384,087 matches
-
văd un telejurnal, mai aud niște declarații belicos-inutile, mai un viol, o crimă, un furt și revine el, adică prietenul. Și a fost seara zilei de 16 decembrie, ziua Timișoarei, ziua în care, în '89... Sună telefonul. Ridic receptorul - Haralampy! Începe în loc de salut: -Fratele mieu, auziși, mă, ce făcu dom' Iliescu ? Îl grațié pe Cozma... Bravo lui! Ai, văzut, ce strategie ? A moșmondit el ce a moșmondit, da' până la urmăăăă... Ehe, bade, ce ți-am ceterat eu că sângele comunistului de
"Iliescu, nu uita, revocarea-i arma ta"... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12171_a_13496]
-
vedere la stradă. Intimitatea nefirească a spațiilor lipsite de intimitate, promiscuitatea închisorilor de femei, a străzii cuprinse de panică și bucurie, tot dansul dezordonat al contrariilor formează "subiectul" unei proze cu viraje bruște, ca secvențele de coșmar într-un vis. Începe ca o relatare în genul poveștilor "de campus", despre intrigile din cancelaria unui liceu, înainte și după. Principala grijă a tuturor pare a fi, ca oriunde în societatea acelor ani de cotitură, găsirea unei legitimități. A unei justificări pentru ce-
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
repetat cu teamă, prin sălițe și poduri din facultate, colinde. Colinde adevărate, pe care le cîntam ca la carte, pe voci, în canon. Am și astăzi caseta. Pregăteam, de fapt, un cadou pentru profesorii pe care îi adoram. Cînd a început REVOLU}IA la Timișoara, am fost strînși și înghesuiți, ca oile, în Amfiteatrul Odobescu. Ni s-a comunicat că nu avem voie să mergem mai mulți de cinci pe stradă. Nu era să ne împiedicăm de o asemenea aberație! Vizitele
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
din toate astea, dar că are, totuși, o problemă: cu cine votează? "Sus legea bună!", spune hotărît. Și adoarme. Să-i spun că aroganța cumplită, suficiența, ticăloșia, vulgaritatea au primit o lecție? Văd bărci clătinîndu-se ușor pe o mare care începe să se încrețească. Îi văd pe oportuniști pregătindu-se să sară. S-ar putea ca uneori, dedesubt, să nu fie apă, ci prăpastie. Au trecut cincisprezece ani de cînd în decembrie 1989 au fost uciși oameni nevinovați.
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
în urma "Amenajării Peisagistice" întreprinse în onoarea sa. Nu ne mai întrebăm - ar fi o întrebare inutilă! - în duhul unei istorii contrafactuale, cum ar fi fost considerat Brâncuși în Amarul Tîrg, din vecinătatea și apoi chiar de pe străzile căruia și-a început periplul, dacă n-ar fi dobîndit în prealabil o glorie mondială, dacă ar fi așteptat să fie omologat aci. E bine, ca să zicem așa, că s-a "integrat în Europa" și în lume înaintea țării noastre și că-l putem
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
încheiat Parcul Amarului Tîrg n-avea nici o alee asfaltată, pășeam pe pămînt, pe nisip și puțin pietriș, iar băncile așezate pe dig și pe sumar trasatele alei erau cioplite din trunchiuri groase de copac. Asemenea imagini înregistrate în memoria subsemnatului începînd cu anul 1940 erau, după toate probabilitățile, identice cu priveliștea din 1938, cînd a fost terminată instalarea monumentelor în chestiune. De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne", cum obișnuim a-l numi, viclenindu-l totuși, asta
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
mare" ori pe aceea "mică"(ad usum Delphini), poveștile lui suscită din capul locului un interes nu întotdeauna lămurit, perpetuat sub formula inconvenientă de "misterul lui Creangă". Și, cum pe seama unui scriitor de asemenea importanță puțină mitologie nu strică, să începem cu o amintire aparte a mai vîrstnicului său contemporan, Gr. Alexandrescu. Neputîndu-și explica prea bine "colorația atît de vie, sugestivă și naturală" a originalului autor "poporal", fabulistul și prietenii îl însărcinează pe profesorul Gruber a-l cerceta mai îndeaproape. "Distinsul
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12189_a_13514]
-
grevată pe teme istorice și haiducești. Creștem de la un ritm de șase-șapte intrări (fragmente, foiletoane sau volume), păstrat până în 1889, la un ritm de zece-cincisprezece titluri după 1890, dar o productivitate simțitor mărită peste douăzeci de romane nu avem decât începând cu anul 1920. De o adevărată epocă a romanului nu putem vorbi decât după această dată, când sesizăm diversificarea temelor, a tipurilor de narațiune și a publicului. După aproximativ 30 de volume pe an în 1930-1932, vârful prolificității epice este
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
