi, spune. Se uită la sticlă. - Stai jos, îi zic. Vrei? Îi întind Cabernetul. Se așază în stânga mea, ia sticla și bea o gură. - Alex, mă prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind și eu o țigară. Beau vin. - Deci Delia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
râzând cu lacrimi de propria-i prostie, după o dansatoare pe care o cunoscuse la Paris, o fufă, care, după o relație fulgerător de scurtă cu el, se căsătorise cu un adjutant al mareșalului Antonescu, cu care, după război, fugise înapoi la Paris. Moș Francisco rămăsese în comunism, cântase în orchestra lui Jean Moscopol, făcuse una-alta, trăia dintr-o pensie mizeră și o moștenire uriașă ce îi căzuse în gheare după revoluție și care venise de la fufa din Paris. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
sugrum. - Sigur, Lynn, am zis, intră... M-a privit mirată. - Sau... adică stai, vin eu, chiar voiam să mă uit prin bucătărie ce e de mâncare, m-am bâlbâit eu. Vrei și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și am luat-o pe scări în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care se voia șăgalnică. - Nimic, îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
putea, recunoscu Luca. Ai perfectă dreptate. - Da, vezi? Știam eu... - Mhm. Ne-am ridicat de la masă sub pretextul că e cam târziu și trebuie să mergem la culcare, să prindem a doua zi niște plajă. În taxiul care ne ducea înapoi în 2 Mai, Luca începu să râdă. - Ai înțeles acum de ce te-am luat acolo? - Da, am zis râzând și eu. Pentru că oamenii de la masa aia vor fi la rândul lor Cărmăzan, Nicolaescu și Nichituș, peste douăzeci-treizeci de ani. - Exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
în fiecare an. Nu îl va vedea nimeni niciodată. - Da. - Uite, zise Luca scoțând ceva din buzunar. Nu m-am putut abține. Le-am furat un mobil de pe masă. - Am văzut, am zis. Este al meu. Mi l-a dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai avu un acces de tuse. Tuși nestăpânit, necontrolat, nervos, nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi și din gură bale. Era în pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Daaaaa? Client? Domnul se crede Dumnezeu, te pomenești! continua grăsanul ștergând podeaua cu mine. - Omoară-l, Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce-i sugea pula cuiva lipsit de importanță, Angelica se gândea la unele, altele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și l-a aruncat înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
și fabrica de pisici, pușcăria, un pâlc de palmieri... PULA FERMECATĂ Muzica: Smashing Pumpkins, David Bowie, Kraftwerk, Suede 1. Era duminică dimineață și îmi făceam clătite când a sunat telefonul. Am pus polonicul pe care tocmai îl umplusem cu aluat înapoi în oală, am dat tigaia la o parte de pe foc, mi-am șters mâna de șorț, am fugit în living și am ridicat receptorul. - Ce faci, Ciobane? zise persoana de la capătul celălalt al liniei, dezvăluindu-și astfel și identitatea. Deoarece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
n-aș fi avut ce -, se aplecă deasupra ei și o linse. Apoi o băgă în gură și începu s-o sugă. Am încercat, din politețe și ca să nu se poată spună că nu mă opusesem, să-i trag capul înapoi, dar degeaba. Anca o sugea din răsputeri. M-am uitat în retrovizor. În parcare nu era nimeni în afară de noi. M-am rezemat de spătarul banchetei și am lăsat-o pe Anca să își continue treaba. Nu era deloc rău. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Mă privi îmbătată de evenimente. Am pus mâna între picioarele ei, simțindu-i vaginul prin slip. Am mângâiat-o o vreme, până când slipul era mai ud decât un câine ieșit din mare. - Scoate-l, am spus. Mi-a dat slipul înapoi. L-am agățat de oglindă. - Și acum poți să faci ce vrei cu mine, am spus, aproape gânditor. Septembrie 2005 ADMINISTRATORUL Privindu-mă sau, pur și simplu, stând în apropierea mea, oricine, de la nepot la bunică, și-ar fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

un baston de metal cromat și pliabil. Tu, cititorule, credeai că aici, sub acoperișul peronului, privirea mea se îndreptase spre acele traforate ca niște halebarde ale orologiului rotund de gară veche, în efortul zadarnic de a le face să meargă înapoi, parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că eu văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
