5,478 matches
-
mod egal și nepărtinitor? Vai, ce mult vă înșelați, dragilor! Criteriile de selecție sunt absolut arbitrare, procedându-se la o totală discriminare negativă după bunul plac al Selecționerului. Fiți atenți! "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mult vă înșelați, dragilor! Criteriile de selecție sunt absolut arbitrare, procedându-se la o totală discriminare negativă după bunul plac al Selecționerului. Fiți atenți! "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:16) Ați înțeles, dragii mei? Suntem în puterea unui terorist inventat de noi! care printr-o simplă mișcare a degetului mic te expediază fulgerător în rai sau în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în momentul coborârii din vagoane a acestor nefericiți? Și el avea o inimă foarte largă și plină de sentimente "creștine". Pe majoritatea evreilor "îi miluia" trimițându-i direct la camera de gazare, iar de o altă parte dintre ei "se îndura" folosindu-i drept cobai pentru experimentele lui ticăloase, fără anestezie; suportând dureri atroce inimaginabile și murind în chinuri groaznice. Ei bine, față de acest criminal notoriu lui Dumnezeu i s-a muiat inima și "l-a miluit și s-a îndurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndura" folosindu-i drept cobai pentru experimentele lui ticăloase, fără anestezie; suportând dureri atroce inimaginabile și murind în chinuri groaznice. Ei bine, față de acest criminal notoriu lui Dumnezeu i s-a muiat inima și "l-a miluit și s-a îndurat" de el, lăsându-l să se stingă de moarte naturală. Nu s-a atins de nici un fir de păr din capul lui. Nu l-a trimis la camera de gazare. Nu. De ce, Doamne, de ce ești bun cu ticăloșii acestui pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
atins de el. De ce nu i-ai scos și lui ochii? Măcar unul singur? Ce bun ești, Doamne, cu cine nu trebuie, cu criminalii și cât de ticălos cu cei nevinovați! "L-ai miluit" și pe ăsta și "te-ai îndurat" de el, lăsându-l să moară liniștit în patul lui, primind binecuvântarea specială a papei Ioan al XXIII-lea având în mână un rozariu primit de la un alt papă, Pius al XII-lea, fiind considerat un bun catolic (după Guy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și bun și drept și ne va ajuta să depășim până la urmă suferințele provocate de semenii noștri cei răi și să ajungem în vremuri mai bune. Însă până atunci, doamnă, avem bunul-simț să nu apelăm la ajutorul nimănui, ci să îndurăm toate încercările prin care trebuie să trecem. Amin. O, doamnă Rozalia, și voi, copii, iertați-mă pentru vorbele nesăbuite pe care le-am rostit. Dumnezeu mi-e martor că n-am spus-o cu răutate; dar n-am știut adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obosită și foarte tristă, strângând catalogul la piept cu duioșie ca pe un prunc, lăsând să-i cadă asupra lui două boabe de mărgăritar de mila unui copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:15 Odată, mai demult mi s-a-ntâmplat Pe când eram la școală într-un sat, Pe-o iarnă aspră, când crivățul vuia Să atentez la bunul altuia. Iar preparatul trăsnet care m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la piept cu duioșie ca pe un prunc, lăsând să-i cadă asupra lui două boabe de mărgăritar de mila unui copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:15 Odată, mai demult mi s-a-ntâmplat Pe când eram la școală într-un sat, Pe-o iarnă aspră, când crivățul vuia Să atentez la bunul altuia. Iar preparatul trăsnet care m-a scos din minți A fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit pe mine Strivindu-mă sălbatic sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi născut. Preabunule, mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să nu furi!" Dar crede-mă, Stăpâne, îți spun cu-adevărat Nu din obișnuință, de foame am furat... 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile Crivățul încetase de două zile, însă drumurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
început perioada de bejenie pentru un tânăr absolvent de liceu plecat în lume singur, fără să știe unde va sta și cu ce va trăi în peregrinajul său. Dacă în cursul liceului m-am descurcat binișor, apoi clipe grele am îndurat în refugiul din 1944 și în special la Școala de Ofițeri Rezervă din Ineu-Arad, unde modul de comportament al instructorilor comandanți era cu totul inuman. De asemenea, zile anevoioase și grele au urmat pe pozițiile de front în lupta de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
cu totul inuman. De asemenea, zile anevoioase și grele au urmat pe pozițiile de front în lupta de apărare împotriva trupelor germano-hortiste după 23 august 1944. Pe linia Bocsig-Ineu-Radna Arad. Cu toate aceste greutăți și suferințe pe care le-am îndurat printre streini departe de casă, nu mi-am pierdut cumpătul și traseul drumului ce trebuia să-l urmez pentru desăvârșirea profesiunii ulterioare pe care intenționam să o urmez. Dacă omul rămâne om, apele învolburate nu-l pot răsturna și nimici
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
curse fantastice, fără număr, nici nu ne pasă de frig, nici nu ne atinge oboseala, nici nu mai simțim scurgerea orelor, chiar, habar n-am avut când a venit, când a trecut ora prânzului, nici unul dintre noi nu s-a îndurat să meargă la masă și apoi habar n-am avut când zburase vremea și se lăsase seara, iar noi tot pe pârtie eram, nedezlipiți de ea, probabil mă așteaptă o ceartă bună acasă, de nu cumva o să încasez chiar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de acolo, ca un măr stricat, drept la picioarele neobositei doamne Duțulescu. Tărășenia nu s-a terminat totuși așa de rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să se termine: doamna Duțulescu s-a îndurat și a intrat în casă, eu m-am dat jos, dar eram stors, tremuram tot, ca o piftie. Altă pățanie nefastă: într-o bună zi, am luat un unu cât mine de mare la geografie, eu, care consideram că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ia sub aripa sa ocrotitoare, și nici durerea nu dă semne că ar bate în retragere. Dimpotrivă, crește și, o dată cu ea, crește și teama mea. Teama că are să mi se întâmple ceva groaznic și iremediabil. Stau chircit în întuneric și îndur suferința fizică. Îi aud, pe rând, pe frații mei mai mari cum intră în cameră și se așază în pat. Îi aud apoi cum încep să respire regulat, semn că au adormit. Numai pe mine mă ocolește somnul, strâng din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