ia contact cu nunțile, stabilind zilele. }iganii, de obicei, fac nunta joia, dar nu toți, unii făcând-o ca rumânii, duminica. Nunta, la Gândac, se petrece astfel: După ce mănâncă și beau sus și se îmbată cu toții în sala fostei prăvălii, începe jocul, jos, în beci la lumina gazornițelor a căror lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă, să
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
astfel: După ce mănâncă și beau sus și se îmbată cu toții în sala fostei prăvălii, începe jocul, jos, în beci la lumina gazornițelor a căror lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă, să se lase să cadă jos la mijlocul horei, și încet, încet se prăvălesc cu toții unul peste altul... |stora zicându-li-se doborâți... Cei care nu au avut
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
este, în primul rînd, lipsa de îndoieli a autorului. Scrisul lui Cristian Tudor Popescu nu are nici o nuanță dubitativă. Autorul știe nu doar unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale persoane la nivelul societății românești: Există destui care mă urăsc. În Ťlumea bunăť, politico-gazetărească, nu printre simpli cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
oceanul ca să mai curețe o fărîmă din mizeria omenească. Seria de autor "Simenon" a Editurii Polirom, proiectată cu douăsprezece titluri pe an, va cuprinde integrala "Maigret" , o selecție din celelalte romane, numite de autor "les romans durs", o autobiografie etc. Începută în martie 2004, seria însumează pînă acum 9 din cele 89 de "Maigret"-uri. VIII înă nu demult, în astfel de momente, cei de pe Quai des Orfčvres spuneau despre Maigret: - Gata! Șefu' e în transă! Necuviinciosul inspector Torrence, care avea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
1783 și 1787 de arhitectul Giacomo Quarenghi și, în fine, Noul Ermitaj, cea mai târzie clădire, construită de Vasili Stasov și Nikolai Efimov între 1839 și 1850, pentru a găzdui expozițiile Ermitajului Imperial, deschis spre vizitare din 1852. Galeria imperială începuse să capete trăsături de muzeu încă de la începutul secolului al XIX-lea. Vizitarea acesteia necesita însă un bilet special și ținută obligatorie: civilii, numai persoane demne de această înaltă cinste, trebuiau să poarte frac, iar militarii, uniformă. Orice vizitator, după
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
un castel, în care tocmai se făcuseră pregătiri pentru o nuntă, este părăsit în grabă de stăpânii lui și invadat de cerșetorii din împrejurimi. Aceștia se instalează la mesele cu torturi fastuoase și tacâmuri de argint, sub candelabrele feerice, și încep o petrecere în stilul lor, îmbrăcând-o cu rochia de mireasă pe o babă slută și băgându-și mâinile cu mâneci cu tot în frișcă. Acesta este un posibil curs (scurt) de istoria comunismului (așa cum s-a instaurat în România
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
în România, dar și în alte țări). Impostorii aduși la conducerea societății românești, cu sprijinul armatei sovietice, după cel de-al doilea război mondial, au transformat într-o caricatură viața din România. După ce au exterminat sau marginalizat elita, ei au început să maimuțărească, grotesc, modul cum se trăia înainte. Au înlocuit parlamentul cu o caricatură de parlament, presa cu o caricatură de presă, alegerile cu o caricatură de alegeri, sărbătorile cu o caricatură de sărbători și așa mai departe. O caricatură
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
întemeierea Cehoslovaciei și desăvârșirea unității statale a României, schimbul cultural între cehi, slovaci și români a cunoscut o deschidere și o amploare de neîchipuit până atunci, un imbold important reprezentându-l, mai ales, încheierea Micii Înțelegeri (1920-21). În periodice slovace încep să apară poezii ale unor poeți români precum Mihai Eminescu sau George Coșbuc, se intensifică interesul pentru lirica lui Octavian Goga. Se diversifică imaginea prozei românești, datorită faptului că reviste literare publică, în traducerea slovacă, povestiri ale lui Barbu Delavrancea
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
lui Octavian Goga. Se diversifică imaginea prozei românești, datorită faptului că reviste literare publică, în traducerea slovacă, povestiri ale lui Barbu Delavrancea, Ion Agârbiceanu, Ioan Slavici, I. A. Brătescu-Voinești. În această atmosferă prielnică colaborării culturale dintre Cehoslovacia și România își începe activitatea cea mai de seamă personalitate a românisticii slovace Jindra Husková-Flajshansová (1898 - 1980). Tânăra absolventă a facultății de filologie clasică și romanică a Universității Caroline din Praga își continuă studiile la București (1919-1921), sub îndrumarea profesorului Ovid Densusianu. Din 1922
