2,857 matches
-
Dacă n-ai uitat ce s-a petrecut cu atâția ani în urmă, nu-i bine, Rareș. În țară se întâmplă atâtea lucruri frumoase. Tu, Rareș, nu-ți iubești patria?... Nelu Mârza, clasa a II-a. Lic. N. Bălcescu. Poezia închinată Uniunii Sovietice e frumoasă. O s-o publicăm când o să-i vie rândul. Nu-i așa că n-o să te supere dacă o să mai corectăm câte ceva? De la un băiat atât de serios și prieten atât de bun al revistei așteptăm să ne
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care apreciază subtilitățile mele nu se poate hrăni cu mortăciuni. Juniper îl privea cu o admirație autentică. Era exact cum își imaginase. Odată ajunsă la locuința lui Razza Rob de la Grays Thurrock, Juniper fusese invitată să intre într-un spațiu închinat culturii înalte. În spatele ușii placate de la intrare, brokerul imobiliar enigmatic și retras crease un veritabil templu avangardist. Categoric, lucrul care o șocase cel mai tare pe Juniper era diferența dintre imaginea de scenă a lui Razza Rob - agresivitatea lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
istoriei vitrege! Savel închide fereastra, se duce la icoana de deasupra candelei mereu aprinsă, să-i mulțumească Maicii Domnului că i-a înțeles rugăciunile și că l-a ținut în viață s-așeze și el pe hârtia posterității: O viață închinată adevărului Într-o zi, cu vocea lui blândă, m-a rugat să-i fac o prezentare a cărții de 368 de pagini, apărută la Editura LIR, 2009, a bunului său prieten „Neluțu”=ing. Ioan Larco și el un mare căutător
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care universitara și publicista Ioana I. Larco (Iași-Indiana University Bloomington) i le adresează naratorului, făcând împreună, din trecutul acestui erou în Crimeea și martir în temnițele comuniste din România, prezentul- document istoric înscris cu sinceritate în eternitate subtitlul: O viață închinată Adevărului: Gheorghiță Savel. Trecând esențializat peste copilăria fericită prin inocența și negrijile ei, peste adolescența uimirilor și întrebărilor, naratorul intră cu tinerețea militară în Războiul de reîntregire a gliei străbune, cotropită în toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Baia Sprie - minele de plumb - ș.a. Cele peste 200 de pagini ale textului narativ sunt dublate de o bogată iconografie ilustrativă din care nu lipsesc unele documente din dosarele în veci blestematei securități comuniste, toate asigurând completitudinea cărții O viață închinată Adevărului - “o importantă lecție de istorie pe viu a neamului nostru și, mai ales, un exemplu extraordinar de verticalitate morală”. Aceste din urmă cuvinte ale tinerei Ioana I. Larco, adresate generației sale și următoarelor, izvorăsc din dragostea ei de Dumnezeu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
identitate națională, pentru a ne putea construi o identitate europeană” întrucât “un popor care-și ignoră propriul trecut își condamnă la moarte propriul viitor”, adică se sinucide. Iată axele unui crez de generație cu valoare perenă. Iată cum O viață închinată Adevărului naște adevăruri. Nimeni nu ne poate contrazice, că pe drumul vieții și-n acceleratul viitorului, nu putem circula clandestin. Cartea noastră de vizită - legitimația demnității fiecăruia dintre noi este etnicitatea noastră care, prin creativitatea nesecatele și ei resurse, originalitatea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și cântă sub bagheta unor de seamă dirijori și alături de talente, dintre care unele cunoscute și în străinătate, cor unde, copilă fiind, a cântat și nepoata vestitului Pr. Portase, intelectuala prin excelență, scriitoarea Ioana I. Larco, semnatara volumului O viață închinată Adevărului: Gheorghiță Savel.” În relatările din interviurile și dialogurile obișnuite, Gheorghiță Savel manifestă pasiunea detaliului, îl scoate în evidență, aduce în sprijinul credibilității lui, și mărturiile altora. Așa face, de exemplu, când se oprește asupra genocidului din penitenciarul Pitești, adică
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
psihiatrice, penitenciare experimentale: Pitești și Gherla, după rețetele K.G.B.-iste și sistemul satanicei “pedagogii” a lui Makarenko. “ Gheorghiță Savel, colonel (r) Această prezentare a retragerii din Crimeea, Gheorghiță a introdus-o în ediția a II-a a volumului „O viață închinată Adevărului, Gheorghiță Savel”, apărută la aceeași editură, și prin strădania aceluiași editor într-un tiraj și mai redus din motive financiare. Această ediție e completată cu piese iconografice pe care naratorul cărții a ținut să le mai introducă: documente, fotografii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