încet, încet și de sus zăresc totul ca-n palmă, zăresc câmpul alb, imaculat, și zăresc mașina salvării ca o pată de lapte căzută pe o foaie de hârtie, zăresc totul și-mi este foarte drag spațiul acesta, nu mă îndur să mă desprind de aici, aș vrea să mă întorc la mama, aș vrea să mă întorc în propriul meu corp, care acum zace, inert, pustiu, aș vrea să mă întorc, mai am atâtea de făcut, îmi făurisem atâtea planuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că mama mă strigă neîncetat Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu îmi umple sufletul de tristețe, de îndoială, de pustiu și de aceea plecarea mea dintre cei vii se petrece cu extremă dificultate, cu încetinitorul, nu mă îndur să plec, mă înălț, mă înălț de la pământ, însă cu încetinitorul, zbor, mă duc spre slăvi, dar ca un melc, ca o broască țestoasă, încet, încet, urc în lumină și cu cât urc, cu atât lumina este mai intensă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
obligată să repete ceea ce deja îl anunțase prima oară: -Stau cu chirie. Apoi el a luat-o în brațe și s-au sărutat aproape sufocându-se, încercând zăpăcitor să se contopească, să intre unul în altul parcă. Fără să se îndure să întrerupă acel îndelung sărut ce arăta ca un soi de caraghios exercițiu de sudare, au început gâfâit să-și lepede hainele de pe ei. S-au așezat pe pat, tot așa nedezlipiți, dar au alunecat și au căzut pe covorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
enorm ca intensitate a sentimetelor. În primele momente, tata evaluase apropierea de Irina ca pe apropierea de o femeie frumoasă ce îl atrăgea fizic; prin sexualitatea aceea târzie, neașteptată, se simțea răzbunat pentru mizeriile pe care era silit să le îndure. Apoi, repede, și-a dat seama că relația aceasta este mult mai complicată, cu adâncimi mult mai mari, de nepătruns chiar. Îi era destul de limpede ce anume îl lega pe el de tânăra femeie: ea însemna pentru el o sursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu Victor, să pună bazele unui grup de rezistență și aici, în Serenite... Stelian a tăcut. Lui Victor îi bătea inima accelerat. Nu-i bătea de frică, el nu e un fricos, el seamănă cu mama - e în stare să îndure orice suferință, să înfrunte orice obstacol, dacă are încredințarea că așa se cuvine, că e de partea binelui, are curaj și are voință, totul e să se convingă că așa e drept să acționeze... Nu de frică deci îi bătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de a-și afirma supremația asupra oamenilor din regiunea noastră nu s-a oprit la capitolul femei, ci a cunoscut noi episoade, pline de îndrăzneală și măreție. Sigur, în primul rând, s-a răzbunat și el, târziu, pentru anii cât îndurase atâta mizerie, când n-avusese nici după ce să bea apă, nici unde să-și odihnească oasele. Acum și-a tras cea mai frumoasă vilă din oraș. A ales-o în chip original. Într-o după masă a suit-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
întoarcă la masa lui de scris, avea certitudinea că în mintea lui stau ațipite și așteaptă să fie scoase la lumină atât de multe comori verbale și acum, din pricina acestui accident istoric, totul să se piardă deodată și el să îndure atâta suferință fizică pe care nu e capabil s-o îndure - nu, nu, nu e drept, trebuie să existe o ieșire!... Atunci ușa metalică s-a deschis și în prag și-a făcut apariția statura colosală și întunecată a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui stau ațipite și așteaptă să fie scoase la lumină atât de multe comori verbale și acum, din pricina acestui accident istoric, totul să se piardă deodată și el să îndure atâta suferință fizică pe care nu e capabil s-o îndure - nu, nu, nu e drept, trebuie să existe o ieșire!... Atunci ușa metalică s-a deschis și în prag și-a făcut apariția statura colosală și întunecată a lui Cameniță. Vlad era cât pe-aci să se scape pe el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acum convingerea că trăiește prin voia Celui de Sus și că datoria lui cea mai mare este să lupte împotriva răului absolut pe care și el îl întrupase. Așa se cuvenea să-i mulțumească el Celui de Sus fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
despre această conferință care ne-a subjugat. Vorbea rar, la început parcă timorat, dar scuzându-se, cu sinceritate și modestie lipsite de orice urmă de formalism, ne-a fascinat, încât ora care îi fusese acordată s-a prelungit, mult, parcă neîndurându-se să plece. Îmi amintesc foarte bine de ceea ce ne-a spus, fără plan, într-un fel de monolog pe care tot îl prelungea, cu plăcere, cu un fel de încântare. A vorbit despre artă care, spunea el, este singura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o forță distrugătoare a făcut-o împotriva Bisericii în secolele care au urmat primelor șase, în ceea ce privește educația poporului și a Clerului 117; acum să urmăm prin analizarea acestei forțe inamice aplicate dizolvării uniunii episcopatului. Primii succesori ai Apostolilor, săraci și îndurînd atîtea lipsuri, se purtau între ei cu acea simplitate care este răspîndită în suflete de către Evanghelie și care este expresia deplină a inimii. Prin ea, omul comunică imediat cu semenul său și prin ea, conversația slujitorilor lui Dumnezeu este atît
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]