4,058 matches
-
garaj, luat pe sus, dus în dubă și lepădat, aici, la ușa spitalului. Mi-au spus că sunt înghețat și beat. Dar, din câte văd, nu ești. Desigur că nu sunt. Suflă la mine. Lasă-ți ochii așa și privește încotro îți arăt eu. Îl pipăi pe la picioare, pe la mâini, peste trup. Zise, către asistentă: nu este, tu, nici înghețat, nici beat. Văd și eu că nu este. Și-acum, ce facem cu el? Rămâne la noi, până mâine dimineață. între
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ne-am înțeles, ne-am. Da. Ne-am! La fapte. La atac! La. După ce s-au salutat, discret, generalul de poliție de la crima organizată, și ofițerul sub acoperire Marga Teslaru, s-au despărțit. Părăsind micul birt, fiecare, s-a îndreptat, încotro hotărâse viața,în acel moment. A trecut, o bună bucată de timp, de atunci. În viața intimă, de viitoare soție și de viitor soț, a șefului rețelei de hoți și de traficanți de diamante sustrase, nu s-a modificat nimic
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
avut banca sa proprie. Dar, după restaurantul mare din oraș, după cabanele de la Pripor, după societatea de mașini de mică și de mijlocie putere, și aducătoare de profit, cu care împânzise, zona, dintre Dunăre și Balta Albă, a urmat banca. Încotro ai fi privit, pe unde te-ai fi dus,încolo și-n coace, cu privirea doar de firme inscripționate Omul Epocii dădeai. În spatele lor, stătea patronul Neculaiul Plumb feciorul unui cioban mai răsărit de prin partea locului. Averea omului epocii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un compromis: să tragă la sorți. Și, care dintre gemene va câștiga, al aceleia să fie norocul, de a-l avea, pentru oîntreagă viață, pe iubitul Iulian. Balanța a înclinat spre Sofica. Natalia a înghițit în sec. N-a avut încotro. Și și-au mărturisit, părinților, rezultatul tragerii la sorți. Aceștia li l-au acceptat. S a hotărât când, unde și cum să se desfășoare, nunta, și tot ce mai ținea de aceasta. A sosit, iată, ziua cea mare. Nunta, s-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
chipul îmblânzit de hodină ; uneori cere de pomană ; alteori propovăduiește mântuirea sufletelor. Tuleie de păr galben îi frăgezesc obrajii. De sub borul ciupit al pălăriei răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
încăierările mi-l făceau nesuferit. Nu-mi convenea deloc când mama mă trimitea să-l chem pe tata acasă, știind că numai cu mine accepta să plece din cârciumă. Încercam, cât puteam, să mă eschivez. Dar, până la urmă, n-aveam încotro. Cu inima îndoită, mă duceam. Cum deschideam ușa cârciumii, mă izbea un miros greu, neplăcut, de rachiu. Miros impregnat în obiecte și în haine. Cred că acel miros, care mi s-a fixat pe creier și mi-a creat o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în care ne asumăm eșecurile are o mare importanță. Uneori, acceptîndu-le, se mai poate salva ceva prin egoism. La mijloc, nu e doar o chestiune de onestitate. Nu văd cum îți poate fi de ajutor onestitatea într-un deșert când, încotro te întorci, nu mai există decât nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranță în disperare, atunci. O lumină tăioasă întunecă în clipa aceasta oțetarii sub un cer spălăcit, care se va colora abia spre seară. Sunt bucuros că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
decepționez. Și m-am grăbit să mă urc în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro doriți să pornim?" În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei. Nu-i deslușeam prea bine figura, însă mi-am dat seama că gluma mea căzuse rău. Când am vrut să-i prind mâna, și-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doară. Victor se făcu că nu aude, ca și cum n-ar fi vorbit cu el, dar doamna Își Întoarse capul și-l țintui cu privirea: „Victor, adu-i un pahar cu apă scamatorului... domnului scamator“ și bietul de el n-avu Încotro și trebui să se umilească În fața Vilmei. Scamatorul Îl luase la ochi, dar acum nu era momentul potrivit pentru răfuieli, căci se afla Într-un castel. Ridică mîinile gata parcă să se lase Împușcat, dar de fapt pentru ca partenera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