că l-ai uitat în sala de așteptare. E inutil să mă uit la ceas; dacă cineva ar fi venit să mă aștepte, ar fi plecat de o bucată de vreme; e inutil să mă frământ, încăpățânându-mă să dau înapoi ceasurile și calendarele, în speranța de a reveni la momentul precedent celui în care s-a întâmplat ceva ce nu trebuia să se întâmple. Dacă în gara asta trebuia să întâlnesc pe cineva, care poate nu avea nici o legătură cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
lucru ce-mi rămâne de făcut e să încerc să restabilesc contactul pierdut. Am traversat cafeneaua deja de câteva ori și m-am dus la ușa ce dă în piața invizibilă; de fiecare dată, zidul de întuneric m-a alungat înapoi, în zona luminată, suspendată între cele două întunecimi, a mănunchiului de peroane și a orașului întunecat. Să ies afară și unde să mă duc? Orașul nu are încă un nume, nu știm dacă va rămâne în afara romanului, sau dacă îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
un obicei ca toate celelalte, dobândind gustul vidului care-i umple gura și viața de ani de zile. Ce-mi doresc cel mai mult, îi spun, căci acum nu mai are importanță dacă continuu să vorbesc, e să dau ceasurile înapoi. Femeia dă un răspuns oarecare, cum ar fi: - E suficient să miști acele. Iar eu: - Nu, cu gândul, concentrându-mă până când timpul s-ar întoarce înapoi. Nu e clar dacă realmente spun asta, sau aș vrea să spun asta, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
căci acum nu mai are importanță dacă continuu să vorbesc, e să dau ceasurile înapoi. Femeia dă un răspuns oarecare, cum ar fi: - E suficient să miști acele. Iar eu: - Nu, cu gândul, concentrându-mă până când timpul s-ar întoarce înapoi. Nu e clar dacă realmente spun asta, sau aș vrea să spun asta, sau dacă autorul interpretează jumătățile de fraze pe care eu le bolborosesc. - Când am ajuns aici, primul meu gând a fost: poate am făcut un asemenea efort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
chiar nonexistența în trecut și în viitor, încât să se piardă în negativitatea cea mai absolută, garantată, de netăgăduit. Exact cum merită, nici mai mult, nici mai puțin. În schimb, ridici cartea, o ștergi de praf; trebuie s-o duci înapoi la librar ca să ți-o schimbe. Știm că ești mai degrabă impulsiv, dar ai învățat să te controlezi. Lucrul care te exasperează cel mai mult e să fii la cheremul întâmplătorului, al aleatoriului, al probabilității; iar în lucruri și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini duble, care necesită o mișcare lentă înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
spune mai degrabă: mă simțeam în armonie cu lipsa de armonie a celorlalți, a mea, a lumii). Eram deja la capătul podului, unde câteva trepte coboară spre mal și fluxul oamenilor încetinea și se bloca, obligându-ne să ne dăm înapoi ca să nu cădem în spatele celor ce coborau mai încet - mutilați, fără picioare, care se sprijineau mai întâi pe o cârjă, apoi pe cealaltă, caii ținuți de zăbală și duși în diagonală, pentru ca fierul potcoavelor să nu alunece pe marginea treptelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
despărțindu-ne, femeile la coadă în fața magazinelor, șirurile de muncitori cu pancarte. Irina e departe acum, pălăria cu trandafir plutește peste o mare de berete gri, de căști, de basmale; încerc să alerg după ea, dar ea nu se uită înapoi. Urmează câteva paragrafe pline de nume de generali și deputați, în legătură cu bombardamente și retrageri de pe front, cu sciziuni și unificări ale partidelor reprezentate în Consiliu, întrerupte de observații climaterice: averse, brumă, mersul norilor, viscol. Toate acestea, însă, numai ca garnitură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
editoriale sunt prea încărcate, conjunctura nu e favorabilă, vedeți că ați primit-o? Și ce mai spunea? Mulțumindu-vă de a ne fi dat manuscrisul la citit, vom avea grijă să vi-l restituim, ah, veneați să vă luați manuscrisul înapoi? Nu, nu l-am găsit încă, mai aveți puțină răbdare, o să apară, n-aveți teamă, aici nu se pierde niciodată nimic, tocmai acum am găsit niște manuscrise pe care le căutam de zece ani, oh, nu peste zece ani, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]