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
premieră a avut loc în cadrul sărbătorilor oficiale de 9 mai, în 1934, a trezit în rândurile publicului slovac un ecou deosebit de favorabil, criticii apreciind atât surprinderea atmosferei din înalta societate, cât și frumusețea limbajului poetic. În aceeași perioadă, unii traducători încep să se orienteze spre literatura modernistă, mai "sincronizată" cu cea din Europa de Vest: așa, de exemplu, o reprezentantă a generației tinere Zuzka Dovalová vine în 1935 cu traducerea Rusoaicei de Gib Mihăescu, deși e conștientă de faptul că în mediul tradițional
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
ecou mai favorabil se bucură însă romanul Desculț de Z. Stancu (tradus cu măiestrie de J. Hu�ková), în care cititorii slovaci apreciază expresivitatea realistă mereu confruntată cu incantații lirice - tendință existentă și în proza slovacă din anii de după război. Începând din 1953, politica editorială se orientează mai ales spre valori clasice, încercându-se crearea unui "fond de aur" din literatura țărilor socialiste. Într-adevăr, din anii cincizeci și șaizeci datează majoritatea traducerilor (în limba slovacă, dar la fel și în
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
socialiste. Într-adevăr, din anii cincizeci și șaizeci datează majoritatea traducerilor (în limba slovacă, dar la fel și în limba cehă) din I. L. Caragiale, I. Creangă, M. Eminescu și M. Sadoveanu. În cursul deceniului al șaptelea, atmosfera culturală din Cehoslovacia începe să dea semne de liberalizare, de altfel ca și cea din România, iar noua generație de româniști slovaci (Milota Bagoňová, Vladimír Dudá�, Milan Resutík) lansează în reviste literare din Slovacia pe acei scriitori români care introduc teme nonconformiste și formule
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
spună. Că alegerile au fost fraudate și în România, au recunoscut-o până și hoții care le-au pus la cale, încă din 2004, când s-au repezit la jugulara televiziunilor și la boașele boșilor din presa scrisă. Atunci a început marea fraudă, iar la 28 noiembrie n-am asistat decât la ultimul și cel mai nesemnificativ episod. Frauda s-a desfășurat lin: cu mituirea delicată, unde s-a putut, prin abaterea vigilenței și prin anestezierea cu grăsuliile reclame direcționate de
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
trece în întreaga țară de vreo 100.000. Dintr-un condei, aproape 400.000 de voturi sînt astfel sustrase candidaților. Dacă mai adăugăm completarea fantezistă, dar perfect orientată, a proceselor verbale de către aceiași omniprezenți și incontrolabili președinți de secții, scenariul începe să se precizeze. A doua fază este ceva mai delicată, pentru că se petrece la nivel central: cele aproape 400.000 de voturi trebuie scoase din nulitate și "pasate" în tabăra adversă. Computerele precis "avariate" ale BEC, ca și îndelunga experiență
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
în juru-i cupele de vin, în cinstea faptelor Măriei Sale; El cugetă ce țepi li se cuvin. * Furcile, slujitorii domnești le vor număra pe degetele celor două mâini. Și, dacă nu ajung, le vor socoti, arghezian, și cu deștele de la picere. începem cu strofa a treia: P.S. Dacă vreun "gânditor" politic va obiecta că asta e ceva medieval, îi răspund dinainte că nici nu se compară cu epoca de piatră căreia îi aparține.
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
Radu Mihăilescu, Convoiul sacrificaților de Aurel Vlad și două sculpturi de Camilian Demetrescu. Anual, muzeul este văzut de peste 35.000 de vizitatori, în perioadele de maximă solicitare atingându-se cifrele record de 400-700 de vizitatori zilnic. De câțiva ani a început amenajarea, la marginea Sighetului, a altui spațiu evocator, Cimitirul Săracilor, dedicat milioanelor de victime ale comunismului. Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului (Piața Amzei nr. 13, București) și-a constituit treptat o bogată bază de date, care alimentează deopotrivă cercetarea
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
iar dintre ei cîți se mai gîndesc că Cehov a trăit doar patruzeci și patru de ani, că a fost medic, că și-a iubit profesiunea și a practicat-o cu dăruire, pînă la epuizare, că scrisul a fost la început doar un mijloc, pentru el surprinzător de ușor, de a-și cîștiga existența, și că nici cînd a devenit celebru nu credea că ceea ce scrie este "o mare operă" și că îi va supraviețui. Henri Troyat, scriitor francez de origine
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]