face. Ceva mai Încolo, În primul rînd, Martin părea că-i spune: „Hai odată, fă ceva, că oricum ți s-a-nfundat.“ Toți cei de față uitaseră că el era sărbătoritul și mai era și copilul stăpînilor casei, n-avu Încotro și trebui să spună: — Nu se poate! — Ba se poate, spuse Julius și puse scrumiera peste pietricică. — Ai văzut? E aici, dedesubt. Da, văd. Și ce-i cu asta? — Eu voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru săraci. Și se mai putea ocupa de cîteva familii de la hipodrom, o să meargă cu o fată de la asistența socială, o să fie Întotdeauna Însoțită de cineva. Asta i-a plăcut foarte mult lui Susan și Juan Lucas n-a avut Încotro și a acceptat strîngînd din dinți cînd ea, ciufulindu-l și copleșindu-l cu mîngîieri, i-a explicat că va fi foarte aproape de casă și că la hipodrom săracii erau mai puțin periculoși decît În mahalale. „Bine, bine“, spuse Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de vorbă cu inginerul și cu meșterul. Julius vru să se apropie de groapa unde se pregătea mortarul, dar cîteva strigăte: „ferea, băiete!“ Îl făcură să se dea la o parte inspăimîntat. Nimeni nu-l băga În seamă. N-avu Încotro și se opri din nou pe trotuar și de acolo urmări toată acea stranie ceremonie; Îi vedea cum urcă purtînd pe umăr gălețile pline cu mortar și ținîndu-și cu greu echilibrul pe cele două schele: unul Înainta pe partea dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pahar de Jerez fiindcă momentul acela semăna cu altul din viața ei, Înainte de a pleca la teatru la Londra, de exemplu, Șobolanul comandă și el, strigînd aproape, un Jerez și pentru mine, dar acum Îi aduseseră oranjada și n-avu Încotro, trebui să se resemneze să fie mult mai puțin rafinat decît Susan. „Trage la măsea“, comentă unul din băiețandrii din cartierul Marconi, văzînd că paharul de Jerez e pentru Susan, altul tocmai voia să spună că poate era și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nici vorbă de așa ceva! strigă din nou Șobolanul, dar tocmai În clipa aceea fetele din cartierul Marconi trecură prin dreapta lui Îndreptîndu-se spre cabinele pentru doamne, flight hostess În bikini prin stînga lui tot spre cabine, el nu mai știu Încotro să se uite, ar fi dat orice numai să poată face cunoștință cu flight hostess, voia să scoată portofelul și să plătească, voia să le facă cu ochiul fetelor care treceau, dar pînă la urmă n-a făcut nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capătul scării și, deodată, se dădu Înapoi Îmbrîncindu-l. Julius se ascunsese, dar acum era prea tîrziu, fiindcă-l văzuseră; și pe deasupra o mai auzi spunînd: „Puștiul ăsta ne spionează, Manolo“. Julius se oprise În dreptul singurei uși și ei nu știau Încotro să fugă și apoi Manolo Își aminti că trebuia să arate că e bărbat și să-i ardă vreo două palme, dar Își dădu seama că nu e străinul și, cînd Cecilia spuse din nou că el e puștiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capului, cu stelele care clipeau În depărtare, fumau și fumul se Încolăcea În jurul lor, formînd arabescuri printre razele misterioase ale reflectoarelor ascunse, beau whisky și simțeau și chiar era adevărat, că pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți Într-o culoare portocalie. Ultima turnantă Îl convinse că nimic n-o putea speria În seara aceea pe Susan. De mult nu mai avusese chef să gonească așa, ca un nebun, cu Jaguarul, dar niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai repede și va grăbi ciocnirea inevitabilă a micii spade de fundul cupei. „Da, da, o să-ți placă foarte mult clătitele, darling“, spusese și Julius, care acum căsca fără să se mai ferească nici chiar de Juan Lucas, nu avu Încotro și fu silit să se trezească din nou văzîndu-i pe șeful de sală și pe chelner, care, fericiți, instalau aparatul pe masă, cuptorul portativ de argint strălucitor, mica tigaie și toate cele necesare, privindu-l lingușitor și dorind ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de bătaie s-o țină minte cît o trăi. Del Castillo era foarte blond, dar nu crescuse prea mult. Julius crescuse destul, dar era din ce În ce mai slab și nu se lua la bătaie decît dacă-l provoca vreunul și n-avea Încotro. Sosi Într-o strălucitoare camionetă Mercury, una pe care Juan Lucas spunea că a asigurat-o Împotriva tuturor primejdiilor, dar nu și Împotriva lui Bobby, care, Înainte de a ajunge la Markham, avea de gînd să ia cel puțin o duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la Beethoven și el nu voia s-o primească, dar fiul lui a stăruit atîta, că pînă la urmă n-a avut Încotro și i-a lăsat să intre. — Și mai mult ca sigur că fata a făcut pe ea de frică, spuse Del Castillo. — Asta s-o crezi tu! Fata a Început să cînte la pian mult mai bine decît Beethoven și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din cauza asta nu putuse repeta lecția Înainte de a veni, dar Frau Proserpina nu se arăta de loc Înduioșată de obrazul lui zgîriat și cu atît mai puțin o interesau explicațiile pe care el Încerca să le dea: Julius n-avu Încotro și lăsă totul baltă, renunțînd să-și Încheie fraza. Era la a zecea lecție și nepoata lui Beethoven nu-i arăta nici un pic de afecțiune. Încă din prima zi Îl Întrebase cu ce profesoară mai luase lecții și el, Încîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcîndu-și unghiile aproape pe Întuneric. Julius Își feri privirea și se prefăcu că nu o vede, Întorcîndu-se spre fereastra unde femeia cu pielea foarte albă Îmbrăcată sumar trăgea din nou perdeaua cu un aer sfidător, ce vrei, mucosule? N-avu Încotro și trebui să plece ca din pușcă luînd-o spre poarta deschisă Întotdeauna, unde Carlos fuma liniștit. — Trec niște femei pe cinste pe Arequipa, Îi spuse și adăugă: hai s-o căutăm pe Merceditas pe care am parcat-o În colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte plicticoase, ea Îi dăduse Nildei o recomandare asemănătoare cînd plecase, „destul“, se gîndi și se pregătea să i le Înapoieze... — Citiți-le, doamnă Susan... Nu vă grăbiți. Aveți tot dreptul. Susan nu mai știa ce să facă. N-avu Încotro și trebui să citească trei recomandări sub pieptul imens al Florei care aștepta țanțoșă, pregătită să Înfrunte orice comentariu. Foarte bine... te felicit. Mi-e de ajuns cît am citit. CÎnd vine Celso o să-i spun să-ți arate dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la școală, Încercă s-o convingă să tacă, Îi făcu un semn ușor cu mîna, ca și cum ar fi vrut să-i spună: nu mă Întrerupe, te rog, dar Țanțoșa avea dreptate și țipa și mai tare, așa că Julius n-avu Încotro și Întrerupse firul acelor descoperiri care-i umpleau sufletul de neliniști. MÎine e sîmbătă și Cano continua să stea Închis În mutismul lui și să umble de colo pînă colo prin curte, atingînd toate lucrurile cu crenguța lui, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la bar, Înainte de a asculta partea a doua a concertului. Frau Proserpina se apropie de marginea estradei și făcu un gest mînios adresîndu-se publicului. Julius Își trase Îndată capul Înapoi, dar bătrînelul Îi zise: uită-te și el nu avu Încotro și trebui să se uite. Luase un șal de lînă și se apucase să croșeteze În timpul pauzei. Lui Îi era de ajuns, dar bătrînelul nu-și putea stăpîni mînia, stăruia să rămînă ca să vadă totul pînă la sfîrșit. Fiindcă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spunea am un temperament romantic și pasionat, Îi acoperi În cădere gura cu un sărut și cînd se depărta puțin ca să se așeze mai bine și să respire se trezi cu o Înjurătură atît de Îngrozitoare, Încît n-avu Încotro și trebui s-o ia de la capăt, repezindu-se iar ca să-i Încrusteze cuvîntul nebună Între buze. În două săptămîni Maruja Îl ținea sub papuc; totuși Bobby tocmai Împlinise șaptesprezece ani și, de fiecare dată cînd lăsa să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]