considerație față de oricare autor, formulându-și părerile în mod academic”, altitudine observabilă și în cărțile sale, dintre care Pan M. Vizirescu citează O viziune românească asupra lumii, cu investigații folclorice, profunde, original interpretate, percutant redate; când postfațatorul amintește de monografia “închinată lui Anghel Demitriescu, mare cărturar, critic și analist, care a avut însă o întelegere greșită asupra lui Eminescu, ceea ce poate l-a trecut în rândul scriitorilor uitați“, știut fiind că vânturile, furtunile se risipesc în confruntarea cu piscurile, suportând riscurile
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
sărbătorile sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuși, își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui încă mai stăruie pe culmi. Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul are o dimensiune cu totul specială, și puține sunt locurile închinate acestei zile de durere. Evlavia poporului față de Sfântul Ioan, care a excelat prin post și viață aspră, este mare, adunând mulțime de credincioși în biserici și mănăstiri în zilele prăznuirii acestuia. Mănăstirea Secu se va înveșmânta și anul acesta în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de preoți și diaconi. La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Vincențiu Ploieșteanul Episcop-Vicar Patriarhal, a citit Tomosul Sinodal, prin care cei nouă trăitori nemțeni au fost trecuți în rândul sfinților români, prezentându-se icoanele și cântându-se troparele de la slujbele închinate lor. Tomosul Sinodal semnat de toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se arată că „de 38 acum înainte și în veci, Cuviosul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, cu zi de pomenire la 30 august, Cuvioșii Rafail și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de laudă în zilele lor de prăznuire. Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viețile, slujbele și icoanele lor să fie primite cu evlavie de preoții, monahii și credincioșii Bisericii noastre“. La hramul Mănăstirii Secu, 29-30 august 2008, de sărbătoarea închinată "Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul" si a Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei, cel de-al doilea ocrotitor al mănăstirii, a avut loc și Proclamarea Locală a canonizarii Sfântului Cuvios Ierarh Ioan de la Râșca și Secu. La Sfânta Liturghie oficiată pe
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
rămâne o amintire frumoasă, un murmur de brazi și o zi însorită minunată. Mihaela Palamar, Vaslui O oră petrecută prin frumoasele mănăstiri ale Neamțului au însemnat pentru noi mai mult decât câteva zile pline de fericire. O viață de oameni închinată oamenilor și frumosului. Mulțumim tuturor celor care neau ajutat să descoperim marea taină de veacuri a prea frumoasei Moldove. Cinste celor care prin munca și viața lor contribuie la fericirea tuturor. Un grup de studenți de la Facultatea de Energie Electrică
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vine gustul să se tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mănăstiri sârbe Rom. a - Dicționar neo greco-serbo-bulgaro-romîn Să-mi cumpăr Biblia în toate limbile aceste. [5] Kaballa mea proprie călugăr - secretar general la esterne în calitate de călugăr - arhidiacon - arhimandrit episcop in partibus, dr. in teologie, delegat la patriarhie în afacerile mănăstirilor închinate (Să formez un anume dosar al tuturor mănăstirilor române din toate colțurile de pământ patriarh oecumenic. Domnitor al locurilor sfinte și al Orientului întreg. 387 {EminescuOpXV 388} {EminescuOpXV 389} {EminescuOpXV 390} [15] 2255 Biografi[i]: Ștefan Vodă Cabala poporului romînesc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
onorarea lui Apis, Mneuis și a țapului. Reședea în Memphis. Mormintele Apis-ilor - merg pân la Amenopis [Amenophis] al III. Cultul era mult mai vechi și-l găsim pomenit în inscripțiile vechiului imperiu. Mneu[i]s (bou alb) închinat [la] Heliopolis, închinat soarelui, mormântul se pare a fi aproape de Memfis [Memphis]. Țapul mendezic (Pan al grecilor). În Egipt sunt doi Pan. Itifalicul berbece, apoi Herodot vorbește de un Pan în forma de țap (cult de animal exercitat într-un oraș al Deltei
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și a ridicat în cinstea lui un altar. De fapt, era un monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața și dădu la iveală, pe deal, un edificiu solemn, terasat, din marmură albă. Pe prima terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cuvânt al acelei agonii, acuzându-se, disperați, unul pe altul, iar la sfârșit aveau să se roage să moară repede. Împăratul porunci să se ridice ancora. Hotărî în sinea lui să construiască, pe malul care se îndepărta treptat, un monument închinat prizonieratului mamei sale. Ordonă să se îndrepte prova spre Pontia, unde amiralul Agrippa, care iubea insulele, promontoriile și grotele din mare, construise o altă reședință, mică, luxoasă. El n-o văzuse niciodată, nu avea despre ea nici măcar imagini mentale. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Știți să-mi spuneți ce primește în schimb băiatul ăsta? El zice că primește în schimb pacea. Puteți să-mi spuneți ce este pacea? Ați văzut vreodată pacea?“, întreba ironic. „Am construit în cinstea ei și un templu. Un templu închinat nimicului.“ Lacus Nemorensis Într-o dimineață ploioasă, Împăratul și-l aminti pe tatăl său, Germanicus, evocând, în fața bazinului secat al lacului sacru de la Sais, în Aegyptus, un misterios lac aflat la sud de Roma: „Munții sunt acoperiți de păduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de unde curge“. Și îi promisese: „O să mergem acolo“. Pe când rostea acele cuvinte, nu știa că, după câteva săptămâni, dușmanii aveau să-l ucidă folosind o otravă pentru care nu exista antidot. „Vreau să văd lacul“, se gândi tânărul Împărat; monumentul închinat tatălui său putea fi ridicat în acel loc, unde Gemanicus visase zadarnic să se întoarcă. Era o idee profundă, dar încă necoaptă. Începu să se gândească; ideea crescu, transformându-se în proiect. Avea nevoie de Imhotep, arhitectul egiptean ce purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
omagiul adus din iubire, era și o răzbunare, un anestezic pentru suferințele vechi, umilitoare, o izbucnire de orgoliu necontrolat. Îl chemă pe Imhotep, tăcutul arhitect egiptean, căruia îi spuse: — M-am hotărât. Și porunci de îndată: — Aici vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei uciși. Imhotep își înălță chipul slab, pe care vântul deșertului săpase multe riduri, privi stânca abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
templu erau amestecate stiluri diferite; cella poate că era într-adevăr acolo sus, pe o terasă aflată la jumătatea coastei, îngropată sub surpături și tufișuri. Însă construcția părea întreruptă brusc. Printre ruine zăceau obiecte din bronz, lapide, ofrande, ex voto închinate zeiței egiptene Isis, Marea Mamă. Și o superbă statuie a lui Germanicus, cel care a fost otrăvit în Antiohia, spartă în sute de bucăți. Și o capelă votivă, înălțată acolo nici mai mult, nici mai puțin decât de un principe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur închinată unei divinități străine malefice, o preoteasă venită din țări îndepărtate făcuse asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din martie, pe noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâinile unui filosof ciudat și că asta avea să le permită senatorilor să scape de el fără să provoace vreo revoltă populară. Granița dintre filosofie și nebunie i se părea foarte îngustă. Tăcu. Împăratul spuse: — Lacul acesta e un monument închinat visului pentru care tatăl meu și-a dat viața: pacea între oameni, atât de greu de obținut. Și vezi că astăzi la toate granițele noastre e pace. Era adevărat. În timpul domniei sale, de la limes de pe Rhenus până la cel de pe Danuvius, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noaptea asta?“ Știa că zeci de băieți și fete frumoase abia așteptau să-i propună jocuri noi, lipsite de pudoare. Anestezia aceea sinistră funcționa câteva ore, iar el se cufunda în ea așa cum sclavii din Suburra se îmbătau la sărbătoarea închinată Dianei. Apoi se ivea o rază de lumină eliberatoare, iar el poruncea să se deschidă ferestrele, deși era frig, și să se stingă luminile. Respira aerul dimineții, în timp ce femeile și băieții pe jumătate dezbrăcați tremurau de frig și râdeau